În spatele ferestrei

Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

În ciuda titlului, nimic hitchcockian în notele ce vor urma. Doar puţin voyeurism (banal, neclinic!) mai mult sau mai puţin manifest de găsit în fiecare dintre noi.

Pe Bulevardul Ştirbey, un portar de instituţie se uită cu religiozitate la Ştirile PRO TV, în fiecare seară. Pe Bulevardul Dacia, tot pe seară, cîte o ferestră luminată într-unul din vechile bloculeţe cu două etaje dezvăluie o cameră cochetă cu iz interbelic, tăiată de pătratele nedesluşite ale unor tablouri afumate. Pe Pache Protopopescu, un parter de vilă etalează ochilor curioşi o frumoasă arcadă interioară drapată teatral cu o catifea roşu de burgundia. Pe Moşilor, o bucătărie luminată puternic are pereţii acoperiţi pînă sus la tavan de o faianţă ciudată, cum n-am mai văzut. În zona Icoanei, un domn sumar îmbrăcat fumează o ţigară pe balconul zgîrcit al unui bloc cubist.

Am prostul obicei de a mă zgîi în casele oamenilor. Din autobuz, din troleibuz, mergînd pe stradă. Vă puteţi imagina, în aste condiţii, ce motiv de bucurie am avut prima oară Olanda cutreierînd. Căci aici pare că nimeni nu are nimic de ascuns. Parterul jos al caselor, expus tuturor trecătorilor. Lume citind, mîncînd, uitîndu-se la televizor în spatele unor ferestre generoase, neascunse de draperii şi perdele. Muzeu viu.

Acasă fiind seara, îmi salut în gînd cunoştinţele din clădirea de vizavi. În ordine, de jos în sus, doamna cu porumbeii, cuplul de tineri cu un copil şi doamna cu patru (sau cinci?) pisici. Doar bucătăriile lor sînt vizibile ochiului meu curios. Limitarea asta de vizibilitate e însă cu atît mai incitantă; precum imaginile prinse de o cameră imobilă la care se gîndise odinioară Dalí. Poate vă amintiţi că flamboaiantul mustăcios a vrut să facă un film – „Roaba de carne“ urma să se cheme – cu Anna Magnani în rolul principal. Ei, totul ar fi trebuit să fie filmat cu o cameră absolut imobilă (turnată în ciment dacă se poate), iar personajele şi acţiunile lor să intre şi să iasă în voie în şi din cadru. Restul lucrurilor nevăzute urma să fie imaginat, privitorul urma să rămînă maxim curios şi angoasat aşteptînd să se întîmple ceva, urzind el continuarea poveştii, pîndind el un cot, o mînă, o bucată de chip care să mai intre în faţa obiectivului. Aşa şi eu, măruntă observatoare de ocazie, îmi spionez cu simpatie personajele, dintr-un punct fix.

Doamna cu porumbeii e singură. Hrăneşte păsările de dimineaţă şi-şi clatină mustrător cocul alb cînd vreun guguştiuc mai nervos alungă o vrabie grăsuţă care se îndeasă şi ea la firimituri. Are un aragaz pe stil vechi şi oale de mîncare emailate, cu buline. Lumina la ea se stinge devreme seara, se aprinde devreme dimineaţa. Face cafea la ibric. Cîteodată lasă brusc ce face în bucătărie şi fuge în altă cameră, ascunsă ochilor mei. Bănuiesc că de cele mai multe ori e telefonul. Alteori, după dispariţia bruscă reapare cu un plic în mînă. Bănuiesc că e pensia.
Cuplul de tineri cu un copil găteşte mult. Ea găteşte. Găteşte şi fumează. El apare meteoric şi deschide frigiderul. Îşi ia o bere. Un fruct. Bea apă din sticlă şi o pune la loc. Sau pur şi simplu stă şi contemplă lung conţinutul frigiderului. Ea îi spune ceva. El se întoarce. Apoi închide frigiderul. Bănuiesc că ea i-a spus a mia oară să nu mai stea aşa cu uşa deschisă „că se strică“. Copilul apare şi dispare şi el. Pleacă voios cu o prăjitură în mînă. Reapare imediat fără prăjitură, plîngînd. Mama îl şterge de lacrimi şi-i pune în mînă o farfurie cu mai multe dulciuri. Bănuiesc că băieţelul avea ceva musafiri de vîrsta lui în vizită.

Doamna cu cele patru-cinci pisici e mai mult o formă ascunsă după perdea. Pisicile sînt mai îndrăzneţe. Pîndesc neostoit porumbeii doamnei la două etaje mai jos. Doamna cu pisicile are soţ. Soţul strănută bubuitor, în rafale, în fiecare seară pe la şapte şi jumătate. Sînt amicii mei. Ei nu mă cunosc. Îmi vine să-i salut cînd îi văd pe stradă. N-am curaj. Numai doamnei cu porumbeii i-am zîmbit azi, dar nu m-a văzut. E mai bine aşa.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.