⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 133
Vise de Anul Nou...
Site-ul rusesc City reporter şi-a pierdut 66% dintre cititori în ziua în care a hotărît să publice exclusiv informaţii pozitive. Anunţul acesta a făcut ocolul site-urilor româneşti înainte de sărbători. S-a încercat şi la noi ceva similar, şi cam cu acelaşi efect. Nu ţine, lumea vrea să fie impresionată.
Selfie
Deja banalizat, explicat şi comentat, inclusiv în presa şi în spaţiul virtual românesc (chiar în Dilema veche, nr. 529, 3-9 aprilie 2014, de Iulian Comanescu), termenul selfie e un bun exemplu de impunere internaţională, ultrarapidă, a unei inovaţii lexicale asociate cu inovaţia tehnologică.
Educaţia P & C
Cum a ajuns învăţămîntul de la noi să aibă o atît de proastă reputaţie internă? Sondajele de opinie indică un nivel de încredere relativ decent în „şcoala românească“. În schimb, dacă citeşti ziarele, dacă te uiţi la televizor, dacă navighezi pe net sau dacă stai de vorbă cu oamenii, vei afla numai grozăvii.
Anul 2015, necunoscute şi temeri
E greu de spus cîte dintre previziunile făcute la început de an ajung să se adeverească pe parcursul următoarelor 52 de săptămîni, dar exerciţiul este încercat de fiecare dată în primele zile ale lui ianuarie. Chit că, de multe ori, realitatea se dovedeşte greu – sau chiar imposibil – de prins în cuvinte.
Crăciun. Experienţa neîncrederii
Două zile înaintea Crăciunului. Stau, cuminte, la rînd. Ştiind că am de aşteptat cîteva ore, am luat cu mine Jurnalul fericirii de N. Steinhardt. De 20 de ani citesc această carte fără să mă opresc. Obişnuiesc să o deschid la întîmplare şi citesc paginile una după alta.
Priorităţile Ivropei
Aşadar, în primăvara anului 2013, ce am aflat? Că Europa se pregătea să iasă cît o putea de bine din criză. Toate analizele au arătat că ţările care şi-au construit economiile pe producţia industrială au ieşit mult mai puţin şifonate din recesiune decît cele care au marşat snob pe marile găselniţe ale începutului de mileniu.
Un sport la Răsărit
Din cînd în cînd, pe diferiţi pereţi, pe panouri sau parapete apare ritos afirmaţia majusculară: „BASARABIA E ROMÂNIA“. Bun. Am propus de mult să tăiem prima silabă, dar am fost tras de urechi. Aşa că insist. Pînă în Basarabia nici măcar n-ai timp de un business class. Arabia e noul El Zorabo.
Putin şi regulile seducţiei
Agresiunea disimulată a preşedintelui rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei continuă – la fel ca şi sancţiunile Occidentului împotriva ţării sale. Şi nu doar economia ţării este astfel periclitată; capitalul soft power al Rusiei se diminuează, cu rezultate potenţial devastatoare.
Lebăda neagră
Ne-am obişnuit să spunem despre om că este o fiinţă raţională, al cărei comportament are un nivel mare de predictibilitate şi, în consecinţă, poate fi cuantificat şi studiat şi prin intermediul matematicii. Dacă viaţa lor este o continuă alegere, atunci oamenii aleg în mod previzibil ceea ce le face plăcere.
„Digicraţie“ şi butonăraie
Tehnologia evoluează tot mai repede, mai ales cea legată de comunicare. Şi e destul de firesc, ca de fiecare dată cînd ai de-a face cu un aparat nou, să ai nevoie de nişte instrucţiuni şi ceva timp pînă să te obişnuieşti cu el. Primul om care-ţi dă cîteva informaţii despre un nou aparat e, de obicei, chiar vînzătorul.
Filigranele diplomelor doctorale
Înainte de Crăciun, am fost într-o comisie de selecţie pentru mobilităţi europene – de cercetare şi documentare – la doctoranzi. Deoarece bursele erau mai multe decît solicitările, atît eu, cît şi colegii mei examinatori am considerat interviurile nişte formalităţi.
„Prietenul la nevoie se cunoaşte“ – un mesaj pentru ucraineni
Aflat în vizită la Kiev la începutul lunii octombrie 2014, premierul Victor Ponta a spus: „Dacă cineva mă întreba pînă azi care sînt relaţiile dintre România şi Ucraina, îi spuneam: «Doar vecini.» De azi, sîntem şi prieteni, nu doar vecini.“
Europenii despre Europa
Vestea bună a sondajului Eurobarometru, publicat de Comisia Europeană pe 17 decembrie, este că încrederea în Uniune a crescut pe parcursul acestui an. Potrivit comunicatului Comisiei, numărul cetăţenilor europeni care spun că au o imagine pozitivă despre UE a crescut de la 35%, în iunie 2014, la 39%, în noiembrie.
