Bunul-simţ afară din cetate...

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

10 ianuarie, într-un supermarket de cartier: el şi ea la cumpărăturile de seară. El, fost şef la legume şi fructe, îmbogăţit pe aripile tranziţiei noastre, trecut bine de 50 de ani, venit la oraş, fără nevastă şi copii, uitaţi tot pe coclaurile tranziţiei, pe undeva pe la Focşani sau Copşa Mică, cu chelie şi burtă, cu pantofi lucioşi şi ascuţiţi tip supozitor, costum potrivit de lucios, dar eticheta „Armani“, ascunsă bine la vedere, atrage atenţia asupra preţului, cu ghiul şi dinţi aurii, mărci inerente şi ireconciliabile ale noii stări sociale. Ea, tinerică, de vreo 26-27 de ani, blondă, platinată, frumos colorată, cu unghii cît ţeapa din piaţa mare, pe cizme cu două rînduri de tocuri, mai mari chiar şi decît lungimea a ceea ce se vrea rochie, cu tencuială pe obraji cît să zugrăveşti o casă, gonită de sărăcia din Moldova, aciuită în anonimatul oraşului şi-n braţele şefului de aprozar care i-a promis o viaţă mai bună. El i-a cumpărat haine, oja de pe unghii şi vopseaua din păr; ea i-a susurat în ureche că-i încă frumos şi viril, chiar dacă burta îi ajunge la genunchi şi unghia mare de la degetul mic îi iese prin mănuşă, o mănuşă din piele, ce-i drept. Şi i-a mai spus că banii sînt totul… Chiar şi bun-simţ. Aşa că în magazin se poartă fiecare cum ştie, el – ca şef de aprozar, ea – ca pe uliţa mare: el întoarce pîinea pe toate părţile, cu degetele, o trînteşte la loc, pipăie o alta, dar n-are de gînd s-o pună în coş, îşi face loc cu mîinile şi picioarele, mîrîie nesatisfăcut cînd mulţimea nu se dă în lături, împinge, jigneşte, strigă; ea se amestecă prin tava de croissants, îşi înfige unghiile, strîmbă din nas şi exclamă astfel încît să fie auzită de toată lumea: „nu-mi place, iubi, că nu e ca la Paris“. Şi le lasă baltă, jumătate jumulite. La casă se împing, n-au răbdare, vor să fie primii, chiar dacă sînt ultimii, bat tacticos din picioare, se uită chiorîş la bunica ce-şi tîrîie nepoţelul, sacoşa cu pîine şi cutia cu lapte, şi… cînd bunica pune înapoi pe raft zecile de bomboane „ascunse“ prin coş, fac un pas în faţă, îşi zîmbesc unul altuia complice şi satisfăcuţi… apostrofează uimirea bătrînei cu „Eşti nebună, babo? Noi avem treabă. Şi avem marfă aici de milioane…“ Ea face un pas în spate, să se asigure că bătrîna nu are cum să mai revină, etalează, apoi, lighioanele de mîncăruri ultrascumpe (influenţă pariziană, deh!) din care sînt convinsă că jumătate vor ajunge la tomberon, scoate portmoneul doldora de milioane, oferă cînd una, cînd alta, se răzgîndeşte şi deschide „zona“ carduri, iarăşi etalare... iarăşi indecizie… etc.

11 ianuarie, într-o farmacie ultracentrală, în prag de seară, clientelă numeroasă, cu viroze de toate felurile, cu reţete compensate şi necompensate, şi mai ales cu mici cereri de algocalmin, vitamina C şi de multe alte leacuri… Totul se opreşte şi se transformă în haos cînd unei doamne (ca la 50 de ani, mărunţică, plinuţă, ascunsă sub enormitatea unei căciuli de vulpe argintie şi pierdută printre pliurile unei haine de astrahan lungă, lungă…) i se explică imposibilitatea de a i se satisface cererea compensată, din lipsă de nu ştiu ce ştampilă… Şi, doamna, se pare nu la prima „abatere“, se dezlănţuie: „Cum, adică, nu vă daţi seama cu cine vorbiţi? Nu vă daţi seama pe cine respingeţi? Soţul meu lucrează de ani de zile la sri, vă bagă la puşcărie pe toţi… Cum adică să nu-mi daţi reţeta compensată? Cine eşti tu să-mi spui mie asta? Se sacrifică pentru ţară şi, cînd e bolnav, nu vreţi să-i daţi drepturile?“. Şi tună, şi fulgeră cu privilegiile de castă ale soţului sri-ist, încercînd să intimideze şi să ne intimideze. Cum ştampila-lipsă este totuşi absentă, este rugată, politicos, să remedieze „deficitul“. Dar… singurul lucru pe care l-a înţeles doamna cu pricina a fost refuzul, aşa că dă un telefon scurt şi… repede, repede, repejor, din maşina parcată ilegal în mijlocul drumului… a apărut soţul… Cu mustăcioară fină aşezată pe o gură nervoasă, gata să înjure, şi pe vreo doi metri de carne şi 100 kg de burtă, totul strîns în giacă de piele şi acoperit de nelipsita căciulă de ceva… Cearta s-a încins bine de tot, insignele şi legitimaţiile au fost fluturate, Dumnezei şi Sfinţi au fost coborîţi de pe soclu, drepturile, drepturile şi iarăşi drepturile au fost revendicate… Intervenţiile celorlalţi, din rînd, nu făcură decît să încingă spiritele şi mai tare. Unul cîte unul plecarăm, lăsînd „privilegiaţii“ sorţii să-şi strige „drepturile“.

Scene banale la care sîntem martori în fiecare zi. Ceea ce mă sperie este ubicuitatea lor sufocînd normalitatea bunului-simţ. De altminteri, nu prea mai ştim ce înseamnă bunul-simţ, ciocoii cei noi l-au exilat afară din cetate. Cît despre educaţie… se reformează încă… 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.