Jambon Sfîntul Anton
Luaţi o pulpă mai mică de porc şi puneţi-o la desărat. Dezosaţi-o apoi cu totul, rulaţi carnea într-un şervet, ca pe o galantină, şi fierbeţi-o 3 ore într-o supă de legume cu vin alb. Cînd e gata, scurgeţi-o bine, desfaceţi şervetul şi legaţi carnea din nou, dîndu-i, de data aceasta, o formă rotundă; puneţi-o într-o formă de pămînt şi lăsaţi-o să se răcească.
Pregătiţi un platou lunguieţ. Aşezaţi o franzelă suficient de mare de-a lungul platoului şi decupaţi deasupra pîinii, spre mijloc, o porţiune în formă de şa. Acoperiţi întreaga franzelă, mai puţin „şaua“, cu un strat gros de unt în care veţi modela un purcel de lapte. Ochii se vor imita cu bobiţe de smalţ sau cu trufe negre, tăiate rotund. Cu ajutorul unei pensule, coloraţi vîrful şi interiorul rîtului cu unt roz. Desfaceţi jambonul răcit din şervet şi tăiaţi-l după forma spaţiului decupat deasupra franzelei (acum, spinarea porcului), pentru a completa astfel silueta purcelului. Tăiaţi apoi calupul de jambon în felii subţiri, pe care le asamblaţi, la final, pe spinarea purcelului, mascînd tăieturile dintre felii cît mai bine posibil, fie cu unt, fie cu aspic aplicat cu şpriţul. Înfigeţi în fruntea purcelului o broşă transparentă. Ştergeţi marginile platoului şi ornaţi-le cu bucăţele de aspic şi crutoane. Se serveşte cu un sos rece.
Sf. Antonie cel Mare nu-i însoţit de porc doar în reţete. Un privilegiu acordat Ordinului Sf. Anton în 1298 le permitea monahilor să crească porci pe lîngă mînăstiri şi să-i lase să pască liberi, prin împrejurimi. În iconografia catolică, Sf. Antonie cel Mare apare însoţit de un purcel, tocmai de aceea, dar şi pentru a nu fi confundat cu celălalt Sfînt Anton, de Padova.
