Cu ochii-n 3,14

NU VĂ TEMEŢI, DILEMA VECHE
ESTE PRIMUL OBIECT IMPORTANT
CARE CĂLĂTOREŞTE
CU UNSPREZECE AUTOBUZE
STAŢIONARE,
NU DEPARTE DE NORDUL DEZBATERII  

● Scriu acest text pe 10 noiembrie 2011. Mîine, 11.11.2011, cică va fi o zi care va schimba cu totul lumea. Dintre toate prăpăstiile scrise prin presă, cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut asta: „Pămîntul se va trezi, iar un portal se va deschide cu scopul de a ne transporta într-o altă dimensiune“. Carevasăzică, în ziua cînd veţi citi dvs. textul, vom fi deja dincolo de „portal“. Ne vedem acolo, da? Şi nu vă temeţi, Dilema veche nu-şi schimbă dimensiunile… (M. V.)

● Acum cîteva zile, asteroidul 205YU55, de mărimea unui portavion, a trecut fără probleme pe lîngă Pămînt, la o distanţă de doar 324.600 de kilometri. Este primul obiect cu o asemenea masă care s-a apropiat atît de mult de planeta noastră, din 1976 încoace. NASA a clasificat evenimentul drept „potenţial periculos“, însă ciocnirea cu Pămîntul nu s-a produs. Uite aşa am mai trăit o Apocalipsă! (A. P.)

● Oscar Niemeyer, arhitectul care a proiectat, acum 50 de ani, utopica Brasilia, capitala Braziliei, se confesează, la cei 103 ani ai săi: „Important nu e să construieşti, important e să schimbi lumea. Să aprinzi revoluţii“. Niemeyer, bine întreţinut de spiritul revoluţionar, trăieşte, lucrează şi dă interviuri într-un birou de arhitectură cu vedere spre Copacabana, desigur nu în oraşul vag demenţial din Distrito Federal, ci în vitalul şi omenescul Rio de Janeiro. (S. S.)

● Varianta canadiană a revistei Reader’s Digest a pus pe două coloane date privind cariera a doi „teen idols“ canadieni din perioade diferite: Paul Anka şi Justin Bieber. În turneul său american din 1950, Anka a călătorit cu o valiză în care se aflau hainele de scenă şi cosmeticele. Echipamentul necesar concertelor lui Bieber din 2011 este transportat cu nouă camioane, iar personalul auxiliar călătoreşte cu unsprezece autobuze. Cu toţii ştim măcar refrenele de la „Diana“ sau de la „She’s a Lady“ (compus de Anka pentru Tom Jones), dar ia fredonaţi ceva din Bieber! (M. C.)

● Stînd la unul dintre interminabilele stopuri din Piaţa Victoriei, am aflat că de la mortar la mărgăritar calea nu este atît de lungă. Revelaţia mi-a venit citind, în lungile minute de staţionare, un anunţ postat deasupra semaforului: „Vînd nisip, mortar şi mărgăritar“. (S. G.)

● Am auzit tot soiul de bancuri despre românii (adevăraţi) care fac grătare în balcoane. Ducîndu-mă la ziua unor prieteni, undeva nu departe de centru, am remarcat un asemenea exemplar într-un balcon. Era în maiou şi nu se ocupa doar de grătar: funcţiona ca un fel de Cerber al străzii, care apăra nu doar locul lui de parcare, ci şi pe cele ale vecinilor, cu o autoritate agresivă. Realitatea a bătut clişeele pe astă temă… (I. P.)

● Din 2005, Ducele de Westminster este proprietarul celui mai mare tîrg de antichităţi din lume – Les Puces de Saint-Ouen, în nordul Parisului. Şi tot din 2005, creşte constant chiriile anticarilor. Exasperaţi, anticarii i-au trimis o scrisoare: „Pentru un membru al Ordinului Jartierei, despre care se presupune că trebuie să promoveze spiritul cavaleresc, să restabilească dreptatea şi să-i protejeze pe cei slabi, domnul Duce îşi tratează supuşii cam urît“. Touché! (L. V.)

● Se întîmplă şi la case mai mari: în timpul dezbaterii dintre candidaţii republicani pentru preşedinţia SUA, Rick Perry – guvernatorul statului Texas – a uitat ce agenţie guvernamentală mai intenţiona să desfiinţeze, dacă ajungea în Biroul Oval. „Sînt trei agenţii care vor dispărea: Comerţul, Educaţia şi… care e a treia?… Să vedem“, a spus acesta. Continuînd apoi cu: „A treia. Nu pot să o numesc…“ Nici notiţele pe care le avea nu l-au ajutat să-şi amintească, fapt ce a dus la următoarea declaraţie: „Oops!“. (P. M.) 

ÎN PLUS, SE PARE
CĂ BAZA NOASTRĂ
(REZISTENTĂ
LA MIROSURILE SĂPTĂMÎNII)
S-A MUTAT LA MARGINE,
PENTRU MAI MULTĂ PRECIZIE 

● Reclama la o anumită farmacie, difuzată încontinuu de toate posturile TV, ne-a îmbolnăvit pur şi simplu. În plus, se pare că promovarea asiduă, în loc să aducă noi muşterii, are un rezultat neaşteptat. Cică o pensionară din Prahova ar fi intrat în farmacia respectivă şi ar fi întrebat de Stela Popescu. Se aştepta ca actriţa în carne şi oase să-i vîndă o aspirină. Cînd a descoperit că ea nu apare decît la televizor şi că spotul nu are nici o legătură cu realitatea, n-a mai cumpărat nimic. (A. P.)

● Pus la colţ în PSD, Mircea Geoană are o revelaţie: „Este loc şi de un curent social-creştin, baza noastră electorală este în mediul rural, mai degrabă social-creştină“. Ceva mă face să cred că locuitorii din mediul rural sînt conştienţi că reprezintă „un curent social-creştin“ aşa cum Monsieur Jourdain era „conştient“ că face proză… (M. V.)

● Prima dată cînd am ajuns la Paris m-am enervat că, după ora prînzului, cînd toată lumea îşi ia pauza oficială, nu mai găseşti nimic să mănînci. Dar parcă nici reversul medaliei de la noi nu e de dorit: în orice birou intri, la orice ghişeu ai avea treabă, toată lumea mănîncă. Ca să rezolvi o problemă ai nevoie nu numai de nervi tari, dar şi de o bilă rezistentă la mirosurile de ciorbă, friptură, brînză, salam care se amestecă fatal. (A. M. S.)

● Ministrul Transporturilor din Vietnam a interzis înalţilor funcţionari din instituţia pe care o conduce să joace golf în timpul săptămînii, precum şi în week-end. De ce? Fiindcă această intensă activitate ludică ar dăuna grav muncii lor din birouri. De asemenea, i-a obligat să meargă cel puţin o dată pe săptămînă cu autobuzul… Dacă mă uit bine la pixul meu, e pentru prima oară cînd consemnez asemenea veşti tonice dinspre Vietnam. (R. C.)

● La concertul lui Elvis Costello de săptămîna trecută de la Sala Palatului, cîţiva redactori ai Dilemei vechi s-au comportat studenţeşte, dînd buzna şi ocupînd locuri cît mai aproape de scenă şi cît mai central. Întîmplarea face că locurile alea erau ale lui Kevin Costner însuşi. Actorul şi-a dat seama de onoarea care i s-a făcut, ne-a zîmbit, ne-a rugat să rămînem, iar el s-a mutat mai la margine. După concert, a vrut să ne ia şi în backstage, să ne prezinte lui Elvis, dar noi ne făcuserăm alte planuri. (M. C.)

● Ministerul Comunicaţiilor a descoperit că românii nu prea folosesc Internetul şi consideră că e nevoie de o campanie de alfabetizare digitală a populaţiei. O declaraţie a unui oficial al ministerului pe această temă sună astfel: „Am luat legătura inclusiv cu Patriarhia Română pe tema reducerii decalajului digital şi a incluziunii digitale şi ne-au asigurat de tot suportul“. Adică vor cere preoţilor să-şi iniţieze enoriaşii în taina digitalizării, pentru mai multă incluziune digitală? Doamne, iartă-mă! (A. M.)

● Un profesor american a stabilit cu precizie matematică faptul că fiecare document nou, fiecare GB de informaţie ne face laptop-ul un pic mai greu. De pildă, 4 GB de informaţie înseamnă 0,000000000000000001 gr. Totalul informaţiilor partajate pe Internet – adică 50.000.000 TB – ar cîntări, astfel, cam 50 de grame. Uşurele informaţiile de pe net… (M. M.) 

CE-I DREPT, ACŢIUNEA DIRECTĂ
POATE FI DOAR A PRIM-BALERINEI 

● Gafele politicienilor noştri de dreapta, de stînga şi de ambele sexe înmulţindu-se zilnic, poate că nu este deplasat să li se reamintească unul dintre sfaturile primite de François Mitterrand de la un rabin: „Două greşeli nu sînt de făcut: aceea de a crede că un om important nu a avut niciodată slăbiciuni şi aceea de a conchide că, dacă a avut o slăbiciune, a încetat să mai fie un om important“. Ce-i drept, nu văd pe la noi vreun Mitterrand care să-l asculte. (R. C.)

● Mi-am cumpărat o pereche de ochelari de soare (de la un brand foarte hip, nu-i spun numele) şi pe etichetă scria „A se feri de acţiunea directă a razelor solare“. Era, fireşte, traducerea românească a englezescului „Not for direct viewing of the sun“. Cum se zice în engleză CTC-ist? (M. C.)

● Uneori, de la beţie la măreţie poate fi doar un pas, cînd ai cugetul gol. Pe raftul unei prăvălii, o sticlă cu alcool (gata să prindă glas şi să spună tot), purtînd un nume răsunător: „Patriot“. Bei pînă te faci tricolor. (D. S.)

● Renovările de la Balşoi au costat de 16 ori mai mult decît era prevăzut iniţial, adică 700 de milioane de dolari. Avînd în vedere că, în cel de-Al Doilea Război Mondial, soldaţii ruşi plecau la luptă cu două fotografii în buzunar (una a lui Stalin şi una a prim-balerinei de la Balşoi), nici nu mi se pare mult. (L. V.)

Foto: Mirel Bănică