Clasa pregătitoare pentru minister şi părinţi

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Bucurii uitate jpeg

S-a înfiinţat clasa pregătitoare. Cum? Ministerul Educaţiei a dat legea, sindicatele din învăţămînt au protestat, iar părinţii s-au revoltat. Au dat în judecată Ministerul şi au cerut să fie declarată ilegală clasa pregătitoare. Verdictul dat de Curtea de Apel Bucureşti: este legală. Au apărut la televizor, cu copiii în braţe pe scările Justiţiei sau ale Învăţămîntului, susţinînd că trebuie să fie şi ei acolo, doar e vorba despre viitorul lor. (În treacăt fie spus, am văzut de nenumărate ori, în ultimul timp, copii la proteste unde se înjurau guvernul, preşedintele, mogulii, „băieţii deştepţi din energie“, taxa auto, reducerile de pensii din armată sau ale posturilor din instituţiile publice.) Televiziunile au început, după cum le e firea sau orientarea politică, să transmită mesaje apocaliptice de tipul: evaluarea psihologică a copiilor este, pentru ei, o traumă, clasa pregătitoare duce la discriminare, se îngrădesc drepturile copiilor şi libertăţile adulţilor, părinţii nu-şi pot înscrie copiii la ce şcoli vor etc.
 
Am citit legea privind înfiinţarea claselor pregătitoare, cu gînduri războinice, deci. Iată ce am aflat: copiii pot fi înscrişi şi la alte şcoli decît cele din circumscripţie, inclusiv la cele particulare, acreditate de stat, în funcţie de locurile libere; evaluarea psihologică se face doar în cazul în care părinţii doresc ca fiii sau fiicele lor să sară anumite etape (spre exemplu: dacă vor să fie înscrişi în clasa pregătitoare sau în clasa I înainte de a împlini vîrsta legală sau fără să fi trecut prin etapa de şcolarizare anterioară. Şi e firesc: dacă mi se pare că fiul meu face faţă clasei I fără să fi trecut prin grupa pregătitoare, n-am a mă teme de o eventuală testare, dimpotrivă, ea mă poate ajuta să iau decizia corectă); programa şcolară propusă pentru clasa pregătitoare este una nici mai bună, nici mai rea decît celelalte din curricula învăţămîntului românesc.
 
Şi atunci, revin cu întrebarea: de ce tot acest tărăboi? Pe de o parte, cred că Ministerul Educaţiei ar fi putut să-l prevină: o lege care modifică esenţial parcursul şcolar al unui copil nu se dă de pe o zi pe alta, fără discuţii prealabile cu cei implicaţi. Asociaţiile de părinţi, sindicatele din învăţămînt, ONG-urile care se ocupă de drepturile copiilor ar fi putut da o mînă de ajutor la alcătuirea şi punerea în practică a acestei legi. Consultate, ar fi putut propune, poate, soluţii pentru eventualele dificultăţi de acomodare cu noua lege. Mai apoi, nu pui în discuţie programa şcolară la cîteva zile după ce ai emis legea prin care îi obligi pe părinţi să o accepte. Ar mai fi problema mobilierului specific grupei de vîrstă preşcolară, a cadrelor didactice care îi vor prelua pe cei de la clasa pregătitoare, mă rog, tot felul de detalii la care Ministerul nu are deocamdată răspuns. Pe scurt, nu înţeleg de ce Ministerul crede că este mai eficient să dea explicaţii pe un fond iritat şi agresiv, după emiterea legii, decît înainte de aplicarea ei, cînd aceleaşi explicaţii ar fi putut duce la un acord.

Pe de altă parte, nici calea aleasă de sindicalişti şi de părinţi nu mi se pare una eficientă: nu poţi să dai întîi în judecată statul şi apoi, fiindcă ai pierdut, să-l inviţi la dialog. N-are nici un rost să invoci în demersul tău informaţii eronate, interpretări greşite ale legii sau acuze enorme – încălcarea drepturilor copiilor, traume provocate de evaluări etc., dacă vrei să ai cîştig de cauză.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.