Infernul lor, infernul nostru

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Bucurii uitate jpeg

De mai bine de două săptămîni, imagini zdrobitoare cu zeci de mii de nord-coreeni plîngîndu-şi conducătorul curg pe ecranele televizoarelor din lumea întreagă. O lume care priveşte stupefiată, dar pasivă, urmele grele pe care o dictatură le poate lăsa în minţile, trupurile şi sufletele unui popor întreg.

Subiectul n-a rămas neanalizat nici în România. S-a scris abundent despre „creiere spălate“, despre „poporul fără nici o şansă de normalizare“, despre minunile care s-au întîmplat la moartea dictatorului şi la naşterea urmaşului lui. S-au făcut ample dezbateri despre cît de adevărate sau false sînt lacrimile şi disperarea nord-coreenilor, despre izolarea lor, despre măsurile represive ale statului împotriva propriilor cetăţeni, dar şi despre omagiile exaltate ale acestora pentru dictatorul iubit. Nu de puţine ori, tonul folosit în discuţii era unul rece, analitic, uşor superior (noi am învins dictatura, nu mai sîntem ca ei), ca şi cum ceea ce se analiza era o epocă de mult trecută, aflată la sute de ani şi sute de mii de kilometri distanţă de noi.

E irelevant, însă, dacă lacrimile nord-coreenilor sînt adevărate sau nu. Sînt lacrimi prezentate de televiziunile oficiale. Adevărul se află în (extrem de puţinele) documentare neoficiale, necenzurate de guvern, ai căror realizatori s-au temut pentru viaţa lor. Acolo vezi copii murind de foame, părinţi scormonind în pămînt după rădăcini pentru hrana de zi cu zi, elevi obligaţi să-şi exerseze talentul în lungi, chinuitoare spectacole de poezie şi dans închinate dictatorului, studenţi care ascultă traduceri false, manipulatoare ale celor cîteva cărţi ajunse cu greu din afara ţării, străzi pustii, oameni care păşesc cu teamă pe marile bulevarde, spitale care abia se deosebesc de grajduri. Adevărul îl afli ascultîndu-i pe cei foarte puţini care au reuşit să iasă din infernul comunist, ştiind că lasă în urmă o familie distrusă, la propriu.

Dar n-am avut şi noi creierele spălate? N-am fost şi noi, ani de-a rîndul, priviţi, de cei care n-au experimentat comunismul, ca fiind un popor fără şanse de redresare? Mai mult decît atît, n-am fost şi noi indignaţi să aflăm că Occidentul a crezut cu naivitate, în cel mai bun caz, în dragostea poporului român pentru dictatorii săi, dragoste exprimată în spectacole omagiale supradimensionate, neverosimile pentru orice om de bun-simţ? Şi n-am sperat ca lumea liberă să creadă adevărul celor cîţiva disidenţi care au avut curajul să-l spună, cu preţul libertăţii şi, uneori, al vieţii?

Felul în care discutăm azi despre Coreea de Nord ar trebui să fie o lecţie importantă pentru copiii noştri. O lecţie din care să lipsească condescendenţa, etichetele puse cu uşurinţă, indiferenţa calculelor militare şi economice, analiza rece. (La urma urmei, n-a trecut aşa de mult timp de cînd propria noastră viaţă, trăită sub dictatură, a fost subiect de şuşoteală şi stupefacţie occidentală. Cred, deci, că am căpătat mult prea devreme o „detaşare obiectivă“ în privinţa comunismului.) De aceea mă gîndesc că analizele noastre ar trebui să fie mai încercănate. Să fie mai vocale în a atrage atenţia lumii întregi asupra atrocităţilor care se comit în Coreea de Nord. Mai solidare cu poporul care îl plînge, nevolnic, pe cel care l-a condamnat la izolare. E important să le spunem, astfel, copiilor noştri că n-am uitat, aşa curînd, din ce vremuri am plecat. Dar, mai ales, să le spunem că infernul născut de ideologia comunistă nu e o rubrică exotică a emisiunilor de ştiri. E realitatea în care trăiesc încă, undeva pe glob, destul de aproape, sute de mii de oameni.

Maria Iordănescu este psiholog.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.