Zori de zi

Publicat în Dilema Veche nr. 407 din 1-7 decembrie 2011
Spital, în Franţa jpeg

Am ţinut neapărat să ajung şi la ultima (pînă în momentul de faţă) producţie din seria „Amurg“: Zori de zi – ecranizarea primei părţi a celui din urmă roman semnat de Stephenie Meyer. De ce? Probabil, dintr-o nevoie, adolescentină încă şi nu prea evoluată, de poveste. Poveste de dragoste eternă.

Cum se poate ajunge la o asemenea dragoste eternă? Evident, printr-o relaţie (ca să folosim termenul consacrat) cu un nemuritor, pe binecunoscutul model al Luceafărului. Numai că, în timp ce Luceafărul se învîrtea în cerurile lui „nalte“, Edward vîna, liniştit, animale, prin pădurile din preajmă: pentru un vampir asta însemna să fii vegetarian.

Oricum, pentru Bella Swan, eroina cărţii, nemuritor însemna vampir: erau singurii disponibili prin preajmă. Cum poţi ajunge la dragoste eternă, în acest caz? Evident, întîi îndrăgostindu-te de un vampir – pînă la urmă, Cullenii, familia lui Edward, erau şi cei mai cool din zonă (concuraţi poate doar de varianta lor mai macho şi mai terre à terre, vîrcolacii din neamul lui Jacob). Şi apoi împărtăşind din nemurirea lui: pe scurt, lăsîndu-te muşcată şi transformată în vampiroaică.

Cu Bella se întîmplă ceva asemănător (doar că nu e muşcată ca să devină vampir, ci i se face o injecţie cu venin vampiresc în inimă): şi aşa ajunge să aibă acces la eternitate.  Fascinant, ca idee. Ca scriitură, în ultimul volum al seriei „Amurg“, inegală: pe alocuri – extrem de plicticoasă, prin alte locuri – interesantă (sînt, totuşi, 754 de pagini). Ca realizare cinematografică (regia Bill Condon) – în general nereuşită.

Poate şi pentru că, de astă dată, romanul după care s-a făcut filmul nu oferă cine ştie ce acţiune. Mai întîi se petrece nunta. E adevărat că o nuntă ca-n basme e visul (aproape) oricărei femei care se respectă, sau care respectă canoanele pe această temă, dar nu e suficient pentru a te „ţine“ pe parcursul filmului. Da, rochia Bellei e frumoasă, chiar de excepţie, cadrul în care se desfăşoară nunta aşijderea. Dar nu e destul.

După nuntă, ce altceva poate urma decît luna de miere? Şi pe aceasta am aşteptat-o, cu întreaga încărcătură a şabloanelor feminine, cu sufletul la gură. Din păcate, nu m-a dat peste cap: totul era minunat, se aflau pe insula visurilor oricui, dar scenele de amor erau pudice, nu destul de pasionale, şi, ca atare, cam plicticoase.

Urmînd un pattern deja binecunoscut, după nuntă nu putea urma decît un bebeluş. Bebeluş conceput nu oricum, ci în chiar noaptea nunţii, din prima carevasăzică. Formidabil, ideal, înspăimîntător.

Ceva tensiune se creează atunci cînd copilul, jumătate om, jumătate vampir, e gata să-şi ucidă mama, al cărei trup e prea firav ca să-l poarte. Sau, mai bine zis, ca s-o poarte, pentru că se dovedeşte a fi o fetiţă.

Cu ocazia naşterii, se produce şi miracolul pe care-l aşteptăm cu toţii (cei implicaţi) din volumul întîi: transformarea Bellei în vampiroaică, pentru a-i salva viaţa. Bella devine astfel, în sfîrşit, nemuritoare.

Primele ei senzaţii ca aparţinătoare a unui alt regn sînt interesant descrise în carte. Luarea în stăpînire, treptată, a noii sale identităţi, uimirile în legătură cu fiecare lucru pe care îl poate face acum sînt unele dintre cele mai atrăgătoare paragrafe ale cărţii (în film încă nu apar, pentru că prima parte se termină fix după naştere). Puterile pe care le dobîndeşte Bella odată cu schimbarea ei sînt fabuloase, în stilul celor ale supereroilor.

Desigur, pot fi interpretate şi altfel: Bella devine femeie, şi apoi mamă, şi acestea o fac mai puternică.  Feminitatea împlinită şi maternitatea o transformă într-o Superwoman care aleargă ca gîndul, vînează ca o pumă, nu doarme niciodată, face dragoste la nesfîrşit şi, pe lîngă toate acestea, e capabilă să-i protejeze pe cei iubiţi cu un fel de scut imaginar (acesta e darul ei, pe linia tradiţională vampirească: în cartea lui Stephenie Meyer vampirii nu sînt nişte monştri sîngeroşi, ci nişte supradotaţi paranormali).

Totul e bine cînd se sfîrşeşte cu bine, şi în Zori de zi chiar aşa se întîmplă: aproape nimeni nu moare (cu excepţia unui personaj ultrasecundar) şi totul se rezolvă fără violenţă, şi cu multă fericire...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.