Provizii de iarnă

Publicat în Dilema Veche nr. 419 din 23-29 februarie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Zacuscă mai vrei?“, mă întreabă mama cu o licărire în ochi căreia i-aş spune „ghiduşă“, dacă nu m-ar enerva respectivul cuvînt (cuvînt întrecut doar de ghiduşul „buclucaş“). „Da“, zic umilită. Îmi vîră în geantă două borcane. Şi nişte pastă de ardei roşu făcută de ea, în casă. Mama se amuză în continuare, dar nu-mi spune nimic. Citesc însă, în aerul care o înconjoară, uşoare licăriri de triumf. 

Victoria ei se trage din enervările mele de toamnă, cînd îi explicam pufnind că nu are sens să se cocoşeze lîngă oalele alea, să năduşească lîngă plitele încinse ca iadul pe care se perpeleau bieţii ardei şi vinetele şolduroase, cînd, foarte aproape, are zeci de magazine în care poate găsi, şi iarna, ce cumpără vara. „Nu se compară cu ce faci în casă“, îmi răspundea invariabil. Sigur, îmbătrînind şi copiii plecaţi fiind de acasă, colecţia ei de iarnă e mai modestă. Nu se compară cu zecile de conserve pe care le făcea toamna, cu mare chin şi organizare logistică, înainte de ’89. Acolo chiar era vorba de supravieţuire. Acum, tot pentru copii le face, dar în şarje mici, de colecţie. Nici nu mai e cazul să cumpere toată carnea pe care o poate cumpăra şi nici nenumărate sticle de ulei sau pungi de zahăr – odinioară repere fundamentale pentru liniştea sufletească a oricărei gospodine hăituite de lipsuri. Dar, nu ştiu cum face, are întotdeauna provizii pe acasă. Nu ferme de pui prin congelator şi rafturi întregi de făină, dar cîte ceva se va găsi, dacă nu ai chef într-o zi să ieşi la magazin.

La noi, ăştia mai micii, aprovizionările se fac ca o cursă scurtă şi intensă a unui ghepard în urmărirea unei căprioare. Intens şi rapid. Fără cumpătare şi fără organizare. Cumperi mult, cumperi şi prostii cu grămada, ce se strică arunci şi rămîi repede doar cu nişte gheaţă şi o pungă inutilă de „legume mexicane“ cu gust de plastic în congelator.

Bănuiesc că nu sînt gospodină. Nu ştiu să fac zacuscă, murături şi dulceaţă. Casele care arată ca un muzeu mă sperie. Gazdele care pigulesc necontenit scame şi piaptănă ciucurii covorului mă crispează pînă la muţenie. Mamele de băieţi care-ţi măsoară vrednicia de viitoare noră în viteza cu care te descalţi la uşă mi-au dat fiori. Îmi amintesc o petrecere oarecare la care am fost în liceu. Noi, fetele, ne gătiserăm ca nişte prinţese. Aveam ciorapi fini şi tocuri. Băieţii miroseau ca nişte drogherii. Tot fasonul s-a dus naibii cînd, ajunşi la casa sărbătoritului, mama-gospodină ne-a pus să ne descălţăm. Fără graţia unei gambe cambrate de tocuri, rochiile noastre arătau ca nişte verze. Băieţii duri în ciorăpei erau penibili. A fost un fiasco de imagine, dar s-a mîncat bine. Ouă umplute cu ochişori făcuţi din rondele de măsline şi guri surîzătoare de gogoşar. Mama-gazdă era ceea ce cu toţii numim „o gospodină desăvîrşită“.

De măsuratul femeilor în gospodine şi ne-gospodine mi-am adus aminte de cînd cu înzăpeziţii din satele Buzăului şi ale Ialomiţei. Lumea se mira că ce fel de săteni sînt ăia care n-au şi ei un porc tranşat pentru iarnă, făină în covată sau mălai în saci. Unii or avea. Alţii au renunţat de ceva timp să mai crească vaci sau porci. Îmi povestea şoferul dintr-un radio la care am lucrat vreo cîţiva ani că şi-a convins părinţii să renunţe şi la vacă, şi la porc. Era trudă mare să-i creşti, să-i hrăneşti, să-i îngrijeşti, de vreme ce el le cumpăra de la hipermarket, de la Bucureşti, tot ce aveau nevoie. Cu banii, cam la fel ieşeau. Mai puţin chinul. Pămîntul nu mai avea cine să-l lucreze. Bătrînii cu degete deformate de artrită nu mai rezistau la „copilit“ roşiile. Lumea în putere era pe la Bucureşti sau în Italia. Am rîs cu toţii zilele trecute de miile de oameni din oraşe care au dat buzna în magazine să-şi facă provizii, de parcă venea sfîrşitul lumii. Acuma ne mirăm de ăştilalţi rămaşi fără de ale gurii în case, cu prăvăliile din sat goale. Cînd om fi avut dreptate?  

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.