Media în campanie: primele mutări

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Media în campanie: primele mutări jpeg

O să vină campania, o să se umple iar tejghelele de ziare prost tipărite, cu frontispicii strîmbe, a căror cerneală ţi se ia pe degete şi care strigă isteric, din titluri, contra lui Băsescu, Ponta, Antonescu, nu-i aşa? Că doar aşa a fost la fiecare alegeri.

Ei bine, nu. Ceva o să se întîmple. Dar nu ca la fiecare alegeri.

Problema e serioasă, fiindcă istoria presei de după 1989 e condiţionată de cicluri electorale; am mai scris asta acum cîţiva ani. În 1992, de primele alegeri, a apărut Evenimentul zilei, ziarul care a revoluţionat presa. În decembrie 1995, foarte puţin înainte de venirea Convenţiei la putere, s-au ivit PRO TV şi, mai puţin ştiut, Avantaje, revista care înseamnă apariţia presei glossy de tip occidental. 2000-2001 e începutul regresului, cînd o presă vocală şi deprimată se transformă parţial în clientelă a Guvernului Năstase, dar şi momentul de explozie al formulei de tabloid, prin Libertatea repoziţionată, care începea să crească. În fine, 2004-2005 înseamnă începutul euforiei investitorilor români în media, iar 2008-2009 e un fel de 2000-2001, o perioadă de aliniere şi polarizare a unor branduri oricum sărăcite de criză şi lipsite de prestigiu.

Deci: istoria se repetă? Judecata comună zice că nu. Iar eu o să vă spun de ce. Dacă ne-am aştepta ca piaţa media să se umple în 2012 din nou de trotinete murdare de hîrtie, vehicule temporare pentru ambiţiile pirotehnice ale unor baroni sau ne-baroni locali, ei bine, ne-am înşela. Unele dintre ziarele acum cîţiva ani importante, verticale, delectabile au devenit deja astfel de trotinete şi, culmea, situaţia lor nu e chiar cea mai rea: altele, pur şi simplu, nu mai sînt. Gândul şi Cotidianul sînt doar două nume de gazete în anumite momente ale existenţei lor promiţătoare, care de ceva vreme nu au mai considerat oportună existenţa pe print.

Printul ar fi o socoteală dacă ar avea ceva numit prestigiu. Cum n-are, să deschidem laptopul. Aici, în browser, o mulţime de site-uri mici şi nervoase se încaieră între ele sau cu duşmani mai mult sau mai puţin imaginari. E mult mai profitabil: hîrtia costă, hosting-ul şi domeniul – mult mai puţin. Şi dacă e vreo diferenţă de public şi prestigiu, ce contează? În definitiv, politicienii români se declară interesaţi de electorat/public, dar rezonează mai degrabă la aplauzele şi scărpinatul pe burtă cu care îi gratifică fanii. Care, la rîndul lor, se transformă în fiori mesianici la întîlnirea cu duşmanul cel rău, or, asta e mai important decît persuasiunea, logica, platforma şi bunele maniere. Şi mai ales prestigiul.

Ştiţi, cu siguranţă, mai mult de o comunitate de bloggeri-intelectuali, în care sala maşinilor e populată de foşti ziarişti de pe la gazete falite, aterizaţi în online ca nişte pui de mîţă chiori în rigolă, capabili să se ţină cît de cît la suprafaţă, numai împingîndu-se cu membrele pe umerii celorlalţi pui de mîţă, pe care îi bagă ocazional la fund. La pupa, careul ofiţerilor a fost luat în stăpînire de un măgar cu răget monocolor, deprins pe la întrunirile partidului care l-a convins că e ideolog şi l-a trimis să facă băi de comentatori prin subsolurile comunităţii. Sus, pe catarg, o bufniţă cu sindromul Tourette dă cu unde sonore în duşmanii aflaţi încă sub linia orizontului. La tribord, înţepenit în vreo portavoce, e un fost viitor diplomat de carieră, cam gras şi care miaună neconvingător pe tema nu ştiu cărui tratat internaţional la care ministrul X din partidul Y a avut o prestaţie apatridă şi trădătoare, motiv pentru care el, fostul viitor...

