Provincialilor, sînteți ca și morți!

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Acum trei săptămîni am fost la Iaşi, într-o vizită (universitară). Era încă frumos afară, trotuarul din faţa Universităţii „Al. I. Cuza“ era curat şi însorit, trotuarele Copoului miroseau a gutui iar la trattoria cu terasă, unde m-au dus amicii două seri la rînd – n-o pot numi, evident –, nu numai că vinul la carafă era foarte bun, foarte roşu, foarte mult şi taman la temperatura potrivită, dar mai imaginaţi-vă şi că duduia unduitoare care ne servea, la un moment dat – pe cînd stăteam noi, aşa, şi ne desfătam leneşi după preaplinul mesei –, numai ce ne-a adus la masă un coşuleţ cu nuci (culese fix din nucul maiestuos de deasupra noastră), zicîndu-ne, cu plăcut accent, „ca să vă meargî cu vinul“. De-asta-mi place mie Iaşiul: tripla alianţă dintre viaţa universitară, calitatea vinului şi flerul domnişoarelor din peisaj e mereu cîştigătoare!

Cu toate acestea, ieşenilor – regret! –, sînteţi aproape morţi. Detalii mai jos. 

Sau: mi-e foarte dragă Timişoara. Aici permiteţi-mi să fiu subiectiv: acest oraş mi-a dat, la un moment dat, un vot masiv, astfel încît am fost ulterior senator de Timiş. Cînd în ţară păleşte zi de zi amintirea lui Decembrie ’89 (vezi frenezia ceauşistă a televiziunilor din ultimele luni), la Timişoara ea mai pîlpîie încă, în virtutea unei încăpăţînări de care bănăţenii adesea dau dovadă (în sens bun, aici; alteori, spre paguba lor). Cu toate acestea, timişorenilor – regret să vă spun –, sînteţi ca şi morţi! Detalii mai jos. 

Şi ajungem, mai departe pe hartă, la Constanţa. Centrul vechi al acestui oraş – precum zona din jurul statuii tristului Ovidiu – stă să cadă la primul cutremur, plaja de la Mamaia e plină vara de clădiri neautorizate, ţigarete cu miros bizar şi cîini vagabonzi, oraşul are un farmec de balcanism cosmopolit (în sens bun) cum puţine colţuri ale ţării posedă şi, cu toate acestea... constănţenilor, regret să vă spun, sînteţi kaput! Detalii mai jos. 

Iar despre Craiova, ce-aş putea să mai zic? E oraşul meu natal. Nu pot fi obiectiv în ceea ce-l priveşte. Nu-mi cereţi să-i comentez periferiile – vă voi vorbi despre ce vreau eu, mai din centru. Nu-mi cereţi să vă spun despre ceea ce numiţi Vestul sălbatic al oraşului, cartierul Craioviţa etc. – pentru că eu vă voi spune despre cît de frumos este Parcul Romanescu, spre sud-est. Nu-mi cereţi să vi-l bîrfesc pe primarul Solomon – pentru că eu vă voi descrie exponatele Brâncuşi din palatul lui Jean Mihail. Şi, cu toate acestea... bănuiţi deja... craiovenilor, regret: sînteţi aneantizaţi şi voi. Detalii mai jos. 

Aş putea, la fel, continua pe mai departe. Am vaga impresie că Braşovul e dispărut de pe hartă. Mi se pare că Baia Mare a fost înghiţită de o gaură neagră. Cluj-Napoca, nu mai ştiu dacă există sub soare. Aţi spus Sibiu? Pare că a sucombat de ani buni deja. Arad? Galaţi? Bacău? Piteşti? Sfîntu Gheorghe? Tîrgu Mureş? Suceava? Alba Iulia? Focşani? Botoşani? Brăila? Ce e cu numele astea, de unde le scoateţi? Who the *** is Alice? – cum ar spune un cîntec pop. Sau, apropo de pop: Caransebeş – ce nume e ăsta? Al unui oraş sau al unei mazete manelistico-mondene?

Regret să vă spun, provincialilor din aceste urbe (şi din toate celelalte), dar sînteţi ca şi cum n-aţi fi! 

Cum am ajuns la această concluzie? Simplu. Am privit cîteva zile la posturile TV din Capitală. Provincia românească nu există aici – cu excepţia unor buboaie de puroi senzaţionalist. Ultima ştire pe care am aflat-o despre Braşov e de iarna trecută – de cînd ieşeau urşii la păpică prin gunoaie. În ianuarie ce vine, urşii vor ieşi din nou la ghene – şi vom afla din nou despre Braşov. Despre Timişoara, singurele două ştiri ale ultimilor şase luni au fost, unu, că trupele de mascaţi au intrat în palatele ţigăneşti şi, doi, cîntăreţul amator Busuioc a fost bătut de un mardeiaş tot amator. Despre Craiova, mai ştiţi ceva în afară de isprăvile patronului Mititelu? Despre Constanţa, în afară de dansurile de greier văratic ale primarului Mazăre, altceva mai auziţi pe semestru? Revenind la Iaşi: dacă o dată pe an, toamna, Sfînta Paraschiva nu şi-ar aduna aici oştile de credincioşi, pomanagii şi jandarmi, despre ăst oraş nu s-ar mai afla nimic. 

Alegerea, noi am făcut-o după Primul Război Mondial: atunci am adoptat modelul francez al unei capitale ce domină – în locul modelului german al unor regiuni cu prerogative egale. Provincia românească, azi, e mai puţin importantă – nu numai în media centrală – decît era în anii ’30, în anii ’50 sau chiar ’70 ai secolului trecut. O să-mi spuneţi că acum au presă locală şi că le ajunge. Iar eu vă voi răspunde că gestul ieşencei de a ne pune coşuleţul cu nuci pe masă mă face să deplîng acest capitalo-centrism al Bucureştiului, care nu-i semn de putere conştientizată, ci doar de egoism inconştient.  

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Visul lui Machiavelli, Editura Curtea Veche, 2010. Scrie pe blogul Geopolitikon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.