De ce Buffy contează

Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
De ce Buffy contează jpeg

O zi însorită de toamnă. O apariţie stranie pe ecranul televizorului meu. Un promo pentru Buffy, spaima vampirilor pe Diva Universal. Urmat imediat de aplauze şi obligatoriul tweet entuziast. Ştiu că nu v-aţi uitat la serial, aşa cum v-am recomandat – din cauza audienţei scăzute, Diva a mutat Buffy într-un interval orar imposibil (ora 13,00, cu reluarea de la ora 12,00) –, astfel că insist: Buffy merită văzut şi mai ales revăzut. Nu. Buffy trebuie (re)văzut. E o vizionare obligatorie pentru oricine are pretenţia că ştie două-trei lucruri despre impactul culturii pop. 

Am crescut urmărind Sailor Moon, Xena, Nikita, iar Buffy era doar o continuare firească a şirului de eroine de pe micul ecran, şir care curînd după aceea s-a împotmolit la Alias, o perioadă mult prea îndelungată. Trebuie să recunosc că prima dată cînd am văzut Buffy, atît cît mi-a permis PRO TV să văd, nu am înţeles toate implicaţiile şi profunzimea serialului. Vampirii şi monştrii de tot felul erau metafore pentru „monştrii“ adolescenţei şi viaţa grea de liceu, şi... cam atît. La aproximativ zece ani distanţă, am pornit maratonul Buffy cu o oarecare doză de scepticism: cum mi-ar putea plăcea acum un serial cu vampiri realizat la sfîrşitul anilor ’90? 

Nu doar un serial  cu vampiri 

După un prim sezon scurt şi cu o producţie destul de modestă, serialul se conturează din ce în ce mai bine pentru ca în curînd să întreacă orice aşteptări. Ce trebuie înţeles încă de la început e că Buffy nu e doar un serial cu vampiri. În primul rînd, vampirii aceştia nu au prea multe în comun cu cei din ecranizările după romanele lui Anne Rice sau cu cei din True Blood, Twilight sau The Vampire Diaries. Vampirii din universul Buffy nu sînt aristocraţi, nu se îndrăgostesc, nu au principii etice şi în nici un caz nu strălucesc. Aici, vampirii nu sînt nimic mai mult decît nişte monştri care trebuie eliminaţi. Excepţii de la regulă există, fireşte. Angel, vampirul blestemat cu suflet şi prima dragoste a lui Buffy. Iar mai tîrziu Spike, vampirul care, după ce nu mai poate răni oameni din cauza unui microcip implantat de o divizie secretă a armatei, devine aliatul lui Buffy şi chiar amantul ei. În al doilea rînd, Buffy nu e niciodată domnişoara neajutorată care trebuie salvată de vampirul cel mare şi puternic. Angel şi Spike nu o salvează, ci o ajută, poziţia lor fiind una de egalitate. Şi în al treilea rînd, Buffy depăşeşte cu mult graniţele genului. Pe cît de ridicol sună titlul (şi mai ales traducerea) pe atît de profund e serialul. Folosindu-se de supranatural, Joss Whedon spune o poveste în care oricine se poate regăsi la un moment dat, tocmai pentru că povestea nu este una despre vampiri, ci una care are în centru trăiri umane, prietenie, familie, alegeri, valori morale, moarte, putere, mai ales putere – cine o are şi cine nu o are. 

De ce trebuie văzut 

Dar chiar dacă e mai mult decît un serial cu vampiri, de ce ar trebui (re)văzut, întrebaţi? Ei bine:

E iubit de academicieni. S-au scris sute de articole academice despre Buffy, iar domeniile sînt diverse: media, studii de gen, filozofie, sociologie, teologie. Cîte alte seriale se pot lăuda cu o asemenea aprobare din partea mediului academic?

