Marea tîndălire

Publicat în Dilema Veche nr. 418 din 16-22 februarie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Am luat un beţigaş – din acelea care, în limbaj comun, se numesc a fi de urechi – şi am început să curăţ cu maximă atenţie telecomanda televizorului. Mi-am dat seama că aş avea nevoie şi de o oarecare soluţie de degresare a urmelor de degete care atinseseră, de-a lungul timpului, mere, portocale, prăjituri, chipşi, aripioare de la KFC şi tot ce mai mănîncă omul sănătos în faţa televizorului. Am căutat cu atenţie în impresionanta colecţie de detergenţi, fîsuri pentru geamuri, gresie sau faianţă, şerveţele umede, spray-uri de mobilă şi cîte şi mai cîte. Mi s-a părut că am găsit cea mai bună soluţie în nişte şerveţele cu miros de lămîie. „Pentru toate suprafeţele.“ Am făcut telecomanda lună. Mi-au căzut apoi ochii pe celelalte: de la DVD, de la maşina de făcut muzică, de la aerul condiţionat. Deja promitea să devină o activitate chiar utilă şi de anvergură.

Aşa că am făcut o pauză de ţigară. Timp în care am observat că masa din bucătărie devenise un mic magazin de cosmeticale. Creme de faţă, de ochi, de gît, de picioare, de mîini; mă rog, cam ce are o femeie obişnuită în proximitate. Lacuri de unghii, pensete şi pensule, aparate de întors genele, ca nişte complicate instrumente de tortură, o jumătate de oglindă la care nu se renunţă, pentru că te arată cu faţa mai prelungă decît în realitate, şi nenumărate altele. Am decis că trebuie să rezolv cumva haosul respectiv şi am început să grupez maclavaisurile şi instrumentarul de smuls, periat, aranjat, colorat. Asta însemna să le aşez pe căprării într-o altă cutie mai mare, special destinată unui atare scop. Treaba promitea să devină migăloasă şi chiar enervantă.

Aşa că am deschis laptopul care clipea şăgalnic pe aceeaşi masă doldora. Facebook-ul era viu. M-am împrietenit rapid cu nişte oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea şi m-am uitat la pozele lor din vacanţă. Am citit ceva ce postase un alt amic. Am comentat şi am rîs un pic într-un du-te-vino de replici. Am scris şi eu o tîmpenie fără importanţă. Am deschis un mesaj trimis de cineva care-mi amintea să-l ajut cu nu ştiu ce. Treaba promitea să devină de anvergură pentru că implica ceva documentare.

Aşa că am închis laptopul pentru că simţeam că mă încearcă o foame discretă. Aşa-numita foame de „ceva bun“. Am deschis frigiderul. Am rămas într-o lungă contemplare, timp în care făceam repede un inventar al celor mîncate peste zi şi cam cîte calorii ar însemna chestia asta. Am ignorat stoic nişte paste rămase de cu seară şi care – ştiu din experienţă – ar fi fost minunate reîncălzite rapid la microunde şi am ochit nişte avocado care trebuie că se copsese chiar şi în condiţiile alea, de frigider. Deci avocado cojit, mărunţit, lămîie, roşii decojite, tocate, nişte tabasco... Treaba promitea să devină laborioasă şi migăloasă.

Aşa că am închis frigiderul şi am pus de un ceai. Pe aragaz rămăsese lipită, de la pastele de aseară, o tagliatelă solitară, încovrigată şi împietrită solemn. Alături – un strop din sosul care învăluise respectivele paste arăta ca un soare roşu, explodat. Am desprins tagliatela tristă de aragaz. Am şters cu un colţ de burete umed soarele explodat al sosului. N-ar fi stricat nici o rapidă împrospătare a întregii suprafeţe a aragazului. Capacul, butoanele de gaz. Treaba promitea să devină ramificată şi mîncătoare de timp.

Aşa că am ieşit din bucătărie cu ceaiul proaspăt aburind în mînă, din care am vărsat jumătate pe jos în birou şi un pic chiar pe mînă pentru că, inevitabil, m-a apucat strănutul. M-am întors după cîrpe şi mop. În ceai era miere, aşa că n-a mers doar cu o singură tură de şters. M-am întors după un fîs din cei detergenţi. Am şters parchetul, dar era şi pe covor. La naiba, n-ar fi stricat să dau chiar cu aspiratorul. Treaba ameninţa să devină zgomotoasă şi obositoare.

Aşa că m-am aşezat în cele din urmă să scriu textul ăsta care trebuie predat mîine, deşi am avut la dispoziţie o săptămînă întreagă. În englezită, la tîndălirea asta îi zice procrastinare. Sînt unul dintre milioanele de experţi în aşa ceva.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.