Falimentul societăţii civile de tip GDS

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

În urmă cu trei săptămîni scriam aici despre un anume vot din Grupul pentru Dialog Social (GDS) şi despre o facilă observaţie – la îndemîna oricăruia dintre dvs. – în legătură cu precaritatea solidarităţii intelectuale din România de azi (am putea vorbi şi despre cea de ieri, evident – drept care prognoza pentru România de mîine nu pare foarte încurajatoare). Prin 1999 sau 2000 – nu văd de ce nu aş spune-o –, am fost bucuros cînd am primit invitaţia de a intra în GDS. În acea bucurie era distilată şi oarece doză de mîndrie – pentru că Grupul mi se părea a fi numele de cod pentru un punct de întîlnire (în sens figurat şi propriu) al unor personaje nu numai inteligente, ci şi interesante; nu numai luminate, ci şi luminatoare; nu numai bine-crescute, ci şi rămase de partea binelui generic.

O vreme, activitatea GDS-ului mi s-a părut semnificativă. Pe-atunci ratam puţine dintre evenimentele publice ale Grupului. Ba încă, recunosc, cu modestele mele resurse imaginative am propus cîteva teme în dezbateri pe care, uneori, le-am şi moderat. După care s-a întîmplat ceva: poate cu mine şi/sau poate cu Grupul. M-am activat în politică, apoi m-am dezactivat. Nu numai că n-am mai trecut pe la acţiunile GDS – dar, cu regret o spun, nici n-am avut senzaţia c-aş fi pierdut mare lucru. Ceea ce scriu poate tuşa oameni la care ţin, intelectualmente vorbind – dar cam aşa se vede adevărul dinspre mine: GDS-ul de azi e mai curînd un catastif de nume decît parola vreunei (în sens pozitiv) complicităţi intelectuale; este un decoct nefiltrat de personalităţi, dintre care cele mai puţin importante sînt şi cele mai vocale; este, în dese cazuri, reduta unor partizanate plecate din frustrare şi mai rar locul relaxat din care să se arbitreze prezentul politic al naţiei. În ciuda unui admirabil om care-l conduce (Radu Filipescu) şi în ciuda evidenţei că în GDS, totuşi, figurează (măcar nominal) cîteva dintre cele mai notabile personalităţi ale societăţii noastre, impactul GDS-ului în disputa de idei de astăzi e nesemnificativ. „Bun – va spune cineva –, dar nu e vina nimănui, în genere statutul intelectualului în România de azi e varză“ etc. Ei bine, nu cred că de aici a plecat buba.

GDS-ul nu e cu totul singur în această situaţie. În inima Banatului, Societatea „Timişoara“ – un alt ONG odinioară cu impact major – trece prin acelaşi impas. Chiar dacă şi ea e condusă de un om admirabil (Florian Mihalcea) şi indiferent de calitatea individuală a unora dintre membri, Societatea „T“ de azi e în anemie asemeni GDS-ului (ştiu că sună un peu à la Trahanache, dar, ca membru în ambele, scriu oarecum din interior – deşi, cum spuneam, sînt interioare pe care le-am frecventat tot mai rar).

Dar, dincolo de regretul pe care-l am scriind despre această evidenţă – anume, că GDS-ul sau Societatea „Timişoara“ de azi sînt copia palidă a ONG-urilor cu aceleaşi nume de acum 15 ani –, mai există şi o jumătate plină a paharului: criza unor astfel de organizaţii nu înseamnă, totuşi, criza societăţii civile româneşti. Deloc.

Vestea bună e că societatea civilă din România nu se reduce la ONG-urile generaliste de genul celor două amintite aici. În momentul de faţă, în ţară există – efectiv – sute de organizaţii, asociaţii, centre etc., fiecare cu specializarea, miza, membrii şi proiectele sale. De la protecţia pitpalacilor şi pînă la apărarea Constituţiei, aproape fiecare aspect imaginabil al realităţii e acoperit de o duzină de ONG-uri, în Capitală sau în provincie. Evident, majoritatea dintre ele rămîn cvasianonime. Nimeni nu s-a mai învrednicit să facă un who’s who al ONG-urilor româneşti (ultimul, după ştiinţa mea, datează de undeva de la finele anilor ’90) şi e de presupus că din aceste sute de entităţi nonguvernamentale abia dacă sînt cîteva zeci care contează cu adevărat. Şi, totuşi, această întreagă reţea reprezintă sistemul capilar al democraţiei româneşti, în starea ei de azi. Faptul că undeva prin ţară – în oraşe mai mari, precum Craiova, sau în oraşe mai mici, precum Curtea de Argeş, ca să pomenesc două cazuri pe care le-am întîlnit nemijlocit la acest început de an – se găsesc cîţiva intelectuali care rostogolesc o idee pînă încropesc un proiect (pe bani europeni sau autohtoni – aproape că nu mai contează) reprezintă vestea cea mai încurajatoare pe care ne-o putem da.

Ceea ce întreţine sănătatea societăţii civile e mai cu seamă non-partizanatul ei (politic, dar nu numai). Cred că tocmai (de) la acest capitol GDS-ul şi Societatea „Timişoara“ au pierdut puncte şi au deviat cîndva, cumva. Oricît ar fi de tentant, nu poţi fi arbitru şi jucător în acelaşi timp. Azi, ONG-urile trebuie să-şi asume proiecte punctuale – şi mai puţin statura providenţială a celor cîţiva aleşi care-i luminează pe cei mulţi şi habarnişti.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
Aliații lui Putin au criticat retragerea rușilor din Lîman: Sunt niște gunoaie
Susținători ai lui Vladimir Putin au criticat sâmbătă retragerea armatei dintr-un oraș din Ucraina, la o zi după ce președintele a afirmat că a anexat regiunea.
Papa Francisc şi Vladimir Putin
Papa Francisc îi cere lui Vladimir Putin să pună capăt „spiralei de violență” în Ucraina
Papa Francisc i-a solicitat, duminică, președintelui rus Vladimir Putin să pună capăt „spiralei de violență” în Ucraina.
Ruşii de la Gazprom încă mai studiază traseul South Stream
Gazprom a oprit livrările de gaze către Italia. Eni se așteaptă ca situația să persiste și luni
Italia nu va primi gaze de la Gazprom în acest weekend, a anunțat grupul italian Eni precizând că situaţia va continua probabil şi luni.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.