Iran - Oscar şi alegeri

Publicat în Dilema Veche nr. 421 din 8-14 martie 2012
Iran   Oscar şi alegeri jpeg

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a repurtat o victorie indirectă asupra preşedintelui Mahmud Ahmadinejad, după ce scrutinul parlamentar a oferit taberei sale o majoritate confortabilă în Majlis – parlamentul de la Teheran.

Alegerile parlamentare aduc o schimbare importantă pe scena politică iraniană, pentru că Majlis-ul va fi dominat de aşa-numiţii „principialişti“, ultraconservatori loiali liderului suprem ayatollahul Ali Khamenei, care se opun politicilor preşedintelui Ahmadinejad. Dar asta nu înseamnă că politica Iranului în ce priveşte programul nuclear se va modifica, pentru că, la fel ca Ahmadinejad, liderul suprem consideră că este dreptul Iranului, pe baza Tratatului de Neproliferare Nucleară, de a desfăşura un program nuclear. În Republica Islamică, s-au desfăşurat, cu emoţii şi o impresionantă desfăşurare de forţe, primele alegeri de după protestele din 2009, declanşate de rezultatul controversat al scrutinului prezidenţial, care i-a adus un nou mandat lui Mahmud Ahmadinejad. Dar campania electorală şi alegerile au fost eclipsate de Oscarul pentru cel mai bun film străin, primit de pelicula iraniană O despărţire.

Ahmadinejad a ieşit de ceva vreme din graţiile liderului suprem, după ce a încercat să obţină tot mai mult control asupra centrilor de putere din Republica Islamică şi a intrat în conflict deschis cu fostul legislativ. Forţele loiale lui Ahmadinejad au demarat o adevărată mobilizare pentru a obţine un număr cît mai mare de parlamentari favorabili preşedintelui, inclusiv printr-o campanie de numire a unor oameni de încredere în funcţiile publice locale. Dar nici susţinătorii lui Khamenei nu s-au lăsat mai prejos.

Candidaţii din tabăra liderului suprem au fost aprobaţi toţi de Consiliul Gardienilor – instituţie care are drept de veto asupra candidaturilor la toate tipurile de alegeri, în Iran. Conservatorii loiali liderului suprem consideră eretică, prea mult naţionalistă şi prea puţin islamică ideologia promovată de Ahmadinejad. În presa apropiată de tabăra conservatorilor, credinciosul musulman Ahmadinejad este văzut, paradoxal, ca un reformator deranjant, în sensul că greutatea ideologică a trecut în zona naţionalismului, şi abia apoi urmează fibra islamică. Întreaga luptă electorală s-a dus strict între conservatori şi ultraconservatori, fie ei de partea lui Ahmadinejad, ori a lui Khamenei.

Reformiştii au boicotat alegerile, dar oricum nu ar fi avut nici o şansă să primească undă verde de la Consiliul Gardienilor Revoluţiei şi să poată candida pentru cele 290 de locuri ale Majlis-ului. Autorităţile au avansat cifre impresionante de participare la scrutin, însă există îndoieli serioase, în lipsa unor observatori independenţi, că iranienii ar fi fost foarte interesaţi de alegerile parlamentare. Iranienii au părut mai degrabă prinşi în dezbaterea declanşată de Oscarul pentru cel mai bun film străin – o poveste despre divorţ şi exodul tinerilor din Iran, teme mult mai aproape de iranieni decît cele dezbătute oficial în campania electorală.

Oscarul învinge regimul

Internetul a fost invadat de clipuri cu reacţiile de bucurie ale iranienilor în faţa televizoarelor, la aflarea veştii că filmul O despărţire a cîştigat Oscarul. Mulţi au urmărit în direct ceremonia cu ajutorul antenelor de satelit omniprezente, deşi sînt ilegale în Iran. De obicei, au loc razii în case pentru găsirea receptoarelor, însă iranienii ori dau mită şi scapă de amenzi şi rămîn cu aparatura, ori pur şi simplu cumpără altă antenă de satelit chiar a doua zi. Reţelele de socializare au fost invadate de bucuria iranienilor că în sfîrşit ţara lor este vestită pentru cultură, nu pentru programul nuclear. Dar aproape imediat propaganda regimului a încercat să confişte victoria. Agenţia Fars a dat ştirea, modificînd discursul regizorului Asghar Farhadi la decernare. „Ofer cu mîndrie acest premiu poporului iranian, care respectă toate culturile şi civilizaţiile în pofida ostilităţii şi a resentimentelor“ a spus regizorul Farhadi la ceremonie.

Însă pe agenţia Fars traducerea discursului a sunat astfel: „Ofer cu mîndrie acest premiu poporului iranian care, în pofida tensiunilor şi a ostilităţii din ultima vreme dintre Iran şi Occident din cauza programului nuclear al Iranului, respectă toate culturile şi civilizaţiile“. Imediat iranienii au sancţionat agenţia de presă, postînd traducerea corectă. În general, Oscarul pentru filmul O despărţire a fost pentru iranieni pretextul să-şi verse din nou nemulţumirea pe Internet, să explice că nu le pasă de temele oficiale electorale, că nu-i interesează exportarea revoluţiei islamice ori soarta palestinienilor sau înfrîngerea Israelului. Asta după ce directorul Agenţiei iraniene pentru Cinematografie, Javad Shamaghdari, a decretat victoria Iranului asupra Israelului, pentru că favorit în cursa pentru Oscar era un film israelian: „Acesta este începutul prăbuşirii influenţei lobby-ului zionist asupra societăţii americane“. Şi SUA au fost cucerite, conform propagandei regimului islamic. De exemplu, agenţia ISNA a comentat că „Steagul iranian a fost înfipt în America“. În replică, un iranian a remarcat amuzat, pe un blog, că în timp ce Iranul a cucerit Statele Unite prin cultură, americanii cuceresc Iranul cu mîncare, aluzie la faptul că, recent, în Iran s-a deschis un restaurant KFC, primul dintr-un lanţ naţional.

Laude pentru un film interzis

Dincolo de propagandă, paradoxul este că filmul s-a lovit de cenzura Republicii Islamice pentru că are ca subiect divorţul şi plecarea tinerilor din Iran. Deşi divorţul este descurajat de autorităţi şi dificil de obţinut, chiar şi în cazuri de violenţă domestică, el este legal posibil. Rata divorţurilor a crescut în ultimii ani în Iran, la fel exodul tinerilor, care ar face totul să plece – în cazul femeilor, inclusiv să se căsătorească cu orice străin. Nu e de mirare că iranieni s-au regăsit în filmul O despărţire mai degrabă decît în realitatea electorală marcată, de exemplu, de un discurs al comandantului miliţiilor islamice de voluntari care, cu cîteva zile înainte de data alegerilor, i-a felicitat pe iranieni pentru prezenţa mare la urne. Golshifteh Farahani, o actriţă căreia îi este acum interzisă revenirea în ţară pentru că a pozat nud, explică secretul succesului filmelor iraniene: „Oamenii din ţara mea sînt foarte buni mincinoşi; minţim ca să supravieţuim, avem două vieţi paralele, una acasă şi una în public, ne ascundem opiniile, minţim perfect, şi asta probabil ne face foarte buni actori“. 

Carmen Gavrilă este corespondent la Radio România Actualităţi.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.