Muncim, muncim... dar poate prea mult?

Ana PERESCU NELSON
Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
Muncim, muncim    dar poate prea mult? jpeg

Discuţia despre cît şi cum muncim în societatea modernă nu e nouă, dar a devenit în mod vădit de actualitate în Marea Britanie în ultimii ani, în mod special începînd cu 2008, odată cu debutul Credit crunch-ului. Ea s-a înteţit pe măsură ce criza economică şi-a făcut simţite efectele. Vom continua să muncim la birou de la 9 la 17, cu concedii de cîteva săptămîni pe an şi o pensie generoasă în jurul vîrstei de 60 ori 65 de ani, sau poate a venit momentul să ne gîndim şi la altceva, un alt model de organizare a vieţii sociale şi economice? Comunicarea cu ajutorul Internetului, a e-mail-ului şi a reţelelor sociale a devenit aproape un fapt banal de viaţă – mai are rost să ne deplasăm la birou? Şi, dacă da, chiar e nevoie să o facem de luni pînă vineri?

Mai mult decît atît, pe măsură ce automatizarea şi tehnologizarea schimbă ritmul vieţii noastre de toate zilele, tot mai multe locuri de muncă, în mod special cele prost plătite, dar nu numai, sînt înlocuite de maşini automate şi roboţi industriali. Chiar şi în China, ţară unde munca manuală are o pondere covîrşitoare, proprietarii de fabrici au început să introducă roboţi industriali, după cum relata recent revista britanică The Economist.

În discuţie apar însă şi alţi factori, iar criza economică n-a făcut altceva decît să îi aducă şi mai mult la suprafaţă. Vîrsta pensionării creşte treptat şi pensiile nu mai sînt ce erau odată, spre nemulţumirea, în mod special, a celor care lucrează în serviciile publice.

Cum rezolvăm problema şomajului în rîndul tinerilor? Cu o rată de cam 20%, Marea Britanie nu e într-o situaţie atît de gravă precum Spania, unde şomajul în rîndul tinerilor e de peste 45%. Totuşi, nici o ţară nu îşi doreşte să producă şomeri pe bandă rulantă în loc de absolvenţi.

Un alt aspect este cel al mobilităţii sociale. Discrepanţele dintre venituri situează clasele sociale în lumi diferite, cu cele două extreme, de o parte fat cats, cu prime şi salarii mari, de cealaltă săracii care locuiesc în apartamente sociale.

În sfîrşit, discuţia despre felul în care muncim aduce în atenţie un alt aspect: impactul pe care continua deplasare a milioane de oameni spre şi dinspre serviciu o are asupra mediului.

Care ar fi aşadar soluţia?

O idee ceva mai veche pluteşte în aer – aceea că, într-o economie modernă, oamenii ar trebui să muncească mai puţin şi să aibă mai mult timp de leisure, adică timp liber (în Marea Britanie, deocamdată, lucrurile stau tocmai pe dos, astfel că ideea rămîne o utopie).

Fundaţia pentru o Nouă Economie (New Economics Foundation – NEF) din Marea Britanie a venit cu o propunere: săptămîna de lucru de 20 de ore. La prima vedere nu pare atît o soluţie, cît un mod de a-ţi pune singur piedică. Dacă vom munci pe jumătate, nu va scădea şi productivitatea la jumătate?

Economiştii de la New Economics Foundation spun însă altceva: e o metodă simplă şi sigură de a reduce şomajul, consumul, inegalitaţile, lipsa de interes pentru muncă, emisiile de carbon. Pe scurt, dacă doi oameni împart un loc de muncă, amîndoi sînt fericiţi pentru că amîndoi au suficient timp pentru asta. Sigur, există şi aspecte negative, deloc de neglijat – dacă muncim mai puţin, cîştigăm mai puţin. Economiştii de la Fundaţia pentru o Nouă Economie spun însă că nici acum nu e bine, fiindcă am ajuns să trăim ca să muncim, să muncim ca să cîştigăm şi să cîştigăm ca să consumăm. Avînd mai mult timp la dispoziţie, vom putea petrece mai mult timp cu familia, cu prietenii, făcînd voluntariat, lucrînd în folosul comunităţii, în general – lucruri pentru care nu avem nevoie de mulţi bani.

Propunerea nu a fost însă ferită de critici. Cei care i se opun spun că au mai existat şi alte ţări care au încercat lucruri similare, ca de pildă Franţa, unde, acum cîţiva ani, a fost introdusă săptămîna redusă de lucru, şi că rezultatele au fost mult sub aşteptări.

Între timp, dezbaterea continuă. Văd că The Economist a lansat o pagină specială pe Internet: „Has 9 to 5 had its time?“.

Ana Perescu Nelson e jurnalist şi locuieşte la Londra.

Foto: L. Muntean

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.