Ridicarea vălului de fier

Cezar Paul Bădescu
Publicat în Dilema Veche nr. 399 din 6 - 12 octombrie 2011
Securiști radioși jpeg

Ei bine, da! Aşa ceva trebuie să vedem la televiziunea publică! Prin difuzarea documentarului The Soviet Story de Edvins Snore, TVR a dovedit că poate şi ştie să-şi ia rolul în serios. Adică să servească interesul public, să iniţieze dezbateri care să lumineze unghere întunecate ale istoriei şi implicit ale noastre, să educe. 

E adevărat, documentare despre crimele comunismului au mai fost difuzate la TVR. De exemplu, Memorialul durerii. Dar ce diferenţă între seria realizată de Lucia Hossu-Longin şi filmul lui Edvins Snore! The Soviet Story e un documentar inteligent, care prezintă fapte şi voci (ale analiştilor şi ale celor implicaţi) fără să pluseze „poetic“ şi cu simbolistici de doi bani şi astfel să strice totul. Aşa stînd lucrurile, totul este foarte clar. Şi, mai cu seamă, convingător. Te conving documentele prezentate, cifrele, analizele unor istorici cu greutate sau mărturiile celor care au trăit pe pielea lor faptele povestite. De ce ai mai avea nevoie de brizbizuri şi stucaturi îndoielnice lîngă un asemenea tablou? 

Documentarul lui Edvins Snore pleacă de la observaţia că memoria victimelor comunismului sovietic a fost ştearsă din istorie şi că simbolurile comuniste sînt considerate şi astăzi cool de către unii tineri (în timp ce purtarea svasticii naziste e un fapt blamabil). Apoi aminteşte că inclusiv în textele fondatoare ale comunismului, cele ale lui Marx şi Engels, era vorba nu numai despre „lupta de clasă“, ci existau şi aserţiuni rasiste sau îndemnuri ca unele „popoare inferioare“ să fie rase de pe faţa pămîntului. În Uniunea Sovietică, aceste îndemnuri au fost puse în practică, iar documentarul vorbeşte, printre altele, despre exterminarea prin înfometare a şapte milioane de oameni, în Ucraina din 1932-1933. Sau despre masacrul din pădurea Katyn. Sau despre cotele de ucideri care trebuiau depăşite, ca-n orice plan de muncă din statele comuniste. 

Filmul aduce în discuţie şi colaborarea strînsă dintre sovietici şi nazişti, dovedită cu documente secrete, dar evidenţiată şi din manifestările similare ale celor două tabere. Şi aici ar fi nu numai latura soft a afişelor sovietice şi naziste care semănau izbitor, dar şi lucruri hardcore, cum erau de exemplu experimentele pe oameni pe care le făcea KGB-ul în Gulag (intervenţii pe creier, în timp ce oamenii erau vii!). 

Desigur, documentarul The Soviet Story nu trece cu vederea ipocrizia Occidentului în privinţa URSS sau felul cum Puterea din Rusia de acum înţelege să continue moştenirea sovietică (călăi din pădurea Katyn decoraţi de Putin; torţionarul Dzintars, considerat astăzi „veteran onorabil“; discursuri antisemite în Duma de Stat; însuşi Putin, vorbind despre „prăbuşirea URSS, care a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului“ etc.). 

Pe scurt, am putut vedea un documentar dens şi care-ţi taie răsuflarea. Pe mine, cel mai tare m-au lovit cele cîteva mărturii ale supravieţuitorilor. Cifrele de milioane de morţi dau seamă de proporţiile grozăviei, dar sînt pentru mintea mea pure abstracţiuni. Nu poţi să concepi ce reprezintă ele de fapt. Ce înseamnă şapte milioane de morţi? Un număr la fel de mare ca 500.000 de morţi sau 10.000 de morţi. 

În schimb, nu are cum să nu te cutremure zicerea unei supravieţuitoare a foametei din Ucraina: „Îngropau oameni care mai trăiau. Se mişca pămîntul sub ei“. Sau povestirea unei alte femei, care îşi aminteşte cum „a avut şansa“ să-şi îngroape copilul în cimitir (şi nu în groapa comună) şi cum, cînd a mai murit un alt puşti, a fost bucuroasă că poate să mai vadă o dată mormîntul copilului ei. Sau vorbele unei alte victime: „Am ieşit din casă, iar în faţa uşii era o baltă de sînge. Am strîns sîngele într-un borcan. Era sîngele tatălui meu“. Nu mai e nimic de adăugat după aşa ceva.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.