A fi ţigan, a fi ţăran

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Dilemele – cel puţin cele lingvistice – în ceea ce priveşte a fi ţigan par a se fi rezolvat. După cum probabil ştiţi, noile ediţii ale dicţionarelor limbii române vor fi mai selective în raport cu unele definiţii ale cuvîntului ţigan considerate (pe drept) ca fiind denigratoare. Va rezolva acest lucru integrarea tuturor ţiganilor în normele civilizaţiei? Nu, evident. De regulă, propăşirea unei comunităţi (oricărei comunităţi – fac precizarea, pentru suspicioşi, că tot ce spun e valabil pentru orice etnie) aşadar vine din educaţie, şi nu din piruete de dicţionar. Indiferent de ce va scrie DEX-ul, vor exista în continuare ţigani care vor pune mîna pe carte (sînt gata să vă prezint studenţi din această etnie de care veţi fi mîndri), după cum vor fi unii care vor pune mîna mai curînd pe altceva, nu neapărat al lor. Vor fi unii care-şi vor da copiii la şcoală la 6 ani şi vor fi alţii mai înclinaţi în a-şi da fetele spre măritiş, cam pe la aceeaşi vîrstă.

Nu voi relansa aici dezbaterea despre ce înseamnă a fi ţigan în România (sau în Bulgaria, în Cehia, în Franţa ş.a.m.d.). Ci doar vă propun să ne reamintim despre ce înseamnă, în limba română, a fi ţăran. Mai direct spus: cuvîntul ţăran a strîns, pe firul secolului al XX-lea românesc, o formidabilă încărcătură peiorativă. Potrivit unui clişeu ipocrit şi netrebnic, ţăranul este, în mintea unora, partea mai bleagă a românităţii. A fi ţăran însemna a nu şti ce-i acela automobil (în anii ’20), a nu şti cum funcţionează un fermoar (în anii ’40), a nu şti ce face frigiderul (în anii ’60) şi a nu avea jeans-i, postere cu Kim Wilde şi casete video cu Chuck Norris (în anii ’80); şi multe altele, pînă-n ziua de azi – multe dintre ele de rău.

Deşi regimul comunist începuse, declarativ, ca fiind unul al „muncitorilor şi ţăranilor“, realitatea lingvistică a României a mers în sens opus: muncitori erau numai fraierii, iar ţăranii erau cei prea leneşi sau prea bătrîni pentru a mai merge la oraş (spre a deveni muncitori!). Această pervertire a limbii (şi minţii) româneşti în privinţa cuvîntului ţăran cred că-i una dintre marile noastre culpe comune. Şi spun aceasta nu pentru că ţăran vine de la un superb cuvînt al limbii latine, terra; ci pentru că, începînd cu vremile lui Burebista şi pînă în anul 1985 al erei ceauşiste, cei mai mulţi dintre autohtoni asta au fost: nişte ţărani. De-abia în ’85 s-a produs inversarea balanţei, şi populaţia urbană (mai tînără, mai fertilă şi teoretic mai educată) a depăşit în termeni demografici populaţia din rural – una tot mai îmbătrînită şi într-ale cărei şcoli, de la an la an, păienjenii au devenit mai numeroşi decît copiii.

Azi, situaţia s-a mai schimbat ceva – în sensul că s-a agravat. În limba română contemporană, a fi ţăran (tot) nu e de bine. Deşi cu toţii bănuim, fără a fi Nouriel Roubini, că prosperitatea României, cînd va fi să vină, tot dinspre pămînt va veni, şi nu dinspre birourile aseptice din reclamele TV. Deşi cu toţii ştim că marea literatură română e mult mai credibilă atunci cînd vorbeşte prin Ion al lui Rebreanu sau prin Moromete al lui Preda decît atunci cînd o face prin personajele urbane ale lui Camil Petrescu (personal, fără a fi specialist în domeniu, am impresia că singurii orăşeni ai literelor române se află în dramaturgie, nu în romane). Revenind la prezent, personal am admirat gestul solistului pop care a ieşit într-un concert cu un tricou pe care scria „Sînt mîndru că sînt ţigan“. Dar nu am văzut pe nimeni (şi nici nu-mi pot imagina) pe cineva care să-şi scrie pe textila de pe el „Sînt mîndru că sînt ţăran“ – deşi în situaţia asta sînt vreo 18 milioane de români (măcar cu una sau două sau trei generaţii în urmă).

În fine, cred că se cuvine precizarea că nici nu vom putea da vina la infinit pe comunism pentru această depreciere a cuvîntului ţăran. Viermele intrase în măr ceva mai devreme – şi nu l-am scos de acolo nici acum. „Ce ştie ţăranul ce-i acela şofranul“ nu-i o formulă venită pe tancurile sovietice. În mod evident regimul trecut a favorizat oraşele (pe care le vedea sinonime cu progresul, conform marxism-leninism-stalinismului clasic). Dar oare noi ce facem, de 20 de ani? Exact la fel. Copiii ţăranilor de azi au mai puţine şanse la educaţie înaltă decît copiii ţăranilor de acum 40 de ani! Disparitatea economică (nivel de viaţă, cîştig mediu lunar, facilităţi tehnologice etc.) se adînceşte în loc să se astupe! Care-i imaginea stereotipală a ţăranilor din emisiunile TV? V-o reamintesc: femei fără dinţi în gură, bărbaţi cu figuri de tuberculoşi şi uşor chercheliţi, copilaşi cu figuri de lumea a treia albă. Plus foarte mulţi papuci de plastic.

Şi, apropo: pînă ce această ipocrizie a denigrării „ţăranului“ nu va fi lecuită, nici că vom avea orăşeni autentici. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. Scrie pe blogul Geopolitikon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.