Singur acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Cei doi puşti erau în culmea agitaţiei. Şi a fericirii. Plănuiau ca mîine, după ore, să „bage un joc în reţea“ acasă, la unul dintre ei, pentru că părinţii erau plecaţi pînă seara tîrziu. Puştiul cu părinţii plecaţi era blonziu, slăbuţ, c-o alură de Pinocchio neprins încă. Prietenul lui era genul ăla de pufos cu obrajii încă plini de grăsimuţa copilăriei mici, îmbujorat peste măsură la gîndul nebuniilor pe care o să le comită cu amicul Pinocchio, mîine. La ieşirea de la metrou s-au despărţit în fugă cu rucsacii de şcoală săltîndu-le zornăitor în spate.

Le-am înţeles teribil de bine agitaţia şi fericirea. Cîteva ore de lipsă parentală erau şi pentru mine prilej de mare bucurie şi anticipaţie. Se putea explora, de pildă, marele şifonier care ascundea o grămadă de minuni – altminteri bine ştiute din explorări anterioare, dar nu mai puţin plăcute privirii, pipăitului şi purtatului. Puteai să mai chemi cîteva fetiţe din bloc şi să te faci prinţesă cu rochia de mireasă a mamei şi ducesă sau contesă cu alte cîteva pe care aceeaşi mama le purtase odinioară la diverse nunţi. Îţi puneai în picioare pantofii cu toc cu multe numere mai mari şi, cu un călcîi rozaliu pe undeva pe la curbura normală a tălpii de adult, ploncăneai ţanţoş prin casă. Erai oricum o mare doamnă: mănuşile albe din piele de căprioară ale bunicii, aproape noi, dar îngălbenite pe la margini de vreme, o pălărie de plajă cu boruri mari pe care erau prinse cîteva margarete pleoştite de pînză, multe mărgele răsucite pe mînă alături de brăţări ieftine, clinchetitoare. Ruj – o gură de copil purpurie, clovnescă. Pudră – întinsă pînă la rădăcina părului, o suspensie de abur fin pe mîţişorii străvezii ai pufului de pe obraji. Ojă – năclăită tremurat şi imprecis pînă peste pieliţele mici ale unghiilor tăiate din carne. Aşa, îmbrăcate în doamne, ne apucam, de pildă, să scriem reţete. Pe o coală tăiată lunguieţ aşterneam nişte mîzgălituri care se doreau a fi un scris de doctor. Sau ne făceam în casă o casă din pături aşternute peste masa din sufragerie. Se aduceau în culcuşul ferit perne, păpuşi care trebuiau să doarmă neapărat la prînz şi mîncare din frigider. Nevoia de adrenalină era împlinită prin aruncarea în capul diverşilor trecători cu felurite obiecte mici. Înainte de venirea părinţilor, te agitai să pui lucrurile în ordine. Mama se prindea. Vecinii te pîrau cu consecvenţă.

Mai tîrziu, la liceu fiind, tot chemai cîţiva băieţei şi fetiţe pe acasă. Umblai la licorile ascunse ale tatei. Şi la ţigările lui. Nişte muzică urla în surdină. Se făceau imense castroane de cartofi prăjiţi. Uleiul sărea peste tot şi era cărat în toată casa pe tălpile tenişilor. Nu mai erai o doamnă. Erai o rebelă semineînţeleasă. Aveai tricoul cel mai negru şi blugii cei mai rupţi. Şopocăiai cu cea mai bună prietenă şi scriai poezii mizerabil de triste. Scriai şi un soi de nuvele pastişate după autori sud-americani. Realism magic împletit cu tuşe proletare steinbeckiene. Între personaje, notari, grăjdari şi femei părăsite. Din acelea la care roşeşti profund sau rîzi clocotitor citindu-le la maturitate. Dacă părinţii lipseau cîteva zile, se făceau tot atîtea petreceri. În casă nu mai rămînea nimic de mîncare. Şniţelaşele lăsate de mama se terminaseră din prima zi, hăpăite cu apetit adolescentin de cîţiva băieţi cu coşuri despre care gîndeai că-s îndeajuns de cool. Ciorba se arunca. După plecarea lăcustelor, în casă mai era doar sare. Curăţai mizeria, aeriseai casa, aspirai covoarele. Mama se prindea. Vecinii te pîrau cu consecvenţă.

Mie una mi-e tare dor să mai fiu singură acasă ca în copilărie şi-n adolescenţă. Căci acum nimic nu-i mai este interzis unui trist adult. Vecinii nu mai au ce pîrî. Pantofii cu toc sînt ai mei. Eu îmi controlez părinţii dacă şi-au luat medicamentele. Ce mi-a rămas să-i mărturisesc mamei? Că am făcut o ciorbă? 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.