Ingineri, arhitecţi, dileme
E evident şi, în definitiv, normal că nu putem mulţumi pe toată lumea. În ce mă priveşte, am o veche experienţă a amplasamentului deficitar, de natură să irite cînd la dreapta, cînd la stînga. Cînd m-am implicat politic, am fost admonestat de „trădare intelectuală“: m-am băgat unde nu-mi fierbe oala.
Cu Lévi-Strauss în luna cadourilor
Ca de obicei în ultimii ani, în privat am alergat frenetic toată luna prin magazine după cadouri şi ne-am branşat la toatele ofertele pieţei, iar în public ne-am mai întrebat, retoric, unde s-au dus tradiţiile noastre de Crăciun, de ce s-a comercializat totul, ce fel de viaţă mai e şi asta în care piaţa ne dictează fericirea?
Strigări urbane
Strigăturile cuprind cuvinte puţine şi sînt în esenţă informative, cu cîte o caracterizare avantajoasă, printr-un epitet plasat adesea, expresiv, în antepunere – „Calde gogoşi!“, „Calde castane“ (dar „Cornuri calde!“), „De-ale noi nuci“ etc.
O cronică de Crăciun
Se apropie sărbătorile şi sînt în pană de subiect. Îmi vine în minte sărmanul Caracudi, ziaristul lui Caragiale, care, avînd soţia pe punctul de a naşte, ajunge să dea în redacţie, în ultimul minut, promisa cronică de Crăciun, care începe cu „Cristos a-nviat!“.
Deruta conştiinţei în faţa complexităţii răului
Decorarea preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici de către preşedintele Iohannis a produs, în unele medii, iritare. S-a ajuns, repede, la politizarea chestiunii. Voi trece dincolo de conjunctură şi de justificate aversiuni personale care animă disputele din jurul subiectului.
La cumpăna dintre ani… – parcă aşa se zice, nu?
Păi, da. S-a făcut un sfert de secol de cînd căzură Zidul şi Comunismele de dincoace de el. Trecu şi un deceniu de cînd cea mai mare parte a Estului a aderat instituţional la cea mai valoroasă construcţie a Vestului, Uniunea Europeană. Evident, nu putem uita că trecură fix şapte ani de cînd reuşirăm şi noi performanţa.
Un sport la Răsărit
O dată la patru ani, România află cît îi poate pielea sportivă. Şi nu, acela nu e anul olimpic. E cel dinaintea lui. În 2015 sînt aproape toate calificările pentru Rio 2016. Vom şti cum stăm cu gimnastica, scrima, canotajul, cu canoe şi judo-ul, cu handbalul la fete şi cu alte sporturi de echipă, dacă mai există.
"Regina Maria, libertate prin graţia scrisului“ – interviu cu Gabriel BADEA-PĂUN
După fascinaţia pentru Rusia ţaristă, a venit şi rîndul ţărilor din Europa Centrală şi Răsăriteană. Publicul francofon redescoperă, cu o surpriză sincer nedisimulată, o istorie comună făcută de oameni, e drept – dintr-o anumită elită socială, care circulau, se instruiau, schimbau opinii, ai cărei membri se iubeau, se căsătoreau, se înfruntau în conflicte militare sau politice.
Ce i-au făcut comuniştii dirijorului Constantin Silvestri
Despre Constantin Silvestri, George Enescu ar fi spus, chiar pe patul de moarte, că nu e un compozitor regional, ci universal. E o afirmaţie culeasă de Theodor Bălan, biograful lui Constantin Silvestri, şi reluată în Constantin Silvestri – biografie necunoscută (Ars Docendi, 2013) de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu.
Un cenaclu universitar
Nu m-au entuziasmat niciodată cenaclurile literare, deşi, în adolescenţa mea, ele constituiau un forum de exprimare pentru cei bîntuiţi de himerele gloriei. Se înţelege însă că lumea cenaclieră era, volens-nolens, foarte eterogenă şi, în ultimă instanţă, neatractivă pentru un intelectual aflat chiar şi într-o fază de formare.
Marcuse, Socrate, Bush, Snowden – cărţi bune de enervat amicii progresişti
Johnson este tipul de scriitor care, dacă îl întîlneşti la vîrsta potrivită, îţi poate stabiliza traiectoria intelectuală în nişte opţiuni ferme. Întîlnirea mea din tinereţe cu volumul său Intelectualii a fost una care mi-a închis apetitul pentru limbarniţă, speculaţie şi abstracţiuni cînd vine vorba despre politică.
Ţoapa de tip nou
Ţoapa e eternă şi ubicuă. La noi, ea are însă o consistenţă aparte, ceva între exasperant şi pitoresc, un amestec de candoare zoologică şi obrăznicie veselă, de agresivitate fudulă şi nesimţire colocvială. Ţoapa de tip vechi nu avea încă mijloacele de care dispune ţoapa de tip nou.
Porcul călător
„Miroase a sarmale peste Munţii Carpaţi“ – spunea poetul. Asta era demult. Acum miroase a şorici şi slană peste oricare vamă. Porcul, animalul nostru de suflet şi trup, migrează de ceva vreme, s-a instalat şi el în mobilitate – cum ar spune Dana Diminescu.
