Serul fericirii

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Pe una dintre străduţele liniştite mărginite de case de prin Vatra Luminoasă stă un tip extraordinar. Se ajunge la el cu recomandări tainice, după ce treci mai multe teste care-ţi măsoară gradul de inserţie socială, vizibilitatea publică şi calităţile fizice. Intri în casa lui numai după un schimb de parole ca în filmele cu partizani. Tipul ăsta îi injectează pe cei aleşi cu serul fericirii. Un ser care te păstrează veşnic tînăr.

Dacă tot ce v-am povestit eu mai sus n-ar fi o invenţie gogonată, cîţi dintre noi ar alege fără crîcnire calea eternei tinereţi? Aş băga mîna în foc că majoritatea. Ăsta a fost şi primul meu gînd atunci cînd am început să citesc romanul unui jurnalist, Drew Magary îi zice, despre un asemenea minunat medicament. Toate argumentele la îndemînă, de la cele mai frivol-cosmetice („ce bine, s-a zis cu ridurile“) pînă la cele filozofice de crîşmă („oo, alte perspective deja asupra rostului individului pe pămînt“) mă duceau vijelios spre alegerea unui veşnic status al unei femei la vreo treizecişiceva de ani, care n-o să mai fie nevoită să mintă niciodată în legătură cu vîrsta. Nu m-am gîndit nici un pic că, de pildă, s-ar putea să muncesc 400 de ani, sau că n-ar fi atîtea locuri de muncă cîţi doritori, sau că sistemul de pensii s-ar duce naibii. (Staţi, unele dintre chestiile astea se întîmplă oricum, nu?) Cartea lui Magary coboară toboganul unei distopii covîrşitoare. Lucidă, argumentată, urbană, alertă, e un avertisment legat de „ai grijă ce-ţi doreşti“. N-o să vă stric plăcerea de a citi romanul şi n-o să vă spun mai multe.  (Se intitulează The Postmortal şi a apărut în 2011 la Penguin.)

O să mă gîndesc însă împreună cu dumneavoastră la visul unei eterne tinereţi şi la cum e vîndută ea în toate rafturile consumabile ale lumii noastre. O vinde medicina estetică. Botoxuri care paralizează nervii mici vinovaţi de labele de gîscă produse de surîsuri şi de ridurile de pe frunte ale încruntării. Vedem prin reviste şi la televizor cohorte de femei cu feţe imobile, cu ochii morţi. Chirurgii ale pleoapelor mai mult sau mai puţin reuşite. Faldurile de sub bărbie trase, decupate şi cusute pe după urechi, operaţii care scot şiruri de păpuşi japoneze cu pielea perfect întinsă şi lucioasă.

O vînd magazinele de cosmetice. Toate cremele sînt unice şi garantează rezultate în cam două săptămîni. Vopselele de păr acoperă orice tentativă de a ieşi în lume a vreunui onorabil fir de păr alb. La revedere celulită, adio vergeturi.

Tinereţea de care ne e atît de greu să ne despărţim o vînd şi tot soiul de diete minunate. Dezintoxicări, vitaminizări, antioxidanţi, omega 6. Căutăm să nu ne despărţim de ea în sălile de sport. Nu ştiu cît de multă plăcere de a face pur şi simplu un efort intens şi mişcare e în toate doamnele şi domnişoarele de acolo (mă includ în întrebarea asta), dar sigur e o hotărîre scrîşnită de a termina cu burţile lăsate şi cu braţele fleşcăite.

Tinereţea e vîndută în mall-uri. „Vaaai, doamnă, dar ce tînără vă arată!“ îi spunea zilele trecute o jună vînzătoare unei tanti coapte care proba o beretă cu ştrasuri. Pantaloni mulaţi şi geci scurte pe persoane cărora le-ar fi stat mai decent într-un palton. Bluze fără mîneci pe braţe fanate. Să fie pur şi simplu o alegere conştientă şi asumată, o orbire, să fie eterna goană după glorioşii ani aurii ai tinereţii? Habar nu am. Înţeleg însă că despărţirea e foarte grea. Doare. Înţeleg şi văd că sînt moduri şi moduri de a spune „la revedere“. Am văzut oameni în vîrstă cu riduri frumoase care spun grafic şi pe şleau poveştile bucuriilor şi durerilor prin care au trecut. Sînt împăcaţi cu sine, cu vîrsta lor şi cu ce le-a mai rămas de trăit. Alţii se agaţă cu înverşunare de miracolul conturat din ce în ce mai veşted al tinereţii şi sfîrşesc prin a fi caraghioşi.

Încep să mă băbesc şi eu. Aveam zilele trecute lăsat pe birou un iPod cu muzichiile pe care le ascult în metrou. Trece prin preajmă unul dintre muuult mai tinerii mei colegi. „Ce cool, zice, un iPod... vintage!“ M-am uitat uimită la el. „Doamne fereşte, vintage? Dar de cînd?“

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.