Cu ochii-n 3,14

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Cu ochii n 3,14 jpeg

ÎNTR-O ZI CAM DE STÎNGA,
UN DEPUTAT CU POTENŢIAL
DE OGLINDĂ (ÎN LIPSĂ DE INSPIRAŢIE)
CREDE CĂ SECOLUL ĂSTA
VA FI DOMINAT DE TRADIŢIILE RECI 


● Într-o zi cam rece de noiembrie, pe la orele prînzului, pe cînd luasem la pas Bulevardul Carol, de peste drum (din faţa Ministerului Agriculturii) se revarsă asupră-mi pe nepusă masă (din goarne, trompete şi tromboane) „Deşteaptă-te, române“. Ce-o fi cu zarva asta? – mă-ntreb. Era un protest al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din Romånia. (D. S.)

● Luna trecută, două capre, mascote ale partidului elveţian de extremă dreaptă anti-imigraţie, au fost răpite de activiştii de stînga. După patru zile, caprele au fost găsite în viaţă, legate de un copac şi vopsite în negru. Iată cum s-a născut o nouă expresie: „A umbla cu capra vopsită“. (M. C.)

● Un deputat PSD, Cristian Rizea, este amestecat în nişte afaceri sordide cu imobiliare, alături de un alt parlamentar tot PSD, Dan Şova. Omul a fost reclamat la Parchet de chiar propriul frate, pe motiv că l-ar fi înşelat. Nu e pentru rubrica de faţă. Totuşi, citez din Adevărul: „Ce nu ştia Bogdan Rizea era faptul că, deşi deputatul şi soţia sa, Josette (fostă Niculina), locuiau în apartamentul din Plevnei, acesta ajunsese tot în proprietatea lui Dan Şova, care-l achiziţionase, în iunie 2006…“. Adică pe doamna Rizea o chema Niculina şi şi-a schimbat numele în Josette. Serios? Dacă citeam asta într-un roman de satiră ziceam că prea e groasă de tot. Ce să mai zici acum despre Niculina-Josette? Cum spuneau lăutarii pe vremuri: Să-ţi trăiască franţuzoaica, boierule! (C. G.)

● O frază cu potenţial de maximă, luată dintr-un articol despre Rolling Stones (la anul împlinesc 50 de ani!), apărut duminică, 13 noiembrie, în The Observer: „Cînd un Rolling Stone recunoaşte că cel mai mare viciu al său este cafeaua, atunci ştii clar că vremurile s-au schimbat“. (L. V.)

● Ultima noutate în materie de slăbit: Luna Slim. Adică slăbeşti în somn! Nu depui nici un efort, nu faci gimnastică, nu transpiri, mănînci tot ce vrei, esenţial este doar să dormi ca o beşniţă, după ce ingurgitezi trei capsule de Luna Slim. Dimineaţa, cînd te trezeşti şi te priveşti în oglindă, „vei constata cu ochiul liber cît de agil şi armonios a devenit corpul tău!“. Întrebare din partea consumatorului: ce mă fac dacă am insomnie? (A. P.)

● Mai nou, de fiecare dată cînd deschid Facebook am parte de tot felul de virtuozităţi artistice ale prietenilor mei sau, în lipsă de inspiraţie, de copy & paste-uri din operele alora, ceva mai celebri decît ei. În această dimineaţă, la cafea, am citit o lungă şi tristă poezie, un decalog al tăcerii şi patru principii de viaţă importante, un citat din Paler şi unul din Llosa, un mesaj în rime care se termina cu ceva de genul „Aici aş vrea a apune!“. Am privit cîteva fotografii intitulate sugestiv „Nostalgii de toamnă“ şi două nuduri care anunţau un vernisaj. Mi se pare doar mie sau FB a devenit un soi de Şcoala Populară de Arte? Că Oracol era de mult, dar asta nu mă deranja… (A. P.)

● China tot încearcă să creeze instrumente de soft power, să conteze şi pe post de ţară atractivă, nu doar de producător de tenişi ieftini. Deci comuniştii chinezi au creat un contra-Nobel numit premiul Confucius. Premiul Confucius pentru pace a fost dat lui Vladimir Putin pentru că s-a opus intervenţiei occidentale în Libia. Aşa este cînd vrei să creezi soft power cu ordin de la partid, iese prost, securiştii chinezi premiază securiştii ruşi, nici o scofală. Cine crede că secolul ăsta va fi dominat de China e rugat să spună repede trei scriitori chinezi şi trei filozofi chinezi. Nu, Confucius nu se pune! (C. G.)

● Directorii de imagine ai vitrinelor pariziene tocmai au ieşit cu bine, se pare, dintr-o dispută cu reprezentanţii diferitelor mărci vîndute în respectivele (mari) magazine. Imuni la presiuni şi insistenţe, ei au reuşit să fie complet independenţi în aranjarea vitrinelor şi decorurilor interioare, alegînd, ca subiect pentru aceste sărbători, „tradiţiile“. E bine că am aflat aceste lucruri, puţin evidente cînd priveşti, de pildă, o vitrină de pe St-Honoré şi te întrebi ce-o fi cu armata aia de iepuraşi încotoşmănaţi ca în Québec. Poate îi dezbracă de Paşte şi economisesc astfel un ban, preţul independenţei. (S. S.)

