Poate că România nu e o ţară adormită

Elena BORRÁS GARCÍA
Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
Poate că România nu e o ţară adormită jpeg

Prima seară cînd am ieşit în Piaţa Universităţii a fost din pură curiozitate: citisem pe diferite bloguri şi auzisem de la prieteni că oamenii începuseră să se strîngă şi să demonstreze împotriva Guvernului şi a situaţiei socio-economice. Am vrut să văd ce se întîmplă şi dacă era o mişcare cu care puteam să mă identific, dacă puteam măcar să răzbun faptul că eu eram aici, la Bucureşti, cînd a pornit mişcarea indignaţilor din Spania, pe 15 mai anul trecut. Atunci priveam tot prin ochii unei străine care nu înţelegea majoritatea strigătelor de protest şi care habar nu avea cine erau cei care ieşeau în stradă. În Piaţă am văzut pensionari, studenţi, copii, ultraşi, îndrăgostiţi, scriitori, actori, străini... Iar eu, rătăcită printre ei, cu sentimentul că toată lumea se uita la mine şi ştia, doar privindu-mă, că nu făceam parte dintre ei, că această luptă nu era a mea pentru că, pînă la urmă, ce ştiam eu despre politica din România!? Eu mă ocup cu literatura, pe mine nu avea cum să mă intereseze aproape nimic dincolo de asta... Udrea şi Arafat erau două nume cu totul necunoscute mie.

Dar a început revoluţia de pe Republica Facebook. Şi am mai ieşit o dată în Piaţă. Şi m-am băgat printre grupurile de protestatari, am simţit în pieptul meu vibraţiile provocate de cîntecele lor, însoţite de coregrafii repetate pe un alt teren, adaptate cu ocazia asta. Şi le-am ascultat pe feministe, neobosite şi puternice, care la rîndul lor schimbau la feminin toate consemnele. Şi am văzut oameni care ofereau ceai manifestanţilor. Spre mirarea mea, am ascultat chiar şi cîntece împotriva ungurilor (deşi la început credeam că nu înţeleg eu, că mă păcalea auzul)... Şi am nimerit în mijlocul unei fugi, cînd jandarmii au pornit după cei care voiau să mute demonstraţia la Piaţa Unirii. Şi mă aflăm la mijloc, încercam să nu, dar mijlocul părea să se mişte odată cu noi. Şi eu, care pînă atunci fusesem la o singură demonstraţie în România, dar la multe şi mult mai aglomerate în Spania, am simţit frică. Dar era o frică absurdă, care mă făcea să mă gîndesc că ar fi trebuit să port lentile de contact – n-aş vrea să-mi fie sparţi ochelarii! –, că ar fi trebuit să-mi notez numărul ambasadei sau al consulatului, că de ce mă-mping ăştia ca ciobanul pe oi, eu nu am făcut nimic şi nici nu-mi trece prin minte să arunc cu ceva sau să mă bat cu ei. Şi am rămas cu încă vreo 15 tineri blocată pe strada Facultaţii de Litere. Pînă a venit un jandarm şi ne-a trimis acasă. Pe noi, fetele. Băieţii nu au avut voie să plece, au fost băgaţi într-o dubă şi trimişi la o secţie de Poliţie, unde au primit o amendă pentru perturbarea ordinii publice. Şi, în timp ce-i aşteptam, din nou lîngă fîntînă, mi-a venit să plîng de ciudă şi neputinţă. Şi am vrut să scriu un sms să-i spun unui prieten foarte drag: „Uite, sînt pe stradă în Bucureştiul tău şi e ciudat că, atunci cînd mă simt mai româncă ca niciodată, urăsc ţara asta mai mult ca niciodată“. Pînă la urmă n-am făcut-o, pentru că – deşi rămăsesem mai puţini manifestanţi decît ziarişti sau jandarmi – se pare că tot perturbam ordinea publică. Şi, exact în acel moment, am simţit că da, aceasta este şi lupta mea, şi că, oricît de puţin aş putea face, voi rămîne în Piaţă.

Între timp, am fost martora naşterii unui grup de tineri apolitici şi pacifişti care au început să se organizeze, să facă acţiuni pe termen lung, pe stradă. Tineri care în fiecare seară ies în Piaţă după o zi de muncă, nu contează dacă sînt obosiţi sau dacă îi îngroapă zăpada. Tineri care nu şi-au pierdut nici speranţa, nici simţul umorului, şi care au înţeles că se poate face mai mult fără să arunci cu pietre. Pot să spun că mă simt mîndră că, pentru prima dată, văd că România nu e o ţară adormită, aşa cum îmi ziceau mulţi. Tuturor celor care se întreabă ce caută o spanioloaică în Piaţa Universităţii, pot să le zic, vorba poetului, că sînt împotriva munţilor de zgură şi a norilor de fum care încearcă să-nconjoare Pămîntul. Ies în stradă pentru că sînt îndrăgostită de această ţară care, precum o adevărată iubită, are lucruri pe care nu le-nţeleg şi altele pe care nu le suport. Doar că, dacă pe iubiţi nu-i putem schimba, ţara o putem schimba. Îmi doresc asta din toată inima pentru că, deşi România nu e ţara mea, nu aş vrea să plec de aici. Cel puţin nu deocamdată. 

Elena Borrás García este traducătoare. 

Foto: A. Matei

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești