Elma şekeri sau mărul dulce al discordiei
Pe 12 aprilie 1954, Tito soseşte, la bordul vasului său Galeb (pescăruş), la Istanbul, pentru a petrece şase zile în Turcia. Ministrul de externe Mehmet Fuat Köprülü îl întîmpină în portul istanbulez, iar preşedintele Turciei îl aşteaptă, o zi mai tîrziu, la Ankara, cu masa pusă, astfel: salată de creveţi, ravioli genevezi, şiş-kebab cu pilaf, mere zaharisite „vizir“, alune caramelizate, lichioruri turceşti de flori şi mastică. Tito a adus vinul, un Traminac (Gewürztraminer) sloven.
Pentru merele zaharisite – se cojesc, se curăţă de cotor şi se fierb 20 de minute, într-un litru de apă la care se adaugă 500 gr de zahăr şi 2 linguri de lămîie, 4 mere frumoase. După ce au fiert, merele se umplu cu o compoziţie alcătuită din 800 gr de miez de nucă pisat, amestecat cu frişcă. Merele se glasează cu un sos făcut din 4 linguri de zahăr topit şi 2 de unt, se ornează cu frişcă şi se mănîncă după ce s-au răcit.
Reţeta merelor zaharisite (elma şekeri) aparţine preşedintelui turc Celâl Bayar. La masă s-a discutat despre noul pact balcanic de cooperare militară dintre Turcia, Grecia şi Iugoslavia. Cu toate acestea, un an mai tîrziu, în septembrie 1955, are loc pogromul de la Istanbul.
