Antena zero

Publicat în Dilema Veche nr. 419 din 23-29 februarie 2012
Antena zero jpeg

A fost o surpriză? Nu era previzibil că se va ajunge aici? Nu se făcuseră toţi paşii pînă aici, unul după altul?
Cu doar cîteva zile înainte, unul dintre aşa-zisele tabloide, în fapt fiţuici care fac de ruşine inclusiv adevăratele ziare de scandal, publicase fotografii sexy ale unei pseudovedete, cu titlul „Ce i-ai face dac-ai prinde-o?“. Obsedaţi şi frustraţi sexuali domină de mult o parte a presei şi lansează, iată, îndemnuri la agresiune.

Nu sîntem toţi vinovaţi că s-a ajuns aici? Se datorează cumva degradarea presei exclusiv celor de un anume nivel intelectual? Am întîlnit oameni de o indiscutabilă cultură care citeau România mare şi chicoteau: „E o mizerie, dar adevărul e că le zice bine!“. Cunosc alţii care se uită la emisiunile jegoase sau tîmpite cu scuza „Vreau să văd pînă unde pot merge!“. Cît despre jurnalişti, fireşte, noi avem pretextul că trebuie să ştim tot ce mişcă pe piaţă.

Cine urmează?

Ceea ce s-a întîmplat acum este grav din cel puţin trei motive. Primul dintre ele, cel mai evident, este că aşa ceva s-a dat pe un post de televiziune. Aşa cum comenta pe blogul lui chiar şi unul din aceeaşi gaşcă, pasul următor este difuzarea înregistrării – sau, mai ştii?, chiar transmisia live! – a ceea ce face un om într-un closet. Dar acest lucru era previzibil încă în urmă cu 15 ani, cînd unul dintre corifeii presei româneşti argumenta existenţa ştirilor de joasă speţă prin faptul că „şi astea fac parte din realitate“. Ei, bine, şi defecarea face parte din realitate. Şi scuipatul, şi flegma, şi balega.

Al doilea lucru grav este locul unde s-a putut vedea aşa ceva. Pe parcursul existenţei sale, Antena 1 a funcţionat ca un post serios, de bună calitate şi destul de echilibrat, în ciuda dependenţei sale de un lider politic. În particular, principala emisiune de ştiri, Observator, a binemeritat mai multe premii APTR. Filmarea din vestiar a apărut pe un canal de primă mînă. Cu atît mai mare e răul făcut astfel postului şi presei în general.

Dar există şi un al treilea lucru grav. Dincolo de numele victimei şi cel al canalului TV, dincolo de spaţiul televiziunii şi cel al jurnalisticii, din acest moment totul e posibil. Cine urmează să fie filmat în pielea goală sau în altă ipostază privată nu e o întrebare care ameninţă doar persoanele publice – cei care s-au amuzat de eveniment sau l-au apărat nu par să se fi prins că sînt, virtual, următorii pe listă –, ci pe oricine, oriunde, oricînd, în orice ipostază. Dacă un post de talia Antenei 1 a dat aşa ceva, iar cel în cauză era prim-ministru, imaginaţi-vă ce se poate întîmpla pe Internet, care asigură anonimatul mitocanilor şi nu se află sub incidenţa nici unei legi. Cei care au ţinut să vadă un politician gol fiţi siguri că se uită la orice astfel de filmuleţ, indiferent cine ar fi subiectul.

Care breaslă?

S-a discutat foarte mult, în jurul acestui incident, despre cum a fost aruncată din nou în derizoriu breasla ziariştilor. Dar e clar oare despre ce vorbim? Ce înseamnă să fii ziarist? Să scrii într-o publicaţie, să apari „pe sticlă“, să vorbeşti la radio? Deci toţi cei care semnează cronici de carte, prezintă starea vremii şi citesc ştiri venite pe agenţii sînt ziarişti? Dar tehnoredactorii, operatorii şi ceilalţi tehnicieni Radio-TV? DEX-ul este foarte generos: „Persoană care lucrează în redacţia unui ziar, a unei reviste sau care colaborează (permanent) la ele“. Prin extrapolare, jurnalistul Radio sau TV lucrează sau colaborează cu un canal audiovizual. Ce lucrează – asta definiţia nu spune. Poate fi şi secretară, şi şofer. Definiţia din Wikipedia engleză e mai complexă, făcînd vorbire între altele despre foto-jurnalism şi jurnalism electronic. Nu găsim aici nimic care să permită includerea printre jurnalişti a moderatorilor – dar nici nu sînt excluşi clar. Lucrurile se complică şi mai mult cînd aceeaşi persoană face, să zicem, reportaje, dar prezintă şi o emisiune folclorică.