● Ziariştii francezi au numărat, în concisa alocuţiune a prim-ministrului cu privire la austeritatea economică a guvernului, folosirea de 18 ori a cuvîntului „efort“. Noi, simţiri reci, harfe deşarte, nu sîntem în stare cu ai noştri de asemenea voluptăţi. (R. C.

DE REGULĂ, O PROPUNERE
DIAFANĂ (PENTRU CARE OAMENII
AU REFUZAT FĂRĂ SĂ SE ÎNCHINE
CONDIŢIILE-ŞOC)
NU ŞTIRBEŞTE CU NIMIC
ZONA DE CORUPERE 

● De regulă, ninsorile surprind autorităţile locale, care se scuză în fiecare an că-s nepregătite: utilajele de deszăpezire nu sînt în stare de funcţionare, nu s-a achiziţionat destul material antiderapant, oamenii sînt în concediu etc. La Bucureşti, măcar dintr-un punct de vedere, lucrurile se mişcă: pe străzile principale au apărut încă de pe la începutul lui noiembrie ghirlande şi beculeţe colorate pentru sărbătorile de iarnă. Asta ca să nu vină Crăciunul pe nepregătite. Pentru firmele care pun beculeţe colorate şi ghirlande, Crăciunul poate să vină şi mai devreme. (M. M.)

● O propunere legislativă care prevedea ca poliţiştilor să le fie verificată periodic condiţia fizică a fost respinsă de o comisie a Senatului. Fostul şef al Poliţiei, Petre Tobă, a declarat că prevederea încălca dreptul fundamental la muncă înscris în Constituţie şi că, oricum, poliţiştii care lucrează la IT n-au nevoie de condiţie fizică de performanţă. Cu alte cuvinte, şefilor din Poliţie nu le convine verificarea performanţelor fizice. Să fie mai convenabilă verificarea performanţelor intelectuale? (A. M.)

● La demisia lui Silvio Berlusconi, printre atîtea vorbe crude ale mulţimii, un cetăţean italian a încredinţat lui Euronews această opinie aparent diafană: „Sincer vorbind, începuse să ne obosească“. Dacă mă gîndesc bine, e de o violenţă întru totul binecuvîntată. (R. C.)

● În ultima vreme tot aud de promoţii făcute la tigăi, promoţii pentru care oamenii se calcă în picioare. Sîntem oare martorii unui nou proces social, Marea Tigaiadă? (S. G.)

● 26 de angajaţi musulmani ai aeroportului din Seattle au fost concediaţi pentru că au refuzat să li se taie din salariu orele petrecute în rugăciune în timpul programului. Probabil că la o bibliotecă sau la un muzeu nu ar deranja pe nimeni. (M. C.)

● Nu există fotbalist care să intre pe teren fără să se închine şi, cu toate astea, încă n-am citit prin ziare despre fotbalişti care să meargă la biserici, să aprindă lumînări toată ziua şi să plece de acolo noaptea tîrziu, ameţiţi de tămîie. De-asta nici n-avem gazon! (M. C.)

● Şase astronauţi au petrecut 520 de zile într-o replică a unei navete spaţiale pe undeva prin apropiere de Moscova, ca să vadă cum ar reacţiona oamenii la condiţiile de pe Marte. Timp în care probabil că nişte marţieni au petrecut 520 de zile marţiene în replica unei navete spaţiale, ca să vadă cum s-ar acomoda ei, marţienii, la condiţiile din Moscova. (L. V.)

● Titlu-şoc pe news.ro: „Poliţia apără cămătarii de sătenii din Flămînda“. (A. M. S.)

● Una dintre ediţiile de săptămîna trecută ale Gazetei sporturilor i-a fost dedicată Nadiei Comăneci şi s-a vorbit din nou despre primul ei 10 olimpic din istorie obţinut în 1976. Adevărul (documentat de John Lloyd şi John Mitchinson în The Second Book Of General Ignorance) este că primul 10 olimpic îi aparţine, de fapt, gimnastului francez Albert Séguin (1891-1979) care, la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924, a obţinut nota „10,000“ la proba de sărituri. O „erată“ care nu ştirbeşte cu nimic performanţa Nadiei, mă grăbesc să adaug! (M. C.)

● Am descoperit cea mai grozavă încrucişare de străzi în zona Tei: Sf. Treime cu Turnătorilor. (I. P.)

● Atenţie cînd mîncaţi (sau consumaţi, dacă vreţi) piept de pui! S-ar putea să fiţi acuzaţi de corupere de minori! (vezi foto) (M. V.)

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.