Voluntariatul nu a creat profesionişti

- interviu cu Carmen MARCU -

În data de 12 decembrie va avea loc, în Bucureşti, Gala Voluntariatului – primul eveniment naţional dedicat recunoaşterii voluntariatului din România, gală organizată de VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România. Astfel vor fi premiaţi voluntarii, proiectele de voluntariat, coordonatorii şi Centrele de voluntariat din întreaga ţară. Despre eveniment am discutat cu Carmen Marcu, director de comunicare Pro Vobis, Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat, membră a Federaţiei. 

Ce înseamnă Federaţia VOLUM?

VOLUM (numele provine de la îmbinarea a două cuvinte-concept, voluntariat şi umbrelă) a apărut din nevoia oamenilor din ONG-urile care lucrează cu voluntari de a-şi face auzită vocea. De a fi legitimi. Individual nu putem merge fiecare la Guvern să schimbăm legile care privesc voluntariatul în România, un lucru absolut necesar dacă dorim să profesionalizăm domeniul. Neuniţi, nu avem nici o putere de a vorbi în faţa unei instituţii.

Astfel s-a constituit această federaţie – umbrelă, iar VOLUM are în prezent 46 de membri, printre care organizaţii foarte mari, cu multă experienţă de voluntariat în spate, cum ar fi Salvaţi Copiii, Habitat for Humanity, World Vision, dar şi organizaţii locale, din toată ţara. Punem la dispoziţie instrumente şi resurse pentru toate organizaţiile care doresc să profesionalizeze şi să dezvolte voluntariatul.

La ce vă referiţi cînd spuneţi că puneţi la dispoziţia organizaţiilor „instrumente“ de profesionalizare a voluntariatului?

Concret – fişe de lucru, contracte de voluntariat, informaţii despre cum faci o adeverinţă sau o evaluare, cum se lucrează cînd faci supervizare. Pe scurt, moduri de lucru. Voluntariatul nu a creat deocamdată în România profesionişti, societatea noastră fiind la momentul cînd se creează pîrghiile unui viitor profesionalism în ceea ce priveşte voluntariatul, cum ar fi coordonatorii de voluntari. Ceea ce ridică una dintre problemele acestui domeniu: coordonatorii să fie trecuţi în nomenclatorul ocupaţiilor, sau nu? Legat de acest aspect este şi faptul că, în prezent, un coordonator de voluntari nu poate fi plătit sau i se menţionează în contractul de muncă o altă ocupaţie, pentru a putea fi plătit. 

Dar a fi voluntar nu este, prin definiţie, o activitate neplătită?

Desigur, însă coordonatorul de voluntar este un fel de manager, un coordonator de proiect. Iar pentru a avea oameni bine instruiţi, este nevoie de înfiinţarea unui post, şi nu doar să ne bazăm pe un ajutor venit din partea unui voluntar.

După Revoluţie, voluntariatul era privit cu scepticism. La 20 de ani, se observă o diferenţă, există o schimbare de mentalitate?

Cu siguranţă. Lucrurile se dezvoltă. După momentul anilor ’90, cînd au fost diverse scandaluri privind domeniul voluntariat, acum există de la cîteva mii, la zeci de mii de organizaţii în toată ţara, pe diverse domenii, poate cele mai multe în domeniul social şi educaţie. Tendinţa, dacă ne referim la o oarecare „modă“ a voluntariatului, cade pe ecologie şi drepturile animalelor, dar vizează şi domeniul cultural-artistic, destul de slab dezvoltat din punct de vedere instituţional.

Gurile rele spun că sînt foarte multe organizaţii de voluntariat care nu fac de fapt nimic altceva decît să înghită nişte fonduri europene. Cum comentaţi?

Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc. Nu avem deocamdată metodele prin care să evaluăm corect ceea ce se întîmplă în teritoriu, nu avem nici o statistică, care să cuprindă un raport exact în ceea ce priveşte creşterea bunăstării societăţii datorită implicării ONG-urilor. Însă din 2010 există o cercetare a Fundaţiei Dezvoltării Societăţii Civile, FDSC, care a urmărit într-o oarecare măsură implicarea de pînă acum a oamenilor şi se pare că, fie prin comunităţi religioase, fie prin comunitate, 90% dintre români sînt dornici să se implice în acţiuni de voluntariat. Acest lucru cred că duce cel puţin la o imagine de ansamblu. Oamenii fac ceva în sensul acesta, se văd rezultate. Noi personal sîntem asaltaţi de foarte mulţi oameni care se interesează unde pot face voluntariat. Şi nu sînt numai tineri. Tinerii, care sînt foarte atraşi de voluntariat din diverse motive – socializare, îmbogăţirea CV-ului –, interacţionează şi cu generaţiile de dinaintea lor, aducîndu-le tot felul de argumente, convingîndu-i să se implice. Aşa că astăzi avem multe cerinţe de voluntariat din partea multor pensionari care se simt încă în putere şi care nu vor să renunţe la muncă, doar pentru că au ajuns la pensie. Bineînţeles, aici trebuie şi noi să ne adaptăm profilului, să nu folosim atît de mult e-mail-ul, ci telefonul sau alte moduri de comunicare. Pe de altă parte, avem aşa-numiţii voluntari corporatişti, angajaţi ai unor firme care nu fac doar voluntariat de companie şi vor să se implice şi în afara orelor de muncă, dar care au restricţii de program: după 6 seara sau în weekend. 

Dacă cineva se trezeşte într-o bună dimineaţă cu avînt şi vrea să devină voluntar, care sînt paşii de urmat?

Fie să sune la cel mai apropiat centru de voluntariat, fie să sune la cea mai mare organizaţie din zonă. Va fi chemat la un interviu, îi vor fi evaluate abilităţile, disponibilitatea, după care va fi îndrumat către activitatea care i s-ar potrivi. Într-adevăr, dacă nu ar avea Internet ar fi mai greu. Căci, deşi mai sînt ştiri în presă despre acţiunile de voluntariat, nu putem spune că este vorba de o acţiune continuă. Nu există, de altfel, nici o emisiune TV dedicată acestui domeniu. 

Care este diferenţa între noi şi societăţile vestice? La ce capitol ne aflăm faţă de ele?

Avem chiar un plus. Cei de dincolo sînt uimiţi că atragem atît de mult tinerii, ne întreabă cum facem noi să avem atîţia tineri dornici de voluntariat.

Ce îi mînă pe tineri spre voluntariat?

În primul rînd, vor să ajute. Pleacă de la ideea că pot schimba ceva în bine. Apoi, faptul că învaţă practic să facă ceva, de la chestiuni tehnice – cum ar fi completări de fişe sau xeroxare, sau să facă afişe sau să susţină o prezentare – pînă la plantarea unui copac. Sînt activităţi mici, dar care te organizează, îţi creează abilităţi de comunicare, te formează ca lider – abilităţi care se cer mai apoi la o potenţială angajare. Apoi, văzînd cît de mulţi prieteni îşi fac, ies din zona de confort, se provoacă pe ei înşişi, îşi dau seama de cîştigul enorm pe care îl au. 

La ce se referă „Elaborarea strategiei naţionale pentru sprijinirea voluntariatului“?

Face parte din planul naţional de lucru al anului european de voluntariat în România. În 4 februarie am demarat patru grupuri de lucru care se ocupă de validarea sau crearea unui sistem de recunoaştere a competenţelor cîştigate prin voluntariat, legea voluntariatului cu anumite modificări, codul etic al organizaţiilor care lucrează cu voluntari (pentru că trebuie să ştii ce mesaj să le transmiţi şi cum să lucrezi cu ei) şi voluntariatul sprijinit de angajator. La nivel european, concluzia este că voluntariatul corporatist nu poate fi integrat drept voluntariat pentru că există o plată. 

Ce premiaţi la Gala Voluntariatului din 12 decembrie?

Avem nominalizări din partea ONG-urilor şi a instituţiilor publice. Este prima ediţie la nivel naţional, deşi la nivel local au mai fost iniţiative de acest gen. Gala de anul acesta premiază cei mai buni voluntari, proiecte de voluntariat, coordonatorii şi centrele de voluntariat din întreaga ţară. Sînt 22 de categorii de concurs, dintre care două sînt categorii speciale – coordonatorul de voluntari şi centrul de voluntariat. Avem criterii care pornesc de la originalitate, la eficienţa persoanei sau a proiectului. 

Şi tocmai pentru că voluntariatul se referă la ceea ce dăruieşti înapoi societăţii din care provii, nu am dorit să oferim premii în bani; premiile vor consta într-o diplomă şi recunoaşterea publică.  

a consemnat Stela GIURGEANU 

Foto: Federaţia VOLUM