Prefecţii - un corp de profesionişti

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Profesionalizarea şi competenţa au constituit dintotdeauna importante provocări pentru societatea românească. Crearea statului modern, proces început prin Regulamentele Organice şi trecut apoi prin reformele lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I, defineşte ca necesară o birocraţie eficientă şi un aparat administrativ local capabile să susţină noile politici economice. Experienţele epocii fanariote şi cele ale primei modernităţi sînt încă prezente în minţile oamenilor la 1866, ceea ce va face destul de dificilă construirea şi definirea funcţiei publice departe de toate „obişnuinţele“ nocive. Despre această provocare vorbeşte Andrei Sora în cartea sa despre constituirea corpului prefectoral (Servir l’Etat Roumain. Le Corps Préfectoral, 1866-1940, Editura Universităţii Bucureşti, 2011, 435 pp.). Susţinută ca teză de doctorat la EHESS, Paris, sub îndrumarea profesorilor Bogdan Murgescu şi Marc-Olivier Baruch, cartea se ocupă, într-o primă parte, de construirea unei funcţii publice. Cînd şi cum se concretizează o primă definiţie a funcţiei publice? Sînteţi surprinşi să aflaţi că juriştii români au avut destul de multe dificultăţi în constituirea unui cadru legislativ. Chiar dacă fonction et fonctionnaire au devenit rapid „funcţie“ şi „funcţionar“, totuşi, conţinutul acestor termeni este evident diferit. Cum adaptezi acest conţinut unor condiţii locale? Cum îl faci să funcţioneze aici, şi nu aiurea? Chiar dacă Regulamentele Organice vor desena primii paşi în această direcţie, ele nu fac pînă la urma urmei decît să lucreze cu un material uman deloc format să se înscrie într-un statut şi să-şi asume o „misiune“. Dincolo de toate tarele societăţii, educaţia atît de necesară formării funcţionarilor eficienţi şi oneşti este încă departe.

Constituţia de la 1866 lucrează şi ea la consolidarea unui statut al funcţionarilor, pentru a fi completat mai apoi cu tot felul de legi specifice. Abia la 19 iunie 1923 va fi promulgată Legea asupra statutului funcţionarilor publici, lege care, spune autorul, a provocat largi dezbateri şi controverse. O definiţie a fost în sfîrşit găsită: „Funcţionarii publici sînt cetăţeni români, fără distincţie de sexe, care îndeplinesc un serviciu public permanent (civil sau ecleziastic) în cadrul Statului, al departamentului, al comunei sau într-una dintre instituţiile, al căror buget este supus aprobării Parlamentului, guvernului sau consiliilor comunale şi departamentale“. Aceşti „servitori ai Statului“ se dirijează încet, încet către profesionalizare.

Stabilitatea, salariul, concediile, pensiile par să constituie tot atîtea avantaje pentru mulţi dintre românii care vor încerca cu asiduitate să ocupe un loc în aparatul birocratic al statului. Chiar dacă legislaţia stabileşte o serie de condiţii generale de admitere, unde „capitalul şcolar“ ocupă un loc important, totuşi, avantajele, destul de importante, fac loc unor practici mai puţin „morale“. Andrei Sora reţine „practica recomandării“ pentru ocuparea unei funcţii în administraţie, practică vizibilă la „toate nivelele administraţiei publice româneşti“. Condamnată în presă, condamnată de oamenii politici, practica face parte din cotidian, iar „recomandarea“ este prezentă în dosarul fiecărui candidat. Cît despre nepotism sau clientelism... „sînt integrate sistemului etatic şi sînt utilizate conştient, sau nu, de fiecare“. Aşadar, avem cel puţin un trecut şi o istorie la ceea ce nici astăzi nu pare să ne deranjeze prea tare... Şi bacşişul? Prezent în fiecare birou. Funcţionarii încercă să-l justifice, societatea dă vina pe trecut. Iată un argument: „funcţionarii au devenit corupţi pentru a-şi acoperi nevoile, adică ceea ce Statul le-a furat... virtutea nu există în faţa nevoilor“, avea să scrie D.A. Gheorghiu-Cireşeanu (1925).

Partea a doua se ocupă de constituirea meseriei de prefect. Instituţia prefectorală din România are ca sursă de inspiraţie modelul francez adaptat unor realităţi în care ispravnicii, vătafii şi zapciii deţin puteri nelimitate în ţinuturi şi judeţe. Astfel, prefectul, conform legislaţiei emise pînă la 1929, are un dublu rol: agent al guvernului şi şeful administraţiei descentralizate. Alături de subprefecţi, misiunea prefecţilor este una foarte importantă în teritoriu, avînd atribuţii sociale, economice şi mai ales civice. De aici şi importanţa unei formări profesionale şi educaţionale destul de consistente. Şi cine putea beneficia de acest lucru? Autorul arată că pînă la 1918, majoritatea prefecţilor provin din rîndul elitelor locale, posesoare de mari proprietăţi de pămînt, şi pentru care funcţia reprezintă o legitimare în faţa semenilor, dar şi o trambulină către alte poziţii din administraţia centrală. În timp ce pentru celelalte funcţii subalterne – şef de departament sau subprefect – autorul vorbeşte de o acerbă concurenţă între tinerii burghezi şi elita ţăranilor înstăriţi. Configurarea partidelor politice va duce la „politizarea“ acestor importante funcţii, politizare care va deveni efectivă după 1921, atunci cînd partidele politice îşi vor recruta propriii partizani în interiorul departamentelor, promovaţi la momentul oportun.

O carte interesantă, scrisă cu acribie şi apel permanent la arhivele centrale şi locale, capabilă să ne ofere importante explicaţii despre prefecţii noştri de astăzi.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.