Eu aş zice că se pot numi jurnalişti (ziarişti) cei care practică – sau au practicat, pentru o perioadă semnificativă – unul dintre genurile publicistice de bază: ştirea, reportajul, ancheta, documentarul, interviul. Aceştia sînt îndreptăţiţi să se considere jigniţi de asocierea lor nu doar cu mitocănia comisă recent, nu doar cu respectiva emisiune sau cu realizatorul ei, ci chiar cu ansamblul programelor „de showbiz“ – în realitate, de mahala. Pentru că, atenţie, dacă Antena 1 a păţit-o nedrept faţă de istoria ei, trebuia să se gîndească la asta în clipa în care şi-a introdus în program o emisiune al cărei simplu nume anunţa profilul!

E ceva de făcut?

OK. A trecut şi asta, ne-am indignat, am comentat, după aceea ne-am adus aminte de iarnă, guvern, ACTA şi alte subiecte mai serioase. Două posturi TV au fost sancţionate, Antena 1 cu întreruperea emisiei în prime time, OTV cu amenda maximă. OTV a fost şi închis cîndva, iar amenzi s-au tot dat, ceea ce n-a stopat ascensiunea prostului gust.
Se poate face altceva? Cu siguranţă! Nu statul, nu legea, nu CNA – ci breasla, dacă există cu adevărat, are destule de făcut.

În primul rînd, să fie mai inteligentă. Televiziunile care au comentat în talk-show-uri au făcut-o pe fondul unor imagini cu... Emil Boc. Dar nu ex-premierul era subiectul, subiectul era mitocănia! Trebuiau să dea imagini cu autorul ei, cu şefii lui – că doar n-o fi făcut-o singur –, cu cei care au participat, cu emisiunea, cu posturile sancţionate. Mi se pare incredibil că o emisiune RTV, altfel decentă, i-a cerut părerea (telefonic) lui Corneliu Vadim Tudor! Şi a obţinut ceea ce era previzibil: afirmaţia că Boc a dat dovadă de exhibiţionism!! Ce altceva se aşteptau să spună!? După care, deşi au protestat (moale), au continuat discuţia cu respectivul pînă cînd acela a vărsat tot ceea ce avea de vărsat. Mi se pare incredibil că o emisiune B1 TV i-a cerut părerea lui Dan Diaconescu! Şi, cînd acesta a spus: toţi aţi dat ştirea, eu n-am făcut decît să adaug imaginile, nimeni din platou n-a sărit în sus să-i explice că una e să dai o informaţie despre un viol şi alta să dai pe post violul! Iar cînd „viitorul preşedinte“ a strecurat ceva despre „ce făcea el acolo“, nimeni n-a reacţionat la promovarea ideii halucinante că, dacă te dezbraci într-un vestiar, îţi asumi riscul să fii filmat!

În al doilea rînd, ar trebui creată o Mişcare de Deparazitare a Presei, cu un manifest de doar cîteva fraze, la care să fie invitaţi să adere toţi jurnaliştii şi patronii de presă. Cine nu vrea nu vrea – dar măcar să fie clar cine nu vrea. În al treilea rînd, să nu mai pomenim numele mitocanilor. Să discutăm evenimentele şi fenomenele, atunci cînd e cazul, dar fără a le face reclamă gratuită celor care mor să fie certaţi, ca să pozeze în victime şi să fie fericiţi că au făcut valuri.

Dacă nu vom face nimic altceva decît să ne indignăm din cînd în cînd, atunci, mai devreme sau mai tîrziu, întreaga emisie de presă se va face printr-o antenă de calibrul zero. 

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist şi scriitor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.