La echipajele de mai sus se adaugă animalele solitare, posesorii de domenii proprii, care au strîns mai mult de 150 de vizitatori pe zi, care pot fi cumpăraţi tot la kil prin agenţii specializate, ca să-ţi dea virale spontane şi memetică. Cine mai are nevoie de hîrtie?

Să le numărăm: Antena 3, Realitatea TV, România TV, Giga TV, Digi News, B1... astea-s toate? A, nu, mai e şi TVR Info, fiindcă TVR 1 nu era suficient de zgîlţîit la ratinguri, prin zona de ştiri generale-interes public, de Realitatea în formulă completă şi Antena 3. Oare cei şapte moderatori plus 21 de invitaţi şi alţi şapte co-moderatori nu se rătăcesc între studiourile TV? Despre ce dracu’ discută ei pe şapte posturi în acelaşi timp? Despre şapte subiecte diferite? Atunci sînt schizofrenici, ei şi noi, publicul lor. Despre acelaşi lucru? Atunci de ce nu se duc toţi în acelaşi loc ca să facă un singur lucru transmis de şapte ori?

De fapt, asta s-a petrecut deja. Mihai Tatulici a inventat emisiunea cu cinci gazde şi 252 de invitaţi, dintre care 249 nu apucă să vorbească deloc şi la care emisiune nu se uită nimeni. Ca şi fondatorul lui, formatul face carieră pe toate posturile, dar nu poate fi programat la concurenţă directă, fiindcă, oricîţi oameni dispuşi să bată cîmpii la televizor ar exista în România, chiar 252 x 7 invitaţi nu se găsesc. Cum de nu? Cel puţin o jumătate dintre ei s-au făcut deja moderatori.

Cu alte cuvinte, s-ar putea ca în 2012 să nu mai avem mass-media, dar ceva cu care să facem campanie o să avem cu siguranţă. La cele de mai sus se adaugă un alt hotspot, cum s-ar spune legat de Internet: urmăriţi cu mintea trează ce se-ntîmplă prin unele tabloide şi segmentele de după-amiază ale anumitor emisiuni de la posturile care programează filme şi show-uri de divertisment. O să vedeţi de cîte ori şi în ce contexte apar anumiţi politicieni acolo. Televiziunile celelalte, cu audienţă zero împărţit la doi înmulţit cu şapte, sînt pentru caracudă. Aici intră personajele cu bugete şi dare de mînă, care pricep în plus şi că o tăvăleală pe la fabricile de vorbe de pe posturile alea mici nu prea aduce voturi.

Toate acestea sînt numai o serie de observaţii, indicii şi capete de fir, o listă, inevitabil subiectivă, atîta cît poate cuprinde mintea mea şi pot eu să vă ofer, la persoana întîi singular. Sigur, cucoana politică din emisiunile de divertisment ar putea fi monitorizată pentru a vedea pe unde-i place mai mult să se plimbe, pentru ca după aceea să ne uităm la televiziunile care se înfruptă mai mult din bugetele ministerului în care şade cînd nu şade la TV. Există vreo asemănare?

Dar ce spuneţi de motanii din rigola Internetului, am avea mijloace să găsim finanţatorul? Probabil că da. La fel cum abonamentul pe care îl are un anumit lătrău parlamentar pe liliputana de ştiri cutare ar putea avea şi un preţ lipit pe el. La toate aceste săpături ne-ar putea ajuta presa. Însă ea nu mai are spaţiu. Sau timp: e ocupată cu lătrăul şi cucoana. Pînă cînd? Pînă foarte tîrziu.

Iulian Comanescu este analist media şi redacorul-şef al revistei de media The Industry.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.