Alaska coaptă
Pe 30 septembrie 1970 preşedintele SUA soseşte la Belgrad. Richard Nixon e astfel primul preşedinte american care vizitează Iugoslavia, la şapte ani după prima vizită în SUA – în octombrie 1963, pe vremea lui John F. Kennedy – a unui şef de stat din blocul estic, în persoana lui Tito. Vizitarea Iugoslaviei a reprezentat un prim pas al noii politici americane faţă de URSS, de „trecere de la era confruntării la cea a negocierii“ – pentru a folosi chiar cuvintele lui Nixon. În acest demers, Nixon nu s-a sfiit să-l curteze pe Tito intens, numindu-l, în cîteva rînduri, un „titan al scenei politice mondiale“.
La scurt timp după sosire, Tito îl aşază pe preşedintele american la o masă aşternută cu homar Bellevue, consommé de legume, rulouri cu brînză de Zagorje prăjite, friptură de curcan cu mlinci, salate asortate, Burgund alb de Kutjevo, Merlot de Briski, şampanie Duc de Slovenie şi „Alaska coaptă“ (îngheţată învelită în aluat de cozonac şi bezea, coaptă la cuptor) cu cafea. Pentru a găti homarul, puneţi într-o oală mare cu apă clocotită sare, boabe de piper, rozmarin şi o frunză de dafin. Plonjaţi apoi homarul viu în apă şi fierbeţi-l o jumătate de oră, pînă se face roşu. Cînd e gata, scurgeţi-l bine, îndreptaţi-i coada şi aşezaţi-l pe un platou, într-o poziţie cît mai firească.
Dacă Alaska şi Iugoslavia lui Tito erau regiuni mediane între SUA şi URSS – una geografic, alta politic –, „Alaska coaptă“, desertul de îngheţată fierbinte, poate fi o bună metaforă a Războiului Rece.
