Şi, totuşi, ce-aţi avut cu această femeie?

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

- se dedică tuturor doamnelor ce (incă) n-au dat nume unor străzi -

Femeia despre care vă vorbesc aici avea – se spune – părul negru aruncat pe spate şi, deasupra ochilor vii, nişte sprîncene remarcabile; era înaltă la trup şi momentul ei de glorie a prins-o într-o rochie lungă închisă la culoare, cu mîneci scurtate, strînsă pe mijloc şi lărgită la poale; în acea zi de vară, această cucoană cu faţa osoasă era palidă în obraji şi avea vocea gîtuită de mînie.

Acum, că aţi parcurs cu bine primul paragraf, păstraţi în minte portretul şi să mergem mai departe – bunăoară, spre centrul Bucureştiului. Vă mai aduceţi aminte că aici, pînă nu de mult, exista un bulevard pe nume Ana Ipătescu. Nu era cel mare mare dintre toate (unea Pieţele Romană şi Victoriei), dar era unul dintre cele mai frumoase – detalii vă poate da dl Andrei Pippidi, în dubla sa calitate de istoric-dilematic al oraşului şi de locuitor al sus-numitului bulevard. Ca mai toate arterele Bucureştiului, şi acest bulevard a schimbat, în timp, mai multe nume: acum un secol, el se chema Bulevardul Colţei; azi, se cheamă Lascăr Catargiu.

Iar Ana Ipătescu este chiar femeia pe care v-o descriam (romanţat) mai sus. Imaginaţi-vă: sîntem într-o zi frumoasă de început de vară, anume 19 iunie 1848. Recent se declanşase revoluţia în Ţara Românească, iar Frăţia conjuraţilor – alde N. Bălcescu, Brătianu-tatăl, C.A. Rosetti ş.a. – preluase puterea şi instalase un guvern provizoriu. Doar că în acea zi de 19 iunie, prin trădarea unor capi ai armatei, guvernul era arestat. Vestea i-a năucit pe bucureştenii care animau străzile şi chiar şi revoluţionarii zilei precedente dădeau semne de resemnare şi o luau alene spre casele lor. Numai că atunci s-a petrecut minunea: dinspre Podul Mogoşoaiei (pe Calea Victoriei de azi), o femeie ’naltă, brunetă şi palidă la faţă (i.e. Ana noastră) venea năvalnic către palatul guvernatorial, agitînd cîte un pistol în fiecare mînă şi strigînd „Moarte trădătorilor! Veniţi să salvăm libertatea, fraţilor!“. Impresionat de curajul ei, norodul bucureştean a pornit-o după ea, a răzbit prin cordoanele de soldaţi de la palat şi i-a eliberat pe revoluţionari. Aceasta fiind povestea – a cărei legendă a străbătut atunci ziarele europeneşti –, stau eu şi vă întreb acum: oare cum ar fi arătat revoluţia paşoptistă de la Bucureşti fără această femeie care fu mai bărbată decît mulţi bucureşteni de ieri şi de azi?

Cum se întîmplă îndeobşte cu femeile noastre, bîrfa străzii n-o ocoli. La scurtă vreme, apăru versiunea că nu patriotismul o scosese pe femeie din casă, ci iubirea ei pentru unul dintre fraţii Golescu, carele era şi el în acel guvern provizoriu. O iubire puţin cam adulteră – dacă ţinem seama că Ana era deja căsătorită, cu un funcţionar pe nume Ipătescu. Drept care pun o a doua întrebare: oare, chiar de-ar fi aşa cum zice bîrfa, schimbă asta cu ceva datele problemei? Fie că a fost din simţăminte paşoptiste, fie că a fost din drăgosteală, gestul ei tot curajos rămîne. Şi chiar dacă revoluţia, una peste alta, n-a ieşit victorioasă, anul 1848 rămîne unul important în evoluţia noastră, ca şi în cea a Europei. Ana Ipătescu e una dintre relativ puţinele noastre femei-erou despre care se-nvrednici să ne vorbească Istoria. Să mai spun că acea Ana, în acel moment de răscruce, nu era vreo fetişcană cu mintea excitată de evenimente – ci o femeie de 43 de ani (era născută în 1805) pe care viaţa o încercase destul. Avea să moară pe la 1875 şi, în rest, nu multe alte lucruri se mai ştiu despre ea.

În plan edilitar, Ana Ipătescu n-a fost mult mai norocoasă – cel puţin în Capitala ţării noastre atît de des pîndite de revoluţii. Cu cîţiva ani în urmă, bulevardul ce-i purta numele a fost, cum spuneam, rebotezat – unii vor fi crezut că Ana Ipătescu are vreo conotaţie comunistă! –, iar numele eroinei din 19 iunie 1848 a dispărut din nomenclatorul stradal. În frumoasa noastră Capitală sînt mii de străzi, cu nume care mai de care. Arunc ochii pe hartă la nimereală şi văd, în nordul Bucureştiului, într-o zonă teoretic aleasă, nume precum str. Catedrei... str. Cretei... str. Tăbliţei... str. Tocului (emblematice, desigur, pentru aşa un neam amorezat de educaţie!), iar nu departe găsesc chiar şi o strada Jugului! Inutil o veţi căuta pe femeia de la pa’ş’opt: în aria Bucureştiului, dacă Google-ul nu minte, o stradă Ana Ipătescu se mai află doar pe undeva prin comuna Voluntari.

Şi, ca unul care am copilărit la Craiova pe o stradă cu acest nume – şi aflu că la Suceava (!) mai dăinuie un bulevard, iar la Ploieşti, Timişoara, Piteşti şi-n alte oraşe ceva străzi –, nu mă pot abţine de la o a treia întrebare: oare n-ar merita, totuşi, Ana Ipătescu o stradă şi în oraşul pe care-i fu dat să-l îmbărbăteze la un moment anume?

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.