Un experiment

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Am făcut deunăzi paste cu nimic. Adică paste cu ce am găsit prin frigider. Ceva legume flendurite, pe care altminteri le-aş fi aruncat, şi nişte mozzarella antichizată. Sigur, motivele ar putea fi nenumărate: de la lenea de a mai trece pe la magazin, pînă la ştiu eu ce fandacsie culinară minimalistă. Adevărul e că austeritatea asta gastronomică m-a pălit după ce am citit un jurnal.

E notaţia zilnică a unei femei deportate împreună cu bărbatul şi cei doi copii în Bărăgan, în anii ’50. Sînt cîteva zeci de pagini de o monotonie obsedantă despre foame. N-au nici un fel de pretenţie literară. Femeia nu-şi pune întrebări şi nu judecă politic pe nimeni. Notează însă cu acribie ce a mîncat, ce-i lipseşte de mîncare, ce primeşte de mîncare de la rude, ce a reuşit să gătească. Lăcrimează la vederea unui ou şi a unui pumn de făină. Plînge în hohote şi-şi bate copilul care a răsturnat oala cu ciorbă lungă. Nu e simpatică. Îşi bodogăne rudele şi prietenii care întîrzie să-i trimită pachete. Nu vrea şi nu poate să scoată nici o profunzime din experienţa ei, nu teoretizează. Pînă la sensibilităţi contemplative, îi pică de zeci de ori coşul de pe casă muiat de ploi barbare. Suferă de frig  în ierni surori cu cele siberiene. Munceşte ca un animal la cîmp pentru cîţiva lei sau pentru nişte mîncare caldă. Visează pîine albă.

Pui cartea deoparte şi te bucuri pur şi simplu că stai într-o locuinţă caldă. Că ai ce mînca. Mă gîndesc că o fi o reacţie normală a fiecărei persoane cu o sensibilitate cît de cît la medie. Că n-oi fi eu vreo palidă nevricoasă hiperimpresionabilă. (Sigur că o asemenea lectură reînvie în primul rînd întrebări fundamentale despre un regim bestial, dar nu despre asta vom vorbi.) Am pus aşadar cartea jos. M-am dus şi m-am uitat în gunoiul din acea zi. Aruncasem o salată verde luată cu multe zile în urmă. Putrezise în punga de plastic transparent în care fusese cumpărată. Tot în gunoi zăcea o pîine (integrală, să nu ne îngrăşăm) neatinsă şi mucegăită. O smîntînă din care a fost luată doar o lingură într-un trecut îndepărtat. Citind prin ce trecuse femeia aia, mi s-a părut a fi o nesimţire.
Lucrurile alea sînt deja istorie, o să mi se spună, iar eu nu o să scot din foamete, cu regrete din astea şi cu gesturile mele mărunte, milioanele de copii subnutriţi din Africa. Dar am zis atunci să fac totuşi un experiment. Să văd cît pot rezista fix cu ce am prin casă din acel moment. S-a şi nimerit să fiu singură acasă iar nimeni altcineva n-ar fi avut de suferit de pe urma caraghioasei (?) mele hotărîri.

Prima senzaţie, dar prima, atunci cînd stabileşti oficial începutul unui asemenea experiment, e senzaţia de foame covîrşitoare. Mintea ţi se setează brusc pe un singur subiect: mîncarea. Şi am făcut o scurtă evaluare a proviziilor: ceva legume – foarte bun, iese o supă. Lapte şi cereale – perfect, se poate rezista cîteva zile. Făină, dar nu e drojdie. Văd eu ce se poate face aşa. Nişte lipii, poate? Diverse sosuri picante care nu se pot consuma ca atare. Dar mai e puţin orez. Nişte ciocolată de care, în mod normal, nu mă ating, dar privită acum cu ochi drăgăstoşi.

Nişte brînză. Se face mai bine de o săptămînă de cînd nu am mai cumpărat nici un strop de mîncare. În primele zile am izbutit chiar nişte combinaţii la care nu m-aş fi gîndit. Mîncabile şi gustoase. Dar mi-e foame tot timpul. La televizor parcă a înnebunit toată lumea. Se mănîncă în draci. Pe Travel, pe canalele de filme, la ştiri fac ăştia reportaje cu zacuscă. Reclame la un turn de chiftele-n chifle înecate în muştar şi murături. Ce naiba?

Ce am reuşit să fac cu experimentul ăsta? Sper să mă gîndesc mai bine la ce şi cît cumpăr. N-o să-mi ignor conştiinţa ongistă care-mi zice că e obscen să cheltui atîta pe hrana care ajunge jumătate la gunoi. Acum mă duc să fac totuşi o aprovizionare, căci n-aş prea vrea să mă găsească lumea emaciată, moartă de foame şi prăbuşită în cămară, ţinînd strîns în mînă ultimele plăci de lasagna din casă. La întoarcere o să recitesc Fiesta lui Hemingway.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.