Pericol de plictiseală

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Gîndul că viaţa lui este condamnată să se desfăşoare departe de sursele puterilor sacre, că strădaniile sale sînt condamnate să se epuizeze, poate, în cele din urmă, din cauza unor circumstanţe ostile, îl copleşea. După ce rămînea însă o vreme mîhnit în faţa cărţilor sale...“ Şi bla bla bla şi bla bla bla.

Aşa m-am împotmolit eu cu mîhnire în solul cleios al unui romănel de nici două sute de pagini, preţ de cîteva zile. Sînt, de regulă, o cititoare spornică, însă sensibilităţile retractile şi tablourile apăsător expresioniste de la o mie nouă sute ale austriacului Musil mi-au dat acum mari bătăi de cap. Şi era în fond o poveste absolut contemporană şi vie (dincolo de faptul că personajele umblă cu spadă la şold): nişte adolescenţi închişi într-un internat chinuie şi abuzează în fel şi chip de un coleg care nu e străin, la rîndul lui, de toate vinovăţiile şi ispitele. Pînă mi-a explicat însă austriacul în ce fel, de ce, cum şi care sînt resorturile întîmplării, răbdarea mea victoriană a fost pusă la grea încercare.

Şi am stat şi m-am gîndit. De fapt, nu mai am deloc răbdare. Un articol temeinic, care trece bine de patru pagini, serios şi documentat, sfîrşeşte deseori a fi citit în diagonală. O întîmplare povestită mai îndelung de un cunoscut oarecare îmi trezeşte o plictiseală literalmente sfîşietoare. Mă trezesc gîndind, în timp ce omul povesteşte: „Aşa. Şi care e ştirea?“. Zapez isteric pe televizor. Nimic, nimic, nimic. Constat că-mi scapă filme sau emisiuni bune, prinse însă pe picior greşit. Un cadru lung, static, un răspuns neinspirat, un decor care pare, în fracţiunea de secundă ce desparte două canale, teribil de anost. Mă surprind uitîndu-mă fascinată minute în şir la un bucătar care prăjeşte ceapă, la întîmplările extraterestre şi imbecile ale Kardashienilor – un reality show al unui familion armeano-american, la o doamnă grasă căreia lumea îi zice Cruduţa.

Pe Facebook, la fel. YouTube, YouTube, YouTube, un link la o postare din blogul personal al unui individ, poze de toamnă, poze de toamnă. Nu-i vorbă, sînt o grămadă de oameni care semnalează articole interesante din The Economist, blogări informaţi şi vag snobi ai New Yorker-ului, link-uri numai bune să mai pricepi ceva din lumea asta. Majoritatea nedeschise, necomentate, ne-likeuite. Mai jos, altcineva a mîncat ridichi: are vreo cincizeci de comentarii. Carevasăzică nu-s singura care nu are răbdare.

Deunăzi, la metrou, un domn aproape că mi-a sărit în braţe pe scări. Eu urcam, el cobora furtunos pe scări să mai prindă uşile deschise. Metroul ăsta vine de regulă cam la cinci minute. Acum cîteva zile, un taximetrist pe care-l rugasem să mă ducă în centru a schimbat de vreo patru ori benzile, în cîteva sute de metri. Nu nimerea nicicum banda aia bună, mai liberă. M-a hîţînat pînă la vertij. N-avea răbdare, deşi perspectiva zilei lui de muncă era netulburat aceeaşi: un alt client, acelaşi oraş teribil de aglomerat pînă seara tîrziu, cînd îşi va fi terminat tura.

La fel, în hipermarketuri, pare că nici noi nu nimerim niciodată banda aia bună. Pare că ne aşezăm invariabil la casieriţa cea mai lentă, la aia începătoare; evident că numai acolo unde noi ne aşezăm se va termina hîrtia din casa de marcat, cineva va avea un produs fără cod de bare sau va plăti în bonuri şi se va gîndi o eternitate ce să mai ia de rest. Nu observăm la timp coşul imens, plin pînă la revărsare, al celui din faţa noastră. Pe măsură ce scoate din el şi nu mai termină, privirile noastre ucid. „Ce i-or trebui atîtea şerveţele? Doamne, ăsta iese la un grătar undeva. A cumpărat toţi cîrnaţii din magazin! Ah, mai vine şi nevastă-sa cu două sticle de ulei!!“ Şi strîngi din dinţi şi te consumi.

Obişnuiesc să rîd de firile contemplative manifest. De ăia care zic cu oarece emfază „Dă-te un pas în spate şi stai un pic cu tine însuţi“. De ăia care se laudă că au renunţat la televizor. Aşa că nu zic că ar fi bine să mai las naibii telecomanda aia. Zic doar că romănelul lui Musil se termină cu bine.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.