Uluitoarele aventuri ale unui oltean în Arabia (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

O!, tu, preacinstite cititor care poate că pe spinarea cămilei n-ai urcat niciodată (spre deosebire de mine, cum se va vedea), ai aşadar bunăvoinţa şi primeşte cu bine această nouă epistolă pe care ţi-o trimit din micul & cochetul & bogatul emirat al Qatar-ului, pe unde drumurile vieţii – şi ediţia a IX-a a Conferinţei pentru Dialog Interconfesional de la Doha – mă aduseră încă o dată. O!, tu, care poate eşti relativ zgribulit în aceste zile de noiembrie pe plaiurile tale europene, cît n-aş vrea să primeşti măcar puţine dintre cele 30+ grade Celsius ce se vîntură ziua pe aici printre frunzele prăfuite ale palmierilor, în acest minion stat peninsular mîngîiat pe coaste de apele calde ale Golfului Persic (sau Arabic, cum se vede de pe malul unde mă aflu eu) şi dintr-ale cărui străfunduri (din partea sa de N-E) se scot şi se vînd preţioase gaze naturale, care-au făcut din Qatar un lider în domeniu – este al treilea furnizor mondial de gaze şi totodată primul exportator de gaz natural lichefiat (LNG). 

Aferim, rămîne meritoriu cum acest emirat s-a profilat, în ultimul deceniu, drept un pol politic şi economic greu de ocolit al Orientului arab (şi amintesc, în context, că Excelenţa Sa dl Salem Abdulla Sultan Aljaber, ambasadorul Qatar-ului la Bucureşti, este, de cîţiva ani deja, poate cel mai activ diplomat arab în ţara noastră). Cu o politică externă abilă, cuminte şi cu minte, Qatar-ul a menţinut relaţii echilibrate cu state care altfel se încruntă unele la altele – cum ar fi Arabia Saudită şi Iranul, de exemplu; la fel, sursele mele spun că ceva negocieri dintre Hamas-ul palestinian şi statul Israel, de vor ieşi la lumină, tot prin Qatar vor fi fost mediate. Cum tradiţionalele centre ale lumii arabe au trecut prin diverse tulburări în istoria recentă (Libanul şi Irakul din anii ’70-’90, Egiptul şi Siria în zilele noastre), Qatar-ul se profilează ca fiind steluţa în urcare a galaxiei arabe. În chiar aceste zile, în care umilul meu răvaş pleacă spre domniile voastre, premierul qatarez s-a implicat serios într-un efort al Ligii Arabe de a găsi o ieşire cît de cît onorabilă din situaţia complicată în care se află preşedintele Başar al-Assad al Siriei – în măsura în care această ieşire ar mai fi posibilă, dat fiind faptul că, totuşi, regimul sirian e responsabil de moartea recentă a cca 3000 de opozanţi. Aliat al SUA, Qatar-ul, din micuţa sa armată, a dat totuşi cîteva sute de soldaţi (plus cîteva avioane, plus vreo 400 de milioane de dolari) care şi-au făcut bine treaba în recenta campanie anti-Gaddafi din Libia – unde, spunea recent şeful de Stat Major local, ei ar fi acţionat ca mijlocitori între forţele rebelilor şi NATO. Liniştit la el acasă şi deschis către lume (inclusiv prin postul TV Al-Jazeera, care de-aici emite), Qatar-ul – aşa cum vă mai scriam pe la finele lui mai a.c., la precedenta mea viziă – priveşte calm evoluţiile acestei primăveri arabe care nu ştim cînd se va termina, sau cum. Şi în tot acest timp îşi vede de proiectele sale de viitor, pentru că are destule – cum ar fi, pe termen scurt, organizarea unui summit mondial al petrolului, în decembrie a.c., sau, pe termen mediu, preparativele pentru Campionatul mondial de fotbal din 2022 (pentru care în Qatar se vor construi nouă stadioane noi, cu un sistem de aer condiţionat alimentat de energie solară). 

Dar să nu înţelegi de-aici, o! cititorule, că bărbaţii şi femeile Qatar-ului (voi mai vorbi despre acestea din urmă) chiar nu au nici o grijă. Ba au: cum ar fi, de exemplu, căderea estimată a creşterii PIB-ului de la un spectaculos 15% (în acest an) la un prognozat 5,1% în 2012 – ca urmare, printre altele, a extinderii previzibile a ofertei de combustibili fosili la nivel mondial, în viitorul apropiat (o să mai revin în epistola mea la subiect). Sau, o altă grijă: – cum statul qatarez a investit în ultimii zece ani în toată lumea (exemple europene: în minele de aur ale Greciei; celebrul magazin londonez Harrods; 17% din constructorul german de maşini Volkswagen; echipa de fotbal PSG din Franţa; bănci în Luxemburg ş.a.) – e de văzut cum Qatar-ul va gestiona pe mai departe atît profitabilitatea propriilor investiţii cît şi prestigiul şi influenţa pe care ele le aduc. Şi poate că nu e departe ora în care o să aflaţi despre ceva prezenţă qatareză chiar prin România. 

Cum spuneam, o conferinţă dedicată politicii religiilor m-a adus acum la Doha, răgaz pentru a degusta iarăşi ceaiuri verzi mentolate, în pacea unor zile în care noaptea cade repede (pe la 18 h) şi răsăritul vine grăbit (pe la 5 h). E cald şi plăcut afară – atît de cald încît o energică tovarăşă de conferinţă mi-a propus, întîlnindu-mă-ntr-o seară în lift, să... 

Ajuns aici cu firul poveştii, strănepotul Şeherezadei văzu lumina zorilor mijind şi, sfios peste poate, tăcu.

(va urma) 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. Scrie pe blogul Geopolitikon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.