Revelionul de Crăciun
Dicţionarele noastre actuale sînt laconice şi limitative în privinţa termenului revelion, definit ca „noaptea dintre 31 decembrie şi 1 ianuarie, în care se sărbătoreşte Anul Nou; petrecere care are loc în această noapte“ (DEX).
Surprize, surprize
La răspîntia dintre „a şti“, „a face“ şi „a fi“, dintre informativ, performativ şi formativ, sistemul nostru de învăţămînt pare să se fi hotărît să dea prioritate termenului median. Şi pare că aşteptările în acest sens sînt încă mult mai ample decît realizările.
Odesa – avanpostul Occidentului în Răsărit
Odată sfîrşită experienţa de la Izmail, ajungem la Cetatea Albă, după ce înfruntăm iarăşi infernul şoselelor din regiune. Cel puţin, de data asta, fuseserăm preveniţi, la o staţie de benzină din Izmail. „Odesa? Road-dizastăr“.
Cine e vocea României?
Ziceam că avem o Comisie europeană care a stabilit o regulă pe care o păstrează cu anasîna: pune pe site, la pagina Your Voice in Europe (vocea ta în Europa) cam tot ceea ce urmează să intre în dezbaterile formale, în materie de legislaţie emisă la Bruxelles.
A fi şi a avea împreună înseamnă a da
Există, prin marginile boeme ale Cetăţii, oameni splendizi care cultivă, ca pe un veritabil catehism, distincţia dintre a fi şi a avea. Ei spun că a avea sufocă pe a fi şi că e preferabil pentru orice om, în general, dacă ajunge să fie pus în situaţia de a opta, să se decidă pentru a fi.
„Trăim frumos, ne bucurăm, dar atît“ - dialog cu Dorin BODEA
Conduce o firmă de consultanţă, management şi vînzări. Are un doctorat în economie. În 2013, Dorin Bodea a publicat volumul Valorile angajaţilor români, în care conturează un „model cultural actual al românilor“. De la concluziile acestui studiu am pornit o discuţie despre muncă, sărbătoare şi relaţiile cu ceilalţi.
Fiscul şi moartea unui automobil
Ca mai toţi cetăţenii din ţara asta, am avut şi eu o aventură abracadabrantă cu pomenita instituţie. Odată, demult, am avut un Opel Ascona, la mîna a treia, strîmb pe dedesubt de la un accident făcut de un proprietar anterior. Era prima mea maşină, dar asta n-are nici o importanţă. În 1997 am vîndut-o.
Parol, monşer!
În urmă cu patru ani, am fost la Universitatea din Padova cu oarece treburi academice. L-am luat cu mine şi pe băiatul meu, Andrei, pe atunci elev în clasa a IX-a. Întrucît plănuia deja să devină student la Medicină, m-am gîndit că vizita la una dintre cele mai vechi şcoli de anatomie de pe continent l-ar putea interesa.
De la Valdai la vai-vai
Căderea rublei de săptămîna trecută le-a reamintit ruşilor de începutul anilor ’90, iar dezbaterile din Occident sînt deja la modul: cum se poate gestiona un dezastru economic în Rusia. „Se poate“ adică tot Occidentul să facă ceva, pentru că o Rusie în vrie ar putea avea consecinţe nedorite pentru toţi.
Note, stări, zile
Toţi cei din generaţia mea îşi amintesc ce însemna, pentru fostele ţări comuniste, modelul iugoslav. Îl priveam cu invidie pentru politica lui „nealiniată“, pentru dreptul la călătorie şi la valută al cetăţenilor sîrbi, pentru atmosfera destinsă a vieţii culturale, în care îşi găseau locul, cu naturaleţe, experimente de avangardă...
Suveranul
Stau afară la o ţigară, cu fotograful care s-a ocupat de imaginile cu Ivan Patzaichin pentru sărbătorirea care trebuie să înceapă înăuntru, la Teatrul Naţional; tocmai a împlinit 65 de ani şi nişte prieteni au vrut să-i facă o surpriză. Şi chiar i-au făcut!
Crocant
La prima vedere, evoluţia semantică a adjectivului crocant – de la sensul propriu, culinar, la cel metaforic, de caracterizare a persoanelor sau a situaţiilor – e destul de surprinzătoare. Termenul culinar crocant (împrumut din fr. croquant) este în principiu pur descriptiv; utilizarea sa extinsă presupune însă o evaluare net favorabilă;
Trinitatea şcolirii
Dintre numeroasele versiuni ale „educaţiei“, despre care am vorbit anterior, cele trei verbe au selectat trei modele prioritare: formativ („a fi“), performativ („a face“) şi informativ („a şti“). Orice proiecţie de direcţionare a învăţămîntului, în special la nivelul programelor şcolare sau universitare, jonglează, în varii combinaţii, cu aceşti trei termeni.
Izmail: atît de aproape, atît de departe
Ţinta noastră este ceea ce se numeşte Basarabia istorică. Este regiunea din nordul Deltei şi al Mării Negre, intrată, în secolul al XIV-lea, sub stăpînirea domnitorilor basarabi ai Ţării Româneşