Exerciţiul dialogului

Publicat în Dilema Veche nr. 410 din 22-28 decembrie 2011
Bucurii uitate jpeg

În timpul oricărei conferinţe publice, există un moment care naşte, deseori, insatisfacţie de ambele părţi: momentul întrebărilor şi al comentariilor din partea ascultătorilor. Se pun întrebări enorme, inadecvate, fatale, de tipul „Ce e adevărul?“, „Ce e iubirea?“, „Ce rost are să fim buni, cînd cei din jur sînt răi?!“ (de cele mai multe ori, subiectul conferinţei este cu totul şi cu totul altul decît domeniul din care se solicită un răspuns). Se fac comentarii lungi, improprii, în cel mai bun caz, incoerente, fără rost: cel care solicită microfonul ca să intre în dialog cu conferenţiarul ţine un lung monolog, complicat cu fragmente de biografie personală, cu opinii încă neaşezate despre subiectul propus sau cu opinii generale despre lume şi viaţă. (Monolog la sfîrşitul căruia nu există nici un semn de întrebare, doar certitudini emise răspicat, ferm, fără drept la replică.)

Publicul devine nerăbdător, caută strategii pentru a smulge microfonul lipit de mîna celui care consideră că are dreptul la o opinie, oftează în cor, se foieşte pe scaune, priveşte neliniştit către conferenţiar. (Există, evident, şi varianta, la fel de stînjenitoare, în care momentul invitaţiei la dialog este urmat de tăcere, deşi tema discuţiei este anunţată din timp şi se presupune că, dacă onorezi invitaţia, ca spectator, ai cîteva bune idei despre ceea ce urmează să se întîmplă.)

Timpul dedicat dialogului devine astfel un interval  în care se încalcă regulile unui dialog civilizat. Vii la o conferinţă ca să asculţi, să reflectezi pe o temă propusă de invitat, să dezbaţi tema cu pricina alături de ceilalti. Nu vorbeşti (mult) despre mere, cînd tema este despre pisici, nu consumi timpul celorlalţi invitaţi aducînd în discuţie propriile nelinişti existenţiale, departe de subiectul întîlnirii, nu pui întrebări prin care speri să obţii cursuri scurte, intensive, la fără frecvenţă, de filozofie. 

Din cîte ştiu, noile programe şcolare consemnează cîteva obiective, stinghere, referitoare la regulile prin care se poate dezbate un subiect, la felul în care îţi poţi construi un punct de vedere logic, coerent, articulat. (Fac parte din generaţia care a fost educată după principiul „nu vorbeşti decît dacă eşti întrebat“, „dacă eşti atent la şcoală, nu se poate să nu înţelegi“. Nu am fost învăţaţi cînd, cum, unde să pui întrebări. Cum să asculţi şi cum să formulezi argumente.) Dar mari schimbări în educaţia generaţiilor tinere de acum nu se văd: în întîlnirile publice, fie ele la televizor sau în sălile de conferinţe;  par şi ei, ca şi noi, „nevorbiţi“. Neinstruiţi în a asculta, a întreba, a explica, a motiva. Sau a urmări firul logic al unui subiect adus în discuţie. Inconsecvenţi cu regulile dialogului. Ştim, din atîtea studii şi anchete realizate în învăţămîntul românesc, că elevii rareori au curajul să-şi exprime nelămuririle în timpul orei. Nici nu sînt stimulaţi să o facă. Nici nu ştiu să explice exact punctul în care au nedumeriri. Formula dialogului dintre profesor şi elev a rămas aceeaşi: eu explic, tu bagi la cap. Nu înţelegi, poţi apela la meditaţii. (Acolo, pe bani, poţi spune ce nu înţelegi.) Poate că insistenţa adulţilor în educaţia copiilor ar trebui să se manifeste mai curînd în a transforma cunoştinţele în argumente, sisteme, perspective asupra unui subiect, decît în a le preda pur şi simplu. Informaţiile ar trebui să devină prilej de dialog, de dezbatere, mai curînd decît „itemi“ de evaluare a performanţei şcolare.

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.