Zăpezile de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 419 din 23-29 februarie 2012
Zăpezile de altădată jpeg

„Aici s-au aşezat iarnă cruntă“, scrie la 1740 Kelemen Mikes, „prizonier“ într-un Bucureşti cuprins de furtunile iernii. Şi povestea continuă: „În luna lui brumărel (februarie), zile 18, au fost prins a ninge, sporind de atunci nămeţii în fieştecare zi, o dată cu gerul. Ai zice că ne-au strămutat vericine, cu tîrg cu tot, în ţara Laponiei de lîngă marea de gheaţă, căci nimeni nu ţine minte să mai hi apucat asemenea iarnă grea“. La 1740 iarna este grea în toată Europa, iar drumurile pline de nămeţi şi troiene şi gerul au împiedicat circulaţia oamenilor şi mai ales a produselor de schimb. „Iaste mare scumpete şi lipsă aici“, scrie acelaşi Mikes, „pe uliţi oamenii să jăcuiesc unii pre alţii, cu silnicie luînd pita din mîna altuia. Adesea mi s-a întîmplat să voiesc a prînzi şi nu aveam pită. Dară nu iaste mirare, căci den altă parte nemică nu se poate aduce; şi aice au îngheţat şi apele şi morile şi morarii“. Despre aceeaşi iarnă grea cu „zăpezi pînă la brîu“ şi lungă din „vinerea mare pînă la sfîntul Gheorghe“ mărturiseşte şi Ion Neculce. Zăpezile mari n-au adus belşugul toamnei, întrucît oamenii au ieşit tîrziu la arat, apoi bruma din august a „stricat pîinile, mălaiele, păpuşoi“, a distrus viile, iar „scumpetea“ şi foametea au pus multe suflete la încercare.  

Fiecare iarnă grea pare să ia pe nepregătite pe oricine, oamenii se vaită, ca şi astăzi, că aşa zăpezi n-au mai văzut niciodată, că Dumnezeu s-a mîniat şi le-a trimis o „iarnă cumplită“. Pe margini de condici şi manuscrise, se regăsesc frecvent astfel de însemnări, culese de Ilie Corfus, ale unor evenimente considerate ca excepţionale pentru o liniaritate previzibilă. De pildă, la 12 februarie 1787, consulul austriac la Bucureşti nota: „În Ţara Românească, de 40 de ani n-a mai fost o iarnă lungă şi mai geroasă ca acum... Joi a sosit vestea că pe o cîmpie s-au găsit degeraţi doi ciobani, trei cîini şi 600 de oi“. Sau la 10 martie 1797, o însemnare a logofătului Manolache ne spune că „au dat vifor foarte iute cît au fost foarte, foarte omor multu de dobitoace în partea cîmpului. Iar la cîmpu au bătut crivăţul şi au omorît cai, boi de la pluguri unde i-au apucat peste cîmpu, şi oameni, şi ciobani, şi herghelegii... apucîndu-se prin sat, au murit şi ei degeraţi. Care vifor ca acela nu s-au mai pomenit“.  Cît despre deszăpezire... Fiecare cum poate şi scapă cine poate. Abia cu instalarea ruşilor în Principate, după Tratatul de la Adrianopol (1829), se încearcă o oarecare curăţire a oraşelor capitale... rezistenţa populaţiei este cît se poate de firească... trece cu vederea peste circularele ocupantului prin care i se cere să-şi cureţe zăpada din faţa porţilor. Dar asta pînă cînd marele Rus, venit să „civilizeze“ ceea ce n-a putut face la el acasă, scoate din tolbă ameninţarea cea mai cruntă: „Domnule meu, eu v-am poruncit de două ori, prin cazacii mei, să puneţi să se spargă gheaţa din faţa porţii voastre, pentru ca murdăria să nu se prindă mai tare de ea. Acum vă poruncesc eu în persoană pentru a treia şi ultima oară. Dacă la întoarcerea mea ordinul meu nu este încă îndeplinit, pun pe cazacii mei să vă dea jos pantalonii şi să vă aşeze în mijlocul murdăriei“. Cam aşa sună ordinele comandanţilor ruşi ce-şi propuseseră să asaneze mizeria eternă de pe uliţele Bucureştilor; ordinul de faţă, însoţit de ameninţare, se adresează unui negustor, stăpîn al unui „palat“ la uliţa mare, care mizase, după cum ne spune naratorul acestei poveşti, caretaşul Döbel, pe indiferenţa noilor autorităţi. Se înşelase, căci, cel puţin într-o primă fază a ocupaţiei ruseşti, comandantul, însoţit de patru cazaci, „mergea călare pe străzi şi pătrundea chiar şi în casele şi grădinile boierilor pentru a se convinge de curăţenia lor. Şi vai de locuitorul care nu se conforma ordinelor sale; cizmele potcovite ale cazacilor ştiau pe loc să-i facă mîinile agere“. Nu scria oare la gazetă, în anul 1857, că doar presiunea din afară ne-ar mai putea salva? „...în veci vom fi robii altora care, spre a ne scăpa de lenevire şi trîndăveală, vor întinde gîrbaciul şi bicele pe spinarele noastre ca să ne facă să muncim şi să ne facem oameni...“ 
Cît despre sate... Ele rămîn pe mai departe izolate de restul lumii cîteva luni bune în fiecare an. O obişnuinţă a vremurilor, pentru care cei mai mulţi îşi umplu cămările cu fasole şi mălai, cu curechi şi usturoi, cu lemne de foc... de prin gardurile făcute vara, de prin pădurile din apropiere... de unde înfometaţi vor apărea lupii... 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.