"Schimbarea Guvernului, bucuria nebunilor"

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Odă dulceţurilor  jpeg

Construirea României moderne n-a fost un lucru mult prea uşor nici în trecut, nu este nici astăzi. Începuturile sînt întotdeauna dificile, mai ales cînd experienţele altora par uşor de imitat, dar atît de greu de pus în practică. Despre toate problemele politice care au animat primul Parlament românesc vorbeşte Silvia Marton în La construction politique de la nation. La nation dans les débats du Parlement de la Roumanie (1866-1871), Iaşi, Institutul European, 2009. Citind cu migală discursurile primilor noştri parlamentari, răsfoind Analele parlamentare, dezbaterile din Camera Deputaţilor, dezbaterile din Camera Senatului, Monitorul Oficial, presa vremii, Silvia Marton redă cu acurateţe dezbaterile furtunoase ale unui parlament ce se străduia să afle încotro trebuie să se îndrepte România de atunci. Instabilitatea politică flagrantă nu putea fi socotită decît un impediment în construcţia statului. În acest context, deputatul liberal Dimitrie Ghica rostea, în faţa Adunării din 21 decembrie 1866, un discurs de încurajare a Guvernului ce tocmai îşi depusese demisia, afirmînd că „schimbarea Guvernului nu este decît pe placul nebunilor“, şi că orice „bulversare nu poate decît să producă pagube“, aruncînd ţara în crize inutile. Or, de la 1866, crizele, demisiile, schimbările de guvern şi mai ales de miniştri au fost necontenite. Şi cu toate acestea, Parlamentul şi-a continuat dezbaterile cu privire la etapele modernizării României. Selectăm cîteva dintre aceste etape, aşa cum au fost ele analizate de autoare.

Ieri, ca şi astăzi, bugetul a constituit o problemă majoră şi preluăm intervenţia deputatului conservator Manolache Costache Epureanu, unul dintre cei mai buni jurişti ai secolului al XIX-lea, care tranşează problema astfel: „La noi, finanţele au fost întotdeauna într-o stare proastă. În toate celelalte ţări, acolo unde s-a ajuns la o stare de normalitate, fiecare contribuabil ştie că primeşte, pentru contribuţia sa, o recompensă proporţională cu serviciile pe care le-a adus statului“. Dar România anului 1866 nu poate asigura această contribuţie, poate doar să se vaite că situaţia nu-i de ieri, de azi şi să se apere că a primit o moştenire cumplită, „că visteria e goală“, că datoriile sînt enorme, că toţi ceilalţi, de la Cuza pînă la prinţii fanarioţi, sînt vinovaţi de această stare de fapt. Pentru a aduce bani la buget, România are nevoie de cîteva idei fixe cu privire la evoluţia economiei. Dar Parlamentul se pierde în dezbateri lungi şi aprinse cu privire la direcţia acestei economii: „protecţionism“ sau „liber schimb“? Ne vindem ţara sau nu ne vindem ţara? Îi lăsăm pe evrei să devină cetăţeni cu drepturi depline, aşadar cu acces la economie şi drepturi politice, sau nu-i lăsăm? Este statul un bun proprietar sau nu este, şi atunci trebuie să renunţe la multele proprietăţi păgubitoare în favoarea unei bune administraţii aducătoare de venituri? Are statul dreptul să-şi vîndă proprietăţile? Oare procedînd aşa nu se vinde pe sine, nu vinde naţiunea? Calea ferată este de ajutor sau doar ne vindem iarăşi ţara? Toate aceste dezbateri au fost umbrite, cum era şi firesc, la acest început de drum de „românism“ şi mult, mult „naţionalism“. Sau, cum se exprimă unul dintre parlamentari: „Eu nu pot să înţeleg într-un stat finanţele, economia sau politica, decît în sensul naţional“. Frica de străin este permanentă, iar dezbaterile din jurul necesităţii drumurilor de fier reflectă foarte bine ceea ce avea să urmeze şi cum avea să se nască problema evreiască. Interesul naţional şi prezervarea acestuia trebuiau să primeze în faţa oricărui concesionar şi… chiar cu exacerbări naţionaliste: „Nici un stat n-a fost în pericol din cauza exagerării sentimentelor naţionale“, exclamă un alt parlamentar în faţa colegilor care susţineau concesionarea Strousberg, colegi calificaţi drept „antinaţionali şi imorali“. Chiar dacă toată lumea este de acord cu necesitatea unei astfel de investiţii („drumul de fier este un vehicul al civilizaţiei“, spune Gheorghe Brătianu), ceea ce îi separă este maniera în care urma a se face: concesionare sau efort propriu.

Printre altele, aflăm că absenteismul este la fel de tolerat ca şi astăzi şi că excluderea, deşi necesară şi mai ales dreaptă, nu întruneşte majoritatea. Silvia Marton dă exemplul unui oarecare deputat Racoviţă, ales, dar niciodată prezent. Cînd preşedintele Camerei propune excluderea sa, urmînd prevederile articolelor 117 şi 118 din regulamentul de organizare, are surpriza ca votul să fie în favoarea absenteistului (42 contra din 74 de deputaţi) şi, ca urmare, păstrarea sa în mandatul de deputat. Nu este singurul caz.

Silvia Marton arată cum, de-a lungul acestor dezbateri şi cu ajutorul lor, parlamentarii încearcă să construiască şi să impună o „arheologie identitară“, să construiască naţiunea. Cartea, bine scrisă şi cu exemple numeroase, mai actuală decît oricînd, poate servi de referinţă clasei noastre politice, ca manual despre cum se construiesc politica şi politicul.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești