Cîtă dinamită conţine mămăliga?

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Evenimentele ce se aseamănă cu siguranţă nu-s identice. E valabil şi pentru recentele manifestări din Bucureşti şi din ţară. Cei ce văd asemănări cu Piaţa Universităţii de acum 22 de ani au motivele lor. La fel şi cei ce le compară cu mişcarea indignaţilor din Spania, din vara 2011. La fel şi cei ce întrevăd o paralelă cu Primăvara arabă a anului trecut. Dar dacă e ceva mai mult? Haideţi să insistăm puţin.

În Piaţa Universităţii – ’90 se răzbuna dezamăgirea după ruinarea speranţelor (naive sau întemeiate) din decembrie ’89. În piaţă, atunci, era multă lume, dar tot acel conclav mergea în contra curentului popular – care evident era mai curînd favorabil lui Ion Iliescu. Acum, în 2012, în piaţă a venit un număr relativ mic de oameni – dar e cert că marea majoritate a românilor, pe fond, empatizează cu nemulţumirea din stradă. În plus, spre deosebire de 1990, protestul de acum s-a ramificat notabil: de la Slobozia (unde au ieşit în stradă 100 de oameni care altădată n-ar fi ieşit în frig nici pentru mici aburinzi) şi pînă la Baia de Arieş (unde a ieşit unul singur, urmat mai apoi de alţi cinci!) sau pînă în sala de consiliu a TVR – unde dna Rodica virgulă Culcer pare a fi ajuns la capătul unei cariere (destul de cacofonice ea însăşi, dac-o priveşti atît înainte, cît şi după 1989). Ar putea fi „indignarea“ un cuvînt-cheie pentru ceea ce i-a adunat pe oameni acum? Cu siguranţă, da. Nu un lider i-a adunat pe oameni şi nici un program, ci o mare lehamite – în care se amestecă dezamăgirea la adresa puterii şi suspiciunea la adresa opoziţiei. Asemănarea cu Primăvara arabă constă în alt detaliu: ca şi la Tunis sau Cairo, s-au văzut cei ce-au ieşit în piaţă – dar nu putem întrevedea, deocamdată, cine vor fi beneficiarii contestaţiei. Judecînd la rece, există măcar două evoluţii posibile: 1) acest semnal de alarmă poate trezi politica românească din băltire şi poate revitaliza societatea civilă; sau 2) se poate pune prima cărămidă la templul unui nou tip de populism. Vom mai avea ce discuta, cred.

Persoane onorabile au avertizat că acest tip de nelinişte socială ne poate creşte indicele de instabilitate şi, deci, ne va influenţa negativ imaginea de ţară. Nu-s de acord. În toate ţările, imaginea negativă e mai curînd dată de cei ce conduc, nu de cei ce protestează. Şi mai văd un aspect: mă simt dator să-i cobor puţin pe pămînt pe cei ce se complac în imaginea idilică a unui Bucureşti „altădată liniştit“.

La drept vorbind, în ultima sută de ani, Bucureştiul a fost rareori un oraş într-adevăr pacific. În chiar anul de naştere al României Mari, 1918, primele luni de după sfîrşitul Primului Război Mondial au fost realmente agitate – dinspre stînga politică. S-a lăsat cu morţi şi cu răniţi (după cum s-a lăsat şi cu implicarea junei Ana Pauker, care-şi făcea pe atunci ucenicia politică). La cumpăna dintre anii ’20 şi ’30, cam la fel: demonstraţii politice cîte vrei (ţărăniştii contra liberalilor) şi greve serioase (vezi Griviţa ş.cl. – chiar dacă azi nu se mai vorbeşte despre ele, nu înseamnă că n-au existat). A urmat apoi rebeliunea legionară, în ianuarie 1941. A urmat apoi rebeliunea comuniştilor, în februarie 1945 – căreia i s-a răspuns prin manifestaţia promonarhică din octombrie acelaşi an. La drept vorbind, singurele decenii de pace socială la Bucureşti au fost cele comuniste – pacea fiind întreţinută prin teroare. Şi chiar şi în acest interval, august 1968 (şi protestul oficial şi implicit la „doctrina Brejnev“ a URSS) a creat în oraş un abur insurecţional ce are încă nostalgicii săi. Iar evenimentele mai recente le cunoaşteţi nemijlocit: luptele de stradă din decembrie ’89, mai apoi prima mineriadă, apoi Piaţa Universităţii, apoi a doua mineriadă din iunie ’90, apoi a treia mineriadă ş.a.m.d. Manifestaţii şi greve, proteste şi cotonogeli. Şi aceasta, repet, numai în ultimul secol; cît despre ce-a fost înainte – de la incursiunile turcilor şi pînă la incendiile majore, de la inundaţii la cutremure, ciume, răzbeluri etc. –, Dumnezeu cu mila: numai linişte nu fu.

Ce vreau să spun: Bucureştiul n-a fost numai oraşul hanurilor cu lăutari, al urmaşilor lui Bucur cu mioarele, al balurilor cu jupoane, al ucenicilor de pe lîngă micii patroni sau al inginerilor cu studii la seral. Acest oraş are drept constantă fierberea – şi nu pacea. Stăm pe lavă, nu pe glod – şi nu de 20 de ani, ci de veacuri. Cei ce deplîng „liniştea de altădată“ fantazează. Frustrarea (social-politică) şi crisparea (natural-telurică), pe aceste plaiuri, au o poveste lungă. Iar istoria tensiunii de pe strada bucureşteană e istoria unui neam întreg – în legătură cu care (voi reveni altădată) povestea cu mămăliga non-explozivă e, de fapt, un clişeu mai curînd mincinos.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

aurel balasoiu foto facebook jpg
Cine este Aurel Bălășoiu, deputatul exclus din PSD în urma unui scandal sexual
Aurel Bălășoiu, deputatul exclus din PSD pe fondul implicării într-un scandal sexual cu minori, este la primul mandat de parlamentar și a studiat Teologia. După ce au apărut fotografii în care ar apărea dezbrăcat alături de un tânăr, parlamentarul a susținut că nu este el în imagini.
Alertă Rosia Montana baraj Taul Mare
Barajul Tăul Mare, în pericol să cedeze: mesaj de alertă extremă transmis locuitorilor din Roșia Montană
Un nou mesaj de alertă a fost transmis locuitorilor din Roșia Montană, care sunt în proximitatea unui pârâu din comună. Autoritățile susțin că „există pericolul ca barajul Tăul Mare să cedeze”.
Ministrul german al Apărării Lambrecht a vizitat Odesa FOTO Profimedia
Ministrul german al Apărării a vizitat Odesa și a promis livrarea unui sistem de apărare aeriană. Ce va primi Moldova
Ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, a efectuat o vizită neanunțată în orașul portuar ucrainean Odesa, întâlnindu-se cu omologul său Oleksi Reznikov și, la un moment dat, fiind obligat să intre într-un adăpost antiaerian după declanșarea alarmei de raid aerian.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.