Despre tortură

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

- mit sau realitate barbară a veacurilor trecute? -

S-a crezut mult timp că epocile vechi au privilegiat tortura şi pedeapsa cu moartea, că doar noi, cei contemporani, avem parte de pedepse echitabile din care durerea fizică şi umilirea condamnatului lipsesc. În cartea sa dedicată torturii în Franţa Vechiului Regim, Eric Wenzel încearcă să demoleze acest mit (La torture judiciare dans la France de l’Ancien Régime: Lumière sur la Question, Edition Université de Dijon, 2011). Mai întîi de toate, tortura nu este „un instrument anarhic liber conferit magistraturii“, ci „legalizată, inclusă şi circumscrisă unei proceduri criminale destul de complexe şi precise“. Cu alte cuvinte, nu oricine poate să uzeze de tortură, oricînd, oricum, oriunde. Dar oare înscrierea ei într-un cadru juridic precis şi delimitat aduce şi respectarea acestor norme în practica cotidiană? Răspuns la această întrebare încearcă să afle autorul, de-a lungul analizei sale.
 
Mărturisirea ocupă un loc central în administrarea probelor unui proces. Şi cum „greşeala mărturisită este pe jumătate iertată“, sistemul juridic lucrează intens la obţinerea acestei mărturisiri, chiar dacă ea se face prin apelul la „forţă“. Biserica integrează şi dezvoltă o adevărată „cultură a mărturisirii“, care ar aduce „clemenţa divină“. Căci, pînă la urmă, ce este mărturisirea dacă nu un mijloc de curăţire interioară? Un „remediu“ necesar pentru ca trupul să se pregătească de iertare şi care va avea drept efect imediat mărturisirea unor lucruri uneori diferite de capetele de acuzare pentru care acuzatul se afla în faţa instanţei. Mărturisire, spovedanie ajung să se confunde la sfîrşitul Evului Mediu, adăugînd o dimensiune sacramentală actului de justiţie. Chiar dacă justiţia se va seculariza după această etapă, mărturisirea se va regăsi în cultura juridică a Vechiului Regim, transferîndu-şi din importanţă asupra mărturiei. Se observă cum autorul ştie să facă, de fapt, o arheologie a termenilor, analizînd transferul de conţinut de la spovedanie la mărturisire şi mărturie.

Renaşterea şi monarhia absolută vor face din tortură „arma oficială“ a întregului sistem penal, cînd „tortura pregătitoare“ şi „tortura prealabilă“ se vor afla în serviciul instrucţiei criminale. Ambele sînt folosite pentru a obţine acelaşi lucru: adevărul, „întregul adevăr care să permită magistraţilor regelui să ofere cea mai bună dreptate“. Cine poate face recurs la tortură? În principiu, orice judecător are dreptul să folosească acest instrument în obţinerea adevărului; dar limitarea atribuţiilor judecătorilor „subalterni“ (este vorba aici de justiţia seniorială şi municipală) îi va împiedica să facă apel la tortură. Asta cel puţin în teorie, pentru că, în practică, arhivele judiciare păstrează o serie de cazuri care dovedesc contrariul.

Eric Wenzel arată că, deşi tortura este parte componentă a sistemului juridic, dezbaterile din jurul aplicabilităţii ei sînt destul de strînse. O serie de autori, filozofi ai dreptului, jurişti, savanţi, pledează, într-un cuvînt, şi argumentează necesitatea limitării folosirii torturii, impunînd şi construind tot felul de restricţii menite a îmblînzi violenţa care o înconjoară. E suficient să privim în registrul Parlamentului din Paris, la anul 1732, pentru a sesiza cîtă violenţă se poate ascunde în spatele unui episod de tortură: focul, fierul roşu, extensia braţelor sau suspendarea şi aruncarea în gol, greutăţi atîrnate de picioarele ridicate în aer, meşe aprinse şi introduse între degete, tălpi „prăjite“ la foc mic, înghiţirea unor cantităţi incomensurabile de lichide, degete „încleştate“ între fălcile unor menghine, suplicii fel de fel, mai „rafinate“ sau mai puţin „rafinate“, tehnici menite să smulgă „adevărul“. Dar ce rămîne în practica cotidiană din toată această enumerare ce astăzi provoacă fiori reci? Cît de extins era apelul la tortură? Se poate vorbi de o frecvenţă durabilă? Autorul arată că, începînd cu ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, regatul francez cunoaşte un declin al mijloacelor brutale de coerciţie. Acest fenomen este legat de capacitatea monarhiei franceze de a-şi impune autoritatea, care în Epoca luminilor vrea să ofere supuşilor o justiţie cît mai „umană“. Avem de-a face cu o justiţie cît mai moderată – ne spune autorul, oferind ca susţinere cele 23 de condamnări la moarte din 692 de condamnaţi pentru delicte criminale (1660). Declinul este din ce în ce mai evident în zorii Revoluţiei. Chiar dacă folosită, tortura nu atinge nici pe departe legendele create în jurul ei. Datele statistice puse la dispoziţie de arhivele judiciare dovedesc că apelul la mărturisirea smulsă cu „cleştele“ torturii ocupă un loc secundar şi minor în raport cu brutalitatea imaginată şi cu dreptul permis de către legislaţie. Lucrul este valabil pentru Franţa Vechiului Regim, dar nu acelaşi lucru se poate afirma despre prezenţa torturii în practica juridică a celorlalte civilizaţii. Dar despre asta veţi citi dumneavoastră. Cartea lui Eric Wenzel vine să desfiinţeze un mit, folosindu-se cu erudiţie şi acribie de sursele istorice.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.