Forumul părinţilor (şi al profesorilor)

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Bucurii uitate jpeg

Dialogul practicat de părinţi pe forumul dedicat lor de pe site-ul Ministerului Educaţiei respectă tot tipicul dezbaterilor desfăşurate în ultimii ani în România publică: subiecte importante tratate emoţional şi derizoriu, subiecte anodine, mediocre, conjuncturi particulare impuse sub semnul apocalipsei, vociferări, agresivitate, lipsă de bun-gust şi de gust pentru găsirea unei soluţii etc.

La o primă vedere, subiectele par a avea o importanţă copleşitoare şi, unele dintre ele, descrise chiar acolo, în grădina Ministerului, ar trebui să nască lungi şi profunde anchete. De pildă: meditaţiile extraşcolare (preţurile vehiculate şi condiţiile impuse de profesori sînt scandaloase), banii pentru fondul şcolii ceruţi în condiţii suspecte, elevii talentaţi trataţi cu indiferenţă, manualele, drogurile vîndute în curtea liceelor, grevele şi influenţa lor asupra copiilor, concursurile şcolare în numele cărora se strîng bani de la părinţi pentru hîrtie, stilouri şi premii etc. 

Din păcate, însă, dezbaterile care urmează anunţurilor postate pe forum sînt, cele mai multe dintre ele, haotice, fără argumente, departe de subiect, cu intervenţii ca nuca-n perete şi replici zgomotoase, în care limba română este maltratată nemilos. Spre exemplu:  este pus  în discuţie felul în care ar trebui asumată şi distribuită responsabilitatea educării copilului între părinţi, profesori şi elevi. Doi, cel mult trei forumişti reuşesc să se ţină de subiect, preţ de cîteva rînduri. Un profesor afirmă răspicat că „eu predau română, nu salutul, spălatul pe mîini ori manierele la masă“. Cineva, un rînd mai jos, îi răspunde, alăturea cu drumul, aducînd în discuţie subiectul „marijuana“. Mare greşeală: pe două pagini este dezbătută, în termeni duşmănoşi, scrierea corectă a cuvîntului mai sus amintit: cu j sau cu h? Se împart, cu generozitate,  jigniri, insinuări, se pun pe masă cele mai scumpe şi mai importante dicţionare de la noi sau de aiurea. Ici-colo, un profesor şi un părinte îşi fac unul altuia lungi liste cu minusuri şi reproşuri din activitatea celui cu care se confruntă. Cînd dicţionarele sînt epuizate, se trece rapid la trivialităţi: „a doua lege a lui Arhimede e valabilă pentru tine: n-o mai scutura degeaba, tot în pantaloni o să-ţi cadă“ (şi nu e singurul exemplu). 

Un alt subiect: un părinte propune ca liceele să publice liste care să-i conţină pe profesorii care predau acolo şi pregătirea lor profesională. În cîteva rînduri, se încing spiritele, se împart pumni şi ocări, reproşuri şi ameninţări, sub care devine transparentă poziţia de o parte sau alta a baricadei a fiecărui forumist: „I-auzi! Deja părinţii se cred patronii şcolilor! În curînd o să aleagă şcoala după culoarea în care e vopsită...!“, „Părinţii sînt incapabili să ia o decizie, dar se cred mai capabili decît par“, „Doi dintre ei sînt dascăli deosebiţi, dar al treilea, pe lîngă faptul că duhneşte a alcool, cîteodată se comportă esecrabil (sic!) cu elevii...“ etc. 

Dialogul şcoală-familie pare compromis în  bună măsură, iar vina nu poate fi numai într-o parte sau alta. Pe de altă parte, aceste forumuri sînt la îndemîna copiilor implicaţi. E trist să ne imaginăm ce ar putea învăţa din ele, citindu-le, aceşti copii. Mai curînd cum nu trebuie să arate un dialog. Ceea ce se vede este un dialog în care se livrează imediat şi fără control prima replică injurioasă care ne vine în minte, în care dezbaterile devin prilej de răfuieli personale, iar frustrările transformă argumentele în lovituri sub centură...

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.