Un spaţiu de asanat: forumul ziarelor
Citesc adeseori pe Internet articolele de ziar ale unor intelectuali cu voce publică importantă. Am în general grijă să nu-mi scape mouse-ul în zona de forum. Cu excepţia cîtorva intervenţii cuviincioase, locul e plin de ură măruntă, grasă, indecentă; colcăie de sudălmi şi calomnii slinoase; mişună acolo injuria, acuzaţia smintită, tonul răstit de mîrlan care, numai el ştiind cum stau lucrurile, îi luminează pe ceilalţi într-un limbaj pestilenţial. Fiecare îşi varsă găleata de mizerii spre autor, dar şi spre „interlocutori“. Nu există, la aceşti inşi, nici cea mai mică pornire să se refere la articol, să formuleze critici ori opinii într-un limbaj civilizat, semn al unei gîndiri articulate. Plătiţi ori autentici, sînt programaţi pe dejecţie.
Pe forumul multor cotidiene, există prezenţe masive ale unui asemenea limbaj de tip terorist. Terorist, căci, prin deversarea de obscenităţi şi prin exacerbarea violenţei, el nu are alt scop decît distrugerea „adversarului“. Terorist, căci nu are în vedere comunicarea cu autorul şi cu interlocutorii de pe forum, ci încearcă să-i intoxice cu murdării, să-i îmbolnăvească de dezgust, să-i determine să tacă, să părăsească spaţiul de „discuţie“. Desigur, într-un mediu cît de cît civilizat, un asemenea limbaj se autodescalifică. Dar tocmai acest mediu de civilitate e pînă la urmă duşmanul vizat. În locul lui, limbajul terorist-obscen urmăreşte să instaleze atmosfera urii, a suspiciunii, a vulgarităţii fără limite. El urmăreşte să desfiinţeze tocmai posibilitatea dialogului, să facă din terenul de discuţie un teren viran, o groapă de gunoaie.
Tehnica aceasta e veche de cînd lumea. Dar faptul că ea are acces masiv în spaţiul public cade în responsabilitatea ziarelor. Fiindcă forumul presei scrise e spaţiu public. Pe cei – puţini ca număr – care vor să-şi plaseze acolo, obsesiv, mizeria, opţiunea aceasta îi priveşte. Dar acceptarea intervenţiei lor pe forum îi priveşte pe responsabilii publicaţiilor de larg tiraj. Ei poartă răspunderea pentru infestarea unui spaţiu care ne aparţine tuturor, nu numai autorilor şi cititorilor fideli ai ziarului. Dacă ceea ce se poate citi pe forum s-ar auzi pe stradă, ne-am indigna. Deşi ziarele le cer forumiştilor exprimare civilizată, deşi dezactivează anumite intervenţii, ele lasă totuşi să treacă un număr mare de mesaje imunde.
Dar – mi se va spune – mizeriile sînt admise pe forum în virtutea unui drept fundamental în democraţiile liberale: cel al libertăţii de gîndire şi de exprimare. E într-adevăr un drept fundamental, care desparte societăţile democratice de totalitarism. Dar nu e un drept absolut, nelimitat, de tip discreţionar. Nu e un drept de tip lozincă, aşa cum sînt principiile în totalitarism, unde ele pot justifica orice oroare, unde pot susţine orice încălcare a drepturilor indivizilor. Democraţia lucrează cu principii corelate, care se reglează şi se limitează unele pe altele. Nu mai puţin fundamental decît criteriul libertăţii e, în democraţiile autentice, criteriul respectului reciproc. Dacă bunul-simţ nu te determină să-ţi foloseşti libertatea cuviincios, regulile de bază ale democraţiei îţi impun să nu verşi gunoi în capul vecinului şi în sfera publică.
În al doilea rînd, democraţia liberală se defineşte prin angajamentul actorilor sociali de a-şi rezolva conflictele prin argumentaţie, negociere, cu eliminarea violenţei. Or, tocmai agresivitatea murdară se acumulează periculos, tocmai ea devine expresie acceptată prin admiterea unor asemenea intervenţii. Tocmai refuzul argumentaţiei, înlocuită de injurie, capătă astfel cheag în spaţiul public.
În sfîrşit, democraţia liberală e un regim al dialogului şi al pluralismului. Or, ce dialog poţi avea cu o înjurătură? Ce pluralism admite ea? Înjurătura e însăşi interjecţia excluziunii.
Depozitele – în creştere pe forum – de limbaj terorist-obscen minează chiar principiile de funcţionare a democraţiei. Ziarele – ca actori publici – au datoria să nu îl lase să prolifereze.
Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase şi doctor în filozofie. Cele mai recente cărţi publicate sînt Nicolas de Cues ou l’autre modernité (L’Harmattan, 2010) şi Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Polirom, 2011.
