În rîndul lumii consumatoare

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Spital, în Franţa jpeg

„Lumea consumatoare“ e o categorie, semnificativă, a universului din jurul nostru. E adevărat că în ultimul timp, din motive economice şi, mai rar, ideologice, sînt unii care au renunţat la ea. Şi totuşi, de cîte ori mergi în hipermarketuri sau mall-uri, ai ocazia să te ciocneşti de cei care fac, încă, parte din ea.

În anii ’90 (şi nu numai) eram o fană absolută a consumului de toate felurile. Se „dăduse“, în sfîrşit, liber la Coca-Cola, beam cîte doi litri pe zi. Se înfiinţase primul McDonald’s din România, mîncam zilnic acolo. A apărut (mult mai tîrziu) primul Carrefour, m-am repezit în el. Ca să nu mai vorbesc de întîiul mall, cel din Vitan, în care, pentru o lungă perioadă, eram aproape o locuitoare a etajului cu cinema-ul şi fast food-urile.

Nu pot spune că mă interesa, pe atunci, în mod special, cîte chimicale conţin mîncărurile şi băuturile pe care le ingurgitam, şi nici urmările lor asupra sănătăţii mele pe termen lung. Şi nici modul în care societatea de consum mă manipula şi mă subjuga cu ideologiile ei ispititoare, dar distructive.

Ţineam atît de mult să împărtăşesc din deliciile consumului excesiv pentru că nu putusem s-o fac înainte de ’90. Pentru că acum simţeam un fel de datorie cetăţenească să recuperez tot ce n-am consumat pînă atunci, să mă integrez în rîndul consumatorilor conştiincioşi din întreaga lume. Prin mult criticata obligaţie a consumului, despre care aveam să aflu mai tîrziu prin teoreticienii acestuia, aveam euforica senzaţie că intru în rîndul lumii. În rîndul lumii consumatoare.

Senzaţie cu atît mai flagrantă pe la mijloc de ani 2000, în perioada boom-ului consumist. Cînd s-a deschis IKEA, şi am ajuns, în cele din urmă, s-o vizitez, am avut cu atît mai pregnant sentimentul despre care vorbeam: acela de a fi printre cetăţenii consumatori. Poate şi pentru că magazinul era suedez (şi clişeul cu „modelul suedez“ încă funcţiona), poate pentru că nu era vorba de un loc unde se vindea doar mîncare; poate pentru că, cel puţin pentru momentele de început, IKEA îţi dădea senzaţia că aveai acces la ceva de lux, deşi, în fond, era absolut (dacă se poate spune aşa) mediu, destinat clasei de mijloc (pe care noi încă n-o aveam şi nu ştiam cu ce se mănîncă).

Cert e că, atunci cînd te deplasai în rîndurile mulţimii forfotitoare de acolo, căutînd cu orice preţ – ai, n-ai nevoie – ceva pe care să-ţi dai puţinii (în cazul nostru) bani, fie că era un platou de culoarea lemnului natur pentru fructe sau un dispozitiv de gătit la abur, te simţeai confortabil încartiruit în lumea civilizată cumpărătoare.

De curînd am fost din nou la IKEA, fără bani aproape deloc, doar ca să mănînc. A fost o experienţă, recunosc, traumatizantă: coada la felurile de mîncare era aparent interminabilă. Şi totul era cu autoservire. O autoservire eşalonată, într-un mod ordonat care mi-a amintit de distopiile SF: întîi îţi luai paharele, tacîmurile, prăjiturile, băuturile; abia apoi ajungeai la angajaţii IKEA, care îţi ofereau, sec, fără nici un sfat, felurile doi, ca nişte automate (e drept că nici n-ar fi putut s-o facă altfel, dată fiind mulţimea care se apăsa din spate ca un şarpe înfometat); apoi supele, şi, în final, casieria. După care începea vînătoarea de mese, negocierea cu ocupanţii unor mese care-şi puneau haine şi genţi pe scaunele libere.

Pe scurt, recunosc că pînă să mă aşez să mănînc a fost un tur de forţă. Odată ajuns la masă, şi odată ce reuşeai să ignori privirile hulpave, de pe margini, ale celor care încă erau la vînătoare, puteai constata că mîncarea e bună şi curată. Simplă. Şi foarte ieftină.

Poate aşa se explica numărul mare de copii (chiar bebeluşi) aduşi de mamele lor iubitoare în înghesuiala aceea. Înghesuială care m-a făcut să conştientez încă o dată avantajele trecerii la următoarea fază a consumului, de care vorbea şi Lipovetsky, cea a unuia intim, specializat, cu magazine şi bistrouri mai delicate.

Ceea ce nu înseamnă că voi renunţa, definitiv, la cetăţenia de consumator. De cîte ori voi simţi nevoia să mi-o reactivez, voi mai da o fugă la IKEA.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.