E feminist. Înţeleg că pe unii i-ar putea pune pe fugă, dar acesta a fost argumentul care m-a convins pe mine să-l revăd, şi poate îi convinge şi pe alţii. (Speranţa moare ultima, nu?) E bine cunoscut conceptul simplu de la care a pornit Joss Whedon cînd a creat universul Buffy: blonda care e fugărită pe o alee întunecată în fiecare slasher nu moare pentru că e capabilă să se apere. Însă o fată care poate elimina monştri datorită unei puteri pe care nu a acumulat-o în timp, ci i s-a oferit, nu înseamnă feminism, iar Joss Whedon ştie asta prea bine. În sezonul şapte, prin Anya avem formulată critica la adresa sistemului patriarhal datorită căruia Buffy are o putere supraumană: „Chiar crezi că eşti mai bună decît noi. Dar noi nu ştim asta. Nu ştim dacă într-adevăr eşti mai bună. Ai venit pe lume cu anumite avantaje, sigur. Asta e moştenirea. Dar nu ai cîştigat puterea. Nu ai muncit pentru asta. Nu ţi-a spus nimeni că meriţi aceste lucruri mai mult decît oricine. Pur şi simplu ţi s-au oferit pe tavă. Aşa că asta nu te face mai bună decît noi, ci doar mai norocoasă“. Buffy a reuşit însă să rupă orice legătură cu acel sistem patriarhal. Mai întîi prin revolta împotriva Consiliului de observatori şi mai apoi prin găsirea tuturor potenţialelor vînătoare de vampiri şi împărţirea puterii cu acestea. Mai mult, o avem pe inteligenta Willow, care iniţial nu avea nici o putere supranaturală şi care a devenit o vrăjitoare puternică prin studiu şi prin forţe proprii. Iar personajele masculine se încadrează şi ele într-o viziune feministă – sînt capabile de empatie, nu le e frică de emoţii şi prezintă o masculinitate variată, departe de stereotipuri care se învîrt în jurul forţei şi a violenţei.

Tematica LGBTQ. După ce vîrcolacul şi iubitul lui Willow, Oz, părăseşte oraşul, Willow se îndrăgosteşte de Tara, şi ea interesată de magie. Spre deosebire de multe alte seriale, Willow rămîne cu fata; nu se întoarce la fostul iubit cînd acesta revine. În contextul în care majoritatea reprezentărilor LGBTQ de pe micul ecran oferă o falsă vizibilitate, de multe ori nefiind nimic altceva decît încercări insultătoare de a atinge o cotă, relaţia dintre Willow şi Tara, mai ales pentru cca 2000, e una exemplară – nu e ceva în background, se vorbeşte despre ea şi îi observăm evoluţia. Iar sfîrşitul tragic al relaţiei nu e folosit de scenarişti ca pretext pentru a o face pe Willow să se întoarcă la relaţiile cu bărbaţi. Willow e gay şi rămîne gay pînă la sfîrşitul serialului.  

Episoadele cult. Bineînţeles, fiecare are episoadele sale preferate, însă sînt cîteva care sînt mai relevante decît altele şi care au rămas mai bine imprimate în memoria colectivă. Să le luăm în ordine cronologică. În Earshot (sezonul trei, episodul 18), Buffy poate auzi gîndurile tuturor şi astfel află că cineva plănuieşte o ucidere în masă a colegilor săi de liceu. Episodul e relevant în contextul violenţelor din şcolile americane, difuzarea sa fiind împinsă la cîteva luni după atacul de la Columbine. Hush (sezonul patru, episodul 10) are în centru comunicarea, sau mai bine zis incapacitatea de a comunica. E printre cele mai înfricoşătoare episoade şi e dovada că lui Joss Whedon nu-i este teamă să-şi asume riscuri de ordin creativ – cea mai mare parte a episodului nu are dialog. The Body (sezonul cinci, episodul 16) e cel mai puţin supranatural episod. Pînă acum, Buffy şi prietenii ei s-au confruntat zi de zi cu moartea, însă niciodată în formă naturală. De notat e că muzica lipseşte, ceea ce accentuează şi mai mult greutatea momentului. Once More, With Feeling (sezonul şase, episodul 7) e un musical executat impecabil, cu melodii vesele, dar care nu reuşesc să ascundă tensiunea crescîndă dintre personaje, ca urmare a sacrificiului lui Buffy la sfîrşitul sezonului cinci şi a readucerii ei la viaţă prin puterile lui Willow. De asemenea, acest episod vine să anunţe proiectul online al lui Whedon, Dr. Horrible’s Sing-Along Blog. Normal Again (sezonul şase, episodul 17) merită reţinut pentru că introduce o ipoteză curioasă: dacă întregul univers populat de forţe supranaturale e doar creaţia schizofrenică a unei Buffy închise într-un spital de psihiatrie? 

Buffy a fost şi încă e un serial curajos şi inovator. Buffy e una dintre cele mai bune dovezi ale faptului că televiziunea îşi poate îndeplini cu succes funcţia de povestitor. Buffy e serialul care mă face să exclam: de asta îmi place televiziunea!  

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.