Un an fără Mubarak

Preşedintele egiptean Hosni Mubarak renunţa la putere pe 11 februarie 2011, dar fără să îşi dea oficial demisia. La un an de la plecarea lui, Egiptul intră în zodia Islamului politic.

Armata nu vrea să se clintească nici un centimetru de pe poziţia sa, adică să ţină strîns puterea, în perioada de tranziţie, pînă la alegerile prezidenţiale din iunie, deşi pe străzi se aude deja constant, şi  de multe ori violent, cererea să se retragă. Între timp, pînă la scrutinul prezidenţial, parlamentul capătă tot mai multe feţe ale Islamului militant politic. Alegerile au adus, pînă acum, în Camera Deputaţilor egipteană o majoritate de sorginte islamistă. În condiţiile în care aproape jumătate dintre locurile de deputaţi revin partidului Fraţilor Musulmani, marii cîştigători ai alegerilor pînă în prezent, pe locul 2 se situează, fapt neanticipat de analişti, partidul radical islamist salafist Nour, cu 24%, iar pe locurile 3 şi 4 partidul liberal Wafd şi coaliţia secularistă Blocul Egiptean. Adunarea Poporului are de format o comisie cu 100 de membri care să schiţeze o nouă constituţie. Documentul ar urma să fie supus unui referendum înainte de alegerile prezidenţiale programate în luna iunie, după care Consiliul militar ar trebui să renunţe la putere. Între timp sînt în desfăşurare alegerile pentru Shura – Senat, care, după toate aparenţele, va fi dominat tot de islamişti. Îngrijorarea trezită de procentul uriaş deţinut de partidele islamiste a fost iar alimentată cînd, la depunerea jurămîntului, mai mulţi deputaţi islamişti au cerut modificarea textului prin care se cere respectarea constituţiei şi a legii. Islamiştii au solicitat să se adauge respectarea „Legii lui Dumnezeu“. 

Ecuaţii misterioase

Deja au apărut pronosticuri legate de viitoarele alianţe în legislativ. Cert este că, şi dacă seculariştii s-ar alia, tot nu ar reuşi să facă faţă numărului uriaş de islamişti. În plus, dacă tendinţa demonstrată de alegerile pentru Adunarea Poporului se păstrează – şi deocamdată nu sînt semne că ar putea interveni vreo schimbare – şi la scrutinul pentru Shura – Camera Superioară a Legislativului (echivalentul Senatului românesc) –, numărul de islamişti din parlamentul de la Cairo ar putea să crească şi să asigure o dominare completă. În aceste condiţii, partidul cel mai curtat pentru viitoare alianţe în legislativ va fi Partidul Libertate şi Justiţie al Fraţilor Musulmani. Chiar dacă o alianţă cu partidul salafist Nour pare firească, datorită rădăcinilor islamiste comune, nu este exclus ca politicienii din organizaţia Fraţilor Musulmani să prefere o alianţă cu partidul liberal, ca să elimine imaginea de formaţiune cu agendă islamistă – spun unii analişti egipteni. 

Liberali şi islamişti

Liberalul Sameh Makram Ebeid susţine că noua conducere a liberalilor ar fi intrat deja în negocieri cu Fraţii Musulmani, încă dinainte de alegeri: „Eu unul mi-am dat demisia din biroul de conducere al partidului pentru că sînt nemulţumit de performanţele partidului, de lipsa de dinamism şi de mesajul neclar, cine sîntem, sîntem liberali, sîntem de centru-dreapta, sîntem cumva parte din organizaţia Fraţilor Musulmani, eu sînt profund nemulţumit de legăturile noii conduceri liberale cu Fraţii Musulmani. Acum partidul liberal este ca un gulaş românesc, adică un amestec de interese“. Liberalul Sameh Makram Ebeid avertizează că Fraţii Musulmani vor impune şaria – legea islamică – drept bază pentru întreaga legislaţie egipteană, ceea ce poate afecta turismul egiptean, posibil doar în condiţii de libertate socială. „Nimeni din străinătate nu va veni într-o ţară care nu e liberă de condiţionalităţi“ – argumentează el. Dar jurnalistul Mohamad Saad susţine că islamul serveşte doar ca inspiraţie şi că Fraţii Musulmani vor activa ca orice partid politic, în special cu o agendă anticorupţie şi de reconstrucţie economică: „Fraţii Musulmani vor acţiona ca orice partid, vor colabora în procese politice cu celelalte formaţiuni, aşa cum au şi colaborat în ultima vreme şi în ultimii cinci ani, cu partide de toate felurile, de la naserişti radicali sau islamişti pînă la liberalii de la Wafd“. 

Capitalism sau socialism islamic 

Dincolo de discuţiile despre ideologie, Egiptul se confruntă acum cu o gravă situaţie economică, iar străzile sînt în continuare marcate de nemulţumiri, proteste şi greve provocate de nivelul de trai scăzut. Liberalul Sameh Makram Ebeid consideră că, în acest moment, trebuie stimulate deopotrivă investiţiile străine, dar şi protecţia socială: „Egiptul a trecut de la statul socialist din vremea lui Nasser la un fel de stat semicapitalist în vremea lui Saadat, apoi s-a ajuns – în vremea lui Mubarak – la un stat marcat de capitalism sălbatic, extrem, care, aşa cum a afectat România, a lovit grav şi Egiptul. Modelul de viitor pentru care pledează chiar şi cei de centru-dreapta ca mine este un stat nu tocmai social, ci o economie de piaţă liberă însă dublată de egalitate socială, adică un aşa-numit «capitalism cu inim㻓 – explică Sameh Makram Ebeid. Şi în programul Partidului Libertate şi Justiţie, aripa politică a organizaţiei Fraţilor Musulmani, pe primul loc figurează dreptatea socială, dar modelul politic este numit „regim democratic bazat pe şaria“, cu toate libertăţile sociale în limitele legii islamice, iar modelul economic este similar celui din sistemul bancar islamic, fără dobînzi, adică – potrivit şaria – fără profit din tranzacţii ori speculaţii financiare.

Carmen Gavrilă este jurnalist la Radio România.