Timpul liber neliber

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Bucurii uitate jpeg

Luni – ora de tenis. Marţi – ora de balet. Miercuri – antrenament la karate. Joi – limba engleză. Vineri – ora de înot, iar sîmbătă dimineaţa – ore de pictură. Cunosc mulţi copii al căror program săptămînal arată astfel: dimineţi petrecute pe băncile şcolii, lungi după-amiezi în faţa temelor şi seri alergate între săli de sport, de muzică sau de pictură.

Ştiu sau îmi imaginez (bune) motive pentru care sîntem gata să facem (mari) eforturi – financiare sau de timp – cu gîndul la completarea educaţiei copiilor noştri. Vrem să facă tenis, balet sau pictură, pentru că vrem să descoperim din timp un talent special şi să-l stimulăm. Pentru că activităţile în grup pot ameliora eventuale deficienţe de relaţionare sau de comunicare. Pentru că astfel îi ţinem departe de calculator sau televizor. Pentru că presiunea socială este atît de mare, încît ne gîndim că aptitudinile stimulate sau deprinderile dezvoltate în timpul acestor activităţi vor suna bine în viitorul lor CV.

La fel de bine, însă, se pot inventaria o serie de motive pentru care n-ar fi rău ca din cînd în cînd să le dăm o vacanţă copiilor noştri. Un „liber“ de la aceste activităţi. Sau, măcar, să ne treacă prin cap să facem o selecţie, să le mai rărim. Să le abandonăm, chiar. Cînd? Atunci cînd copiii noştri nu au talent, dar sînt incluşi într-o grupă de excepţie (avînd în faţă rezultatele extraordinare ale colegilor, copilul îşi poate privi propriile realizări – de nivel mediu – ca pe un eşec). Sau cînd au talent, dar nu le face plăcere (fiindcă presiunea adulţilor din jur de a obţine succese răsunătoare înlocuieşte bucuria cu încrîncenarea). Cînd au şi talent, le şi place, dar nu au chef din diverse motive (oboseală, dor de timp liber fără „figuri impuse“, un eşec şcolar sau certuri cu colegul de bancă). Cînd noi, părinţii, ne pierdem uzul raţiunii şi nu mai ştim să facem deosebirea între talent de excepţie şi deprindere acceptabil însuşită (drept care organizăm lungi serate pentru prieteni şi bunici, cu copilul în rol de primadonă, serate sfîrşite în chinuitoare momente de stînjeneală). Cînd, dimpotrivă, rezultatele lor, fie ele mici sau mari, nu sînt valorificate în context familial. Cînd visele noastre nerealizate sau dorinţa de a fi recompensaţi – pentru eforturile pe care le depunem – cu succese ale copiilor noştri devin motor pentru toată vînzoleala între sălile de pictură şi cea de patinaj artistic. Sau, în sfîrşit, cînd n-au talent, nu le place, n-au chef şi sînt doar foarte ascultători.

Este firească – şi benefică – dorinţa părintelui de a-i oferi copilului contexte, experienţe cît mai diversificate pentru a-şi dezvolta aptitudinile, pentru a-şi găsi propriile forme de exprimare. (Mulţi dintre adulţii de azi duc povara unui trecut sărac în opţiuni de petrecere a timpului liber.) Eşecul acestui demers vine, însă, atunci cînd scopul lui este să completeze portretul-robot al copilului ideal la care am visat. Cînd ora lui de balet nu este decît ora de balet de care eu, adultul de lîngă el, nu am avut parte. Cînd nu facem diferenţa între aşteptările noastre şi cele ale copiilor noştri atunci cînd acceptă invitaţia noastră de a porni pe drumul spre sala de sport sau de muzică. Pe scurt, cînd aşteptările noastre devin responsabilităţile lor. Iar responsabilităţile prea mari aşezate pe umerii unui copil nu-l ajută să evolueze, nu-l transformă într-un adult, ci doar într-un copil obosit. Şi fără chef. Şi cu eventualul talent risipit într-o hărnicie impusă. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.