Un experiment

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Am făcut deunăzi paste cu nimic. Adică paste cu ce am găsit prin frigider. Ceva legume flendurite, pe care altminteri le-aş fi aruncat, şi nişte mozzarella antichizată. Sigur, motivele ar putea fi nenumărate: de la lenea de a mai trece pe la magazin, pînă la ştiu eu ce fandacsie culinară minimalistă. Adevărul e că austeritatea asta gastronomică m-a pălit după ce am citit un jurnal.

E notaţia zilnică a unei femei deportate împreună cu bărbatul şi cei doi copii în Bărăgan, în anii ’50. Sînt cîteva zeci de pagini de o monotonie obsedantă despre foame. N-au nici un fel de pretenţie literară. Femeia nu-şi pune întrebări şi nu judecă politic pe nimeni. Notează însă cu acribie ce a mîncat, ce-i lipseşte de mîncare, ce primeşte de mîncare de la rude, ce a reuşit să gătească. Lăcrimează la vederea unui ou şi a unui pumn de făină. Plînge în hohote şi-şi bate copilul care a răsturnat oala cu ciorbă lungă. Nu e simpatică. Îşi bodogăne rudele şi prietenii care întîrzie să-i trimită pachete. Nu vrea şi nu poate să scoată nici o profunzime din experienţa ei, nu teoretizează. Pînă la sensibilităţi contemplative, îi pică de zeci de ori coşul de pe casă muiat de ploi barbare. Suferă de frig  în ierni surori cu cele siberiene. Munceşte ca un animal la cîmp pentru cîţiva lei sau pentru nişte mîncare caldă. Visează pîine albă.

Pui cartea deoparte şi te bucuri pur şi simplu că stai într-o locuinţă caldă. Că ai ce mînca. Mă gîndesc că o fi o reacţie normală a fiecărei persoane cu o sensibilitate cît de cît la medie. Că n-oi fi eu vreo palidă nevricoasă hiperimpresionabilă. (Sigur că o asemenea lectură reînvie în primul rînd întrebări fundamentale despre un regim bestial, dar nu despre asta vom vorbi.) Am pus aşadar cartea jos. M-am dus şi m-am uitat în gunoiul din acea zi. Aruncasem o salată verde luată cu multe zile în urmă. Putrezise în punga de plastic transparent în care fusese cumpărată. Tot în gunoi zăcea o pîine (integrală, să nu ne îngrăşăm) neatinsă şi mucegăită. O smîntînă din care a fost luată doar o lingură într-un trecut îndepărtat. Citind prin ce trecuse femeia aia, mi s-a părut a fi o nesimţire.
Lucrurile alea sînt deja istorie, o să mi se spună, iar eu nu o să scot din foamete, cu regrete din astea şi cu gesturile mele mărunte, milioanele de copii subnutriţi din Africa. Dar am zis atunci să fac totuşi un experiment. Să văd cît pot rezista fix cu ce am prin casă din acel moment. S-a şi nimerit să fiu singură acasă iar nimeni altcineva n-ar fi avut de suferit de pe urma caraghioasei (?) mele hotărîri.

Prima senzaţie, dar prima, atunci cînd stabileşti oficial începutul unui asemenea experiment, e senzaţia de foame covîrşitoare. Mintea ţi se setează brusc pe un singur subiect: mîncarea. Şi am făcut o scurtă evaluare a proviziilor: ceva legume – foarte bun, iese o supă. Lapte şi cereale – perfect, se poate rezista cîteva zile. Făină, dar nu e drojdie. Văd eu ce se poate face aşa. Nişte lipii, poate? Diverse sosuri picante care nu se pot consuma ca atare. Dar mai e puţin orez. Nişte ciocolată de care, în mod normal, nu mă ating, dar privită acum cu ochi drăgăstoşi.

Nişte brînză. Se face mai bine de o săptămînă de cînd nu am mai cumpărat nici un strop de mîncare. În primele zile am izbutit chiar nişte combinaţii la care nu m-aş fi gîndit. Mîncabile şi gustoase. Dar mi-e foame tot timpul. La televizor parcă a înnebunit toată lumea. Se mănîncă în draci. Pe Travel, pe canalele de filme, la ştiri fac ăştia reportaje cu zacuscă. Reclame la un turn de chiftele-n chifle înecate în muştar şi murături. Ce naiba?

Ce am reuşit să fac cu experimentul ăsta? Sper să mă gîndesc mai bine la ce şi cît cumpăr. N-o să-mi ignor conştiinţa ongistă care-mi zice că e obscen să cheltui atîta pe hrana care ajunge jumătate la gunoi. Acum mă duc să fac totuşi o aprovizionare, căci n-aş prea vrea să mă găsească lumea emaciată, moartă de foame şi prăbuşită în cămară, ţinînd strîns în mînă ultimele plăci de lasagna din casă. La întoarcere o să recitesc Fiesta lui Hemingway.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.