Exclusiv despre exclusivitățile din presa românească

Florin PUȘCAȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Exclusiv despre exclusivitățile din presa românească jpeg

„Exclusiv. Dezvăluiri senzaţionale despre titlurile din presa românească. Află care e mecanismul din spatele titlurilor bombastice!“ Cam aşa ar fi arătat titlul acestui articol dacă aş fi ţinut neapărat să fiu în ton cu tendinţele presei online. Apoi, probabil, pentru a respecta pînă la capăt tendinţele pomenite, aş fi scris cîteva fraze întortocheate, astfel încît cititorul să simtă cu adevărat ce înseamnă să-ţi iroseşti timpul şi să nu afli nimic din cele promise în titlu. Din fericire, intenţia mea este alta, şi anume aceea de a privi, cu seriozitate, dar şi cu o doză de ironie, ceva mai atent la exclusivităţile din presa românească. 

Spre deosebire de presa din alte ţări, mass-media din România abundă în titluri bombastice, musai însoţite de eticheta „exclusiv“. De la televiziunile de ştiri, pînă la ultimele bloguri cu pretenţii de site-uri de ştiri, toată lumea are ceva de spus în exclusivitate. E greu de crezut că s-ar găsi vreun consumator de presă cu adevărat interesat de caracterul exclusiv al unei ştiri. Prin urmare, exceptînd mîndria pieptănată a vreunui redactor-şef, nici beneficiile imediate nu pot fi prea mari. Iar cînd o informaţie e prezentată „în exclusivitate“ pe mai multe site-uri sau posturi de televiziune în acelaşi timp, putem fi siguri că a sucombat şi ultima fărîmă de interes şi dumerire în legătură cu aşa-zisele exclusivităţi. 

Ce anume este de fapt o exclusivitate? Combinînd definiţiile din dicţionar cu experienţa activităţii în presă, exclusivitatea ar trebui să fie o informaţie (inclusiv fotografii sau înregistrări video) care nu circulă liberă pe piaţă, ci a fost obţinută prin mijloace specifice, şi care nu se află şi în posesia altor jurnalişti/instituţii de presă. În mod normal, asupra unei astfel de exclusivităţi există dreptul unic de punere pe piaţă, orice preluare necesitînd cel puţin menţionarea sursei primare. 

Din cauza maltratării la care a fost supus, ar părea oportună interzicerea folosirii termenului „exclusiv“. Dar, de bună seamă, o lege care să interzică prostia şi fudulia încă nu s-a inventat, aşa că am purces într-un alt demers ştiinţifico-pamfletar: realizarea unei taxonomii a exclusivităţilor din presa românească. Cît de util se poate dovedi un asemenea demers rămîne de văzut. Probabil, chiar dacă unii consumatori de presă vor putea să judece mai pertinent produsul consumat, „presarii“ în cauză îşi vor vedea în continuare de propriile apucături. Însă – aşa cum spunea un confrate ziarist – dacă tot nu îi putem schimba, măcar să „ne rîdem“ de ei. Observînd evoluţia lucrurilor în ultimii ani, din exterior şi din interior, am identificat cîteva categorii de exclusivităţi prezente în presa românească. Nu cred că demersul este unul exhaustiv. Exclusiv – nici atît. Poate fi însă un mic pas pe calea către vindecarea sindromului exclusivităţilor închipuite, o maladie care ameninţă să-i dea presei de la noi un brînci serios către decredibilizarea totală. 

Categoriile de exclusivităţi 

Exclusivitatea de a doua zi. Uşor de recunoscut, acest tip de exclusivitate este şi unul dintre cele mai populare. Mecanismul din spatele unei exclusivităţi de a doua zi e simplu: jurnalistul (sau şeful lui) îşi spune: „Toată lumea a scris ieri despre acest subiect. Eu public azi, deci am exclusivitate pe ziua de azi. Scriem mare şi lat înaintea titlului: «exclusiv»“. Inventată tocmai pentru asta, manevra asigură un salt spectaculos, de la titlul de „prostul satului“, la admiraţia celor care nu aflaseră deja informaţia. 

Exclusivitatea datorată autismului. Jurnalistul autist nu citeşte alte site-uri de ştiri, nu urmăreşte concurenţa, nu ştie dacă a mai scris şi altcineva înaintea lui, deci, pentru el, tot ce produce este în exclusivitate. Adaptînd o celebră zicală a lui Oscar Wilde, exclusivitatea e în ochii celui care citeşte. Exclusivitatea din viteza tastaturii. Mediul online a creat cadrul propice pentru acest gen de exclusivităţi. Jurnalistul primeşte o informaţie care poate sta la baza unui articol sau recepţionează un comunicat. Toţi colegii din presă au primit comunicatul sau informaţia, dar jurnalistul nostru, într-un avînt muncitoresc, scrie repede şi publică primul, cu cinci minute înaintea concurenţei. Aşadar, consideră de cuviinţă să-şi atenţioneze cititorii că au dat peste o exclusivitate. Urmînd acest model, există aşa-zise site-uri de ştiri, unele devenite chiar populare, în care aproape toate ştirile sînt prezentate ca fiind în exclusivitate. 

Exclusivitatea şmecheră. Jurnalistul (sau şeful lui) ştie că nu manevrează o informaţie în exclusivitate. Totuşi, pentru a păcăli publicul şi pentru a ieşi în evidenţă, se laudă că materialul lui e exclusiv. Practica e des întîlnită în cazul presei sportive şi, deşi seamănă cu exclusivitatea de a doua zi, este de multe ori chiar mai gravă. Nu de puţine ori am aflat despre un jucător care urmează să fie transferat la o oarecare echipă, în exclusivitate atît pe gsp.ro, cît şi pe prosport.ro, pentru a constata că informaţia nu e decît o traducere nu foarte reuşită a unei ştiri apărute în altă ţară. 

Exclusivitatea exclusivă. O categorie pe cale de dispariţie, care cere muncă, talent şi surse beton. Apare foarte rar pe la noi, iar cînd apare, după ani de intoxicare cu alte tipuri de exclusivităţi, nu o recunoaşte nimeni. Sau, mai rău, informaţia e preluată de alţii şi prezentată ca o exclusivitate proprie. 

Lipsă de onestitate şi de profesionalism 

Goana după exclusivităţi, de multe ori dictată de persoanele care conduc, duce adesea la situaţii de-a dreptul penibile. Un exemplu sînt întrebările puse doar după conferinţele de presă, în particular, din dorinţa jurnalistului de a se amăgi că este singurul posesor al unui detaliu oarecare. În acest caz, cel care pierde este tot cititorul, văduvit de informaţiile cu adevărat relevante care ar putea ieşi la suprafaţă în cadrul unei discuţii de grup. 

În concluzie, am putea înţelege că epatarea în exclusivităţi este un simptom al lipsei de onestitate (uneori chiar şi de profesionalism) în presă. Singura circumstanţă atenuantă în această privinţă ţine tot de un defect al presei. De vreme ce jurnaliştii uită de multe ori să menţioneze sursele, iar orice ştire se propagă repede pe Internet, unii jurnalişti pot fi încercaţi de nevoia de a-şi revendica meritele. 

Pe de altă parte, a avea sau nu exclusivităţi poate deveni un aspect important privind tendinţele presei online. Marile publicaţii din Occident încep să furnizeze conţinut contra cost. În România, deocamdată, ideea e vehiculată ca o variantă fantezistă. Lucrurile se pot schimba însă foarte repede, iar deschizătorii de drumuri, pentru a avea succes, vor avea nevoie de informaţie relevantă, inedită şi... în exclusivitate. Nimeni nu va plăti pentru a citi aceleaşi ştiri şi aceleaşi opinii care se găsesc gratuit în altă parte. Aşadar, o reputaţie de publicaţie cu multe exclusivităţi s-ar putea să fie benefică dezvoltării pe termen mediu şi lung. Asta dacă nu cumva, prin încadrarea la una dintre primele patru categorii menţionate, reputaţia se tranformă în una de publicaţie cu exclusivităţi inventate. 

Între timp, exclusivitatea de presă a căzut în derizoriu şi a tras după ea şi o parte a reputaţiei noastre, a jurnaliştilor. Vorba unui stimabil blogger: „La urma urmei, exclusivitatea în presă e ca o curvă: se oferă tuturor şi îi zice fiecăruia că doar pe el îl iubeşte“.

Florin Puşcaş este jurnalist la cotidianul regional Ziua de Vest şi scrie şi pe blogul propriu (florinpuscas.ro) şi pe platforma Voxpublica.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.