Cavalerism contemporan

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Cavalerism contemporan  Într-o împrejurare oarecare, Ionescu şi Popescu vorbesc despre relaţia de amiciţie între doi prieteni comuni, relaţie care, după mai bine de zece ani, se terminase înfiorător de urît. Cu acuze incredibile de ambele părţi, cu dezvăluiri jenante, fix ca în cazul unui divorţ. Ionescu spune că unul dintre cei doi prieteni în cauză – să-i zicem domnul X – a dat dovadă de toate ticăloşiile pe care i le-a pus în cîrcă celălalt amic – să-i zicem domnul Y. Ionescu a fost prieten şi cu X, şi cu Y. Acum, că s-a pus problema alegerii, e clar că-l preferă pe Y. Iar X, cu care a călătorit, a mîncat, a băut, a povestit şi a petrecut mult timp atîta amar de vreme, a devenit, la vremea alegerii, un ticălos fără limite. Popescu, mai moderat, s-a mirat de vehemenţa amicului Ionescu. „Păi, cum, i-a zis, dacă ştiai cît de nenorocit e X ăsta, cum ai putut să-i fii prieten atîta timp?“ „Eee, mai mult pentru amicul Y, la care ţin“, a venit răspunsul. Părea oricum că s-au spus chestiuni iremediabile. Că discuţia a încheiat un capitol întreg al unor relaţii puse pe temeiuri instabile. Numai că, peste cîtva timp, amicii comuni ai lui Ionescu şi Popescu s-au împăcat. X şi cu Y au redevenit prietenii de nedespărţit care apăreau împreună la toate întîlnirile grupului. Popescu, moderatul, s-a uitat în ochii lui Ionescu, cel care se declarase definitiv anti-X. Nici o tresărire. Omul se comporta absolut ca întotdeauna. Prietenos, amabil, glumeţ. X devenise din nou frecventabil iar acrobatica răsucire mentală a lui Ionescu l-a lăsat pe bietul Popescu mut de uimire. Omul s-a retras treptat din grup pînă la dispariţia totală. Mai apoi a aflat, prin intermediul unor cunoştinte comune, că a fost calificat drept „fiţos“ şi cu „două feţe“.  Autorul categorisirilor, clişeistic, era domnul Ionescu.

Altcineva ajunge un personaj de succes. Prin puterile lui, cu trudă, cu maniacă perseverenţă, cu uimitoare seriozitate. Recompensat cu recunoaştere publică pentru străduinţele sale, e în zodia bună a propriei existenţe. Se foloseşte de prilej să ajute cît poate de mult. E lăudat şi iubit de toată lumea. Prin împrejurări străine de voinţa sa, personajul nostru cade secerat de acuzaţii publice nefondate şi nedovedite.  Cam jumătate dintre foştii admiratori şi bună parte din masa tăcută care nu avusese nimic a comenta despre el descoperă brusc că e un profitor, un încuiat, un arivist, un duşman al progresului, un ţigan, un turc, un chinez.

Un altul se trezeşte şi el să pună cîteva întrebări decente şi de bun-simţ despre o chestiune arzătoare aflată de lungă vreme în dezbatere publică. Întrebările păreau a fi incomode pentru susţinătorii proiectului în chestiune. Primeşte urgent în cap găleţi de zoaie, sfaturi scrîşnite care îl trimit să se mai documenteze, apelative de genul „băieţaş“ sau, după caz, „fătucă“. Vehemenţa reacţiilor îl sperie, literalmente; omul se retrage şi-şi vede de altele, ale lui.

Într-o companie cineva are o idee bună. Cu ideea asta – care nu costă bani, ci presupune un pic mai multă atenţie şi o reglare fină a unor mecanisme deja existente – ar scăpa angajaţii de mulţi paşi intermediari inutili, ar uşura deciziile şi ar băga mai mulţi bani în întreprindere. E uşuit de colegi şi pîrît la conducere că se bagă unde nu-i fierbe oala. Omul se retrage în ale lui. Nu-şi permite să-şi piardă slujba, are credit pentru casă.

Un altul crede în poveşti. Vede frumuseţe unde-i urîţenie, cinste unde-i mîrşăvie, bunătate unde-i micime sufletească, regate de cleştar în cocina de porci. E împins, batjocorit, bătut, înşelat şi, în general, devine ciuca bătăilor. E împins finalmente din propria-i iluzie spre o realitate reală. Ajunge să spună, spre uşurarea tuturor: „Un han e un han, nu un castel“. De caraghiosul ăsta ne place tuturor. Se numeşte Don Quijote.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.