New York-ul în cinci zile

Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
New York ul în cinci zile jpeg

N-o să vă ascund: sînt singura din familia mea care a zburat peste Ocean. M-au sunat mama și mătușa în seara de dinaintea plecării să-mi spună drum bun și m-au rugat, neliniștite, să dau neapărat un semn cînd ajung. Îndepărtatul New York, la care am visat mult timp cu ochii deschiși, și pe care îl știam din atîtea cărți și filme, mă aștepta. La aeroport, cu pașaportul în mînă, fericită că am trecut și de ultimul control și că l-am convins pe domnul de la ghișeu că sînt o scriitoare din România, invitată la Festivalul New Literature from Europe pentru romanul meu Omoară-mă! (Kill-me!, scria în invitația oficială), am tras adînc aer în piept. Apoi am stat cuminte și am așteptat la coada de la ieșirea din terminal să-mi vină rîndul și m-am urcat într-un taxi galben...

Frivolități turistice

Primul lucru cu care trebuie să te obișnuiești la New York e perspectiva. Exersezi mișcarea capului, îl lași mult pe spate, cît îți permit oasele gîtului, iar ochii ți-i setezi să privească doar în sus. Înainte de mirosuri, texturi, scările de incendiu de pe clădiri, cred că am perceput zgomotul. Nu s-au inventat termopane care să-l țină la distanță. E în toți și în toate. Oriunde te-ai ascunde, el vine după tine. M-am lecuit cu ocazia asta și de lamentațiile de genul: Bucureștiul e un oraș aglomerat, imposibil, isteric etc.

Dacă ar fi să-l descriu aș zice că e un amestec de forfotă, de claxoane și de sirene, motoare, boxe, ventilatoare, generatoare de curent, care te fac să fii mereu în gardă. Fără șă-ți dai prea bine seama, te-ai și transformat într-o cutie de rezonanță. O dată ce ai primit botezul orașului, călătoria poate să înceapă.

Lucrurile se întîmplă mereu la New York pe repede înainte. Imaginile și pașii se accelerează. Uiți ce ai făcut cu o zi înainte, cînd a fost luni, unde au dispărut restul zilelor și de ce te-ai trezit abia sîmbătă. Străzile din Manhattan sînt niște parcele numerotate. E aproape imposibil să te rătăcești (mă rog, asta în cazul în care nu te străduiești prea mult).

La orice oră din zi sau din noapte m-aș uita pe geamul de la etajul opt al hotelului, văd lume mișunînd pe stradă. Cînd plec în recunoaștere, adun ca într-o geantă supradimensionată tot felul de nimicuri, de imagini colorate și le arunc acolo de-a valma.

Un bărbat tînăr, creol, îmbrăcat într-un tricou negru și pantaloni lărguți, trece pe lîngă mine în pași grațioși de dans. Se privește în vitrine, are căști în urechi și repetă niște mișcări ample și studiate. Plutește cu grație printre oamenii de pe trotuar. Mi se pare că doar eu mă opresc și întorc capul să-l mai zăresc o dată pe dansatorul neașteptat. O clipă, atît a durat spectacolul său solitar, pînă cînd l-a înghițit nebunia orașului. Pașii săi elastici n-au lăsat nici o urmă pe asfalt, iar gestul meu de turist care vrea să scoată aparatul de fotografiat a rămas suspendat în aer.

Veverițe cu blana gri apar de unde nu te aștepți. Alergătorii din Central Park te depășesc și se topesc în lumina de toamnă. Umbrelele imense care împînziseră străzile într-o zi ploioasă mă fac să mă gîndesc că aș putea să mă adăpostesc eu însămi sub ele de stropii de ploaie dacă aș putea ține ritmul oamenilor grăbiți care trec pe lîngă mine. Rămîn preț de un sfert de oră nemișcată și le caut privirile. Singurătatea mea pare desăvîrșită în marea aceea umană. Ochii lor baleiază pe lîngă mine. Nu mă ating, nu mă înregistrează, plec mai departe cu gîndul că am nimerit într-un loc minunat, de un autism perfect.

Am luat metroul și m-am plimbat pe Wall Street într-o după-amiază însorită. Dar senzația că m-a teleportat cineva pe celălalt meridian al pămîntului a fost copleșitoare. Clădirile sînt atît de apropiate unele de altele, străzile înguste, încît lumina nu reușește să mai intre. Se făcuse noapte în cîteva secunde. M-am grăbit să mă îndepărtez de celebra zona financiară, de unde, după cum bine știm, nici nu vin vești prea bune.

Oameni care fac jogging sînt peste tot; devin parte integrantă din peisaj. Dar, cînd descopăr un comando de trei bărbați care aleargă dezbrăcați u-mi pot lua ochii de la ei. În afara pantalonilor scurți n-au pe ei nici o altă haină. Busturile lor goale strălucesc la asfințit și par metalice. Durează tot o fracțiune de secundă. Îl întreb pe prietenul meu C., cu care hoinăresc pe străzi, dacă și el i-a văzut sau mi s-a năzărit cumva.

Trec apoi prin dreptul unui magazin Chanel. Ochiul meu, ca un computer mai puțin performant, are o întîrziere. Nu poate procesa instant toată informația. De aceea sînt nevoită să mă întorc cîțiva pași ca să pot să mă uit în voie de buchetul imens de flori multicolore care tronează în mijlocul unei încăperi luxoase. E cel mai dramatic și mai fatal aranjament floral pe care l-am văzut vreodată.

La un micuț restaurant japonez de lîngă sediul ICR, am făcut o pasiune pentru “dragon” și “rainbow”, sushi-ul din meniu.

O întîmplare dintr-un magazin de computere mi-a demonstrat live ce înseamnă granițe culturale. Ceea ce crezusem că ar fi un flirt după standardele noastre europene, și o băteam pe O. la cap că nu poate să fie doar profesionalism de good seller ceea ce văzusem, l-a destabilizat pe Curt, specialistul care ne ajutase. Amica mea s-a dus la el și i-a spus la sfîrșit că vin din altă parte și că am făcut un pariu. Ne-a zîmbit, dar nu era rîsul lui. Stingherit, ne-a lămurit imediat: nu vrusese decît să fie un bun vînzător și nu a fost absolut nimic mai mult în intenție. O. avusese dreptate, ea locuiește de cinci ani la New York, eu venisem doar pentru cîteva zile. Curt, cu o voce pierită, a mai reușit, totuși, să ne întrebe care dintre noi cîștigase pariul acesta…

Într-un bar din Brooklyn, un tip cu față de asiatic, cu coadă și barbișon, critică societatea americană. Îi admir discursul. Pune la bătaie argumente tari. De la un punct încolo, mă gîndesc că nici dacă ar scoate o sabie ninja din geantă nu m-ar mai surprind prea tare. N-o face, dar îi împrumută interlocutorului său un volum gros: The End of Money.

Am prins momentul în care vitrinele erau decorate pentru Crăciun. Nu, nu e vorba despre aranajarea lor, ci despre niște puneri în scenă extrem de elaborate. Manechine cu cap de animale sălbatice, jucării care se mișcă, mixturi de obiecte și lucruri pentru care trecătorii fac coadă să se uite ca la cel mai popular muzeu.

Uriașa instalație a lui Maurizio Cattelan, All, de la Muzeul Guggenheim – suprarealistă, apocaliptică, bîntuitoare – mi se pare o încheiere atît de firească pentru călătoria mea new yorkeză. Devin unul dintre presonajele lui Cattelan, printre caii suspendați, copiii cu ștreangul de gît, morții în coșciuge, femeia din frigider și, de la un punct încolo, toată lumea noastră încărcată de simulacre, asemenea unui pom de Crăciun, și reconstruită de artist pe o înălțime de patru etaje. 

Un festival, șase scriitori și o temă: Noir

“New Literature from Europe” la care am participat se află la a 8-a ediție și este un proiect EUNIC (co-organizator ICR New York, alături de alte șapte institute culturale europene). Invitații au fost din Franța (Caryl Ferey), Polonia (Zygmunt Miloszewski), Spania (Jose Carlos Somoza), Germania (Jan Costin Wagner), SUA (Dan Fesperman) și, după cum v-am spus deja, România. Am avut două lecturi – prima la impresionantul Centru Ceh, cea de-a doua la o librărie primitoare din Brooklyn – și o masă rotundă, prezidată de simpatica doamnă B.J. Rahn (Hunter College), un personaj ieșit parcă dintr-un roman de Agatha Christie, la Center for Fiction (una dintre cele mai vechi biblioteci din Manhattan, în prezent un important centru literar). Nici o improvizație: totul a fost stabilit îndeaproape, de la organizare, timp acordat fiecărui autor, la tema discuțiilor.

Din programul festivalului au mai făcut parte și cîteva proiecții de filme, titlul românesc prezentat fiind Aurora al regizorului Cristi Puiu.

Fragmentele noastre citite în engleză de actorul Robert Lyons au sunat incredibil. Nu se auzea nici musca în sală. Felul în care trecea de la un roman la altul și își ajusta tonul și ritmul mi s-a părut incredibil: calm, expresiv, dozaj fin, irezistibil.

Încă o dată, la New York, mi-am dat seama că am avut mai multe lecturi din cărțile mele în străinătate decît în România. Și, credeți-mă, pentru un autor, oricît de plăcut ar fi momentul, tot rămîne rămîne o ciudățenie. Și o mare ficțiune.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.