Un spaţiu de asanat: forumul ziarelor

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Un spaţiu de asanat: forumul ziarelor jpeg

Citesc adeseori pe Internet articolele de ziar ale unor intelectuali cu voce publică importantă. Am în general grijă să nu-mi scape mouse-ul în zona de forum. Cu excepţia cîtorva intervenţii cuviincioase, locul e plin de ură măruntă, grasă, indecentă; colcăie de sudălmi şi calomnii slinoase; mişună acolo injuria, acuzaţia smintită, tonul răstit de mîrlan care, numai el ştiind cum stau lucrurile, îi luminează pe ceilalţi într-un limbaj pestilenţial. Fiecare îşi varsă găleata de mizerii spre autor, dar şi spre „interlocutori“. Nu există, la aceşti inşi, nici cea mai mică pornire să se refere la articol, să formuleze critici ori opinii într-un limbaj civilizat, semn al unei gîndiri articulate. Plătiţi ori autentici, sînt programaţi pe dejecţie.

Pe forumul multor cotidiene, există prezenţe masive ale unui asemenea limbaj de tip terorist. Terorist, căci, prin deversarea de obscenităţi şi prin exacerbarea violenţei, el nu are alt scop decît distrugerea „adversarului“. Terorist, căci nu are în vedere comunicarea cu autorul şi cu interlocutorii de pe forum, ci încearcă să-i intoxice cu murdării, să-i îmbolnăvească de dezgust, să-i determine să tacă, să părăsească spaţiul de „discuţie“. Desigur, într-un mediu cît de cît civilizat, un asemenea limbaj se autodescalifică. Dar tocmai acest mediu de civilitate e pînă la urmă duşmanul vizat. În locul lui, limbajul terorist-obscen urmăreşte să instaleze atmosfera urii, a suspiciunii, a vulgarităţii fără limite. El urmăreşte să desfiinţeze tocmai posibilitatea dialogului, să facă din terenul de discuţie un teren viran, o groapă de gunoaie.

Tehnica aceasta e veche de cînd lumea. Dar faptul că ea are acces masiv în spaţiul public cade în responsabilitatea ziarelor. Fiindcă forumul presei scrise e spaţiu public. Pe cei – puţini ca număr – care vor să-şi plaseze acolo, obsesiv, mizeria, opţiunea aceasta îi priveşte. Dar acceptarea intervenţiei lor pe forum îi priveşte pe responsabilii publicaţiilor de larg tiraj. Ei poartă răspunderea pentru infestarea unui spaţiu care ne aparţine tuturor, nu numai autorilor şi cititorilor fideli ai ziarului. Dacă ceea ce se poate citi pe forum s-ar auzi pe stradă, ne-am indigna. Deşi ziarele le cer forumiştilor exprimare civilizată, deşi dezactivează anumite intervenţii, ele lasă totuşi să treacă un număr mare de mesaje imunde.

Dar – mi se va spune – mizeriile sînt admise pe forum în virtutea unui drept fundamental în democraţiile liberale: cel al libertăţii de gîndire şi de exprimare. E într-adevăr un drept fundamental, care desparte societăţile democratice de totalitarism. Dar nu e un drept absolut, nelimitat, de tip discreţionar. Nu e un drept de tip lozincă, aşa cum sînt principiile în totalitarism, unde ele pot justifica orice oroare, unde pot susţine orice încălcare a drepturilor indivizilor. Democraţia lucrează cu principii corelate, care se reglează şi se limitează unele pe altele. Nu mai puţin fundamental decît criteriul libertăţii e, în democraţiile autentice, criteriul respectului reciproc. Dacă bunul-simţ nu te determină să-ţi foloseşti libertatea cuviincios, regulile de bază ale democraţiei îţi impun să nu verşi gunoi în capul vecinului şi în sfera publică.

În al doilea rînd, democraţia liberală se defineşte prin angajamentul actorilor sociali de a-şi rezolva conflictele prin argumentaţie, negociere, cu eliminarea violenţei. Or, tocmai agresivitatea murdară se acumulează periculos, tocmai ea devine expresie acceptată prin admiterea unor asemenea intervenţii. Tocmai refuzul argumentaţiei, înlocuită de injurie, capătă astfel cheag în spaţiul public.

În sfîrşit, democraţia liberală e un regim al dialogului şi al pluralismului. Or, ce dialog poţi avea cu o înjurătură? Ce pluralism admite ea? Înjurătura e însăşi interjecţia excluziunii.

Depozitele – în creştere pe forum – de limbaj terorist-obscen minează chiar principiile de funcţionare a democraţiei. Ziarele – ca actori publici – au datoria să nu îl lase să prolifereze.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase şi doctor în filozofie. Cele mai recente cărţi publicate sînt Nicolas de Cues ou l’autre modernité (L’Harmattan, 2010) şi Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Polirom, 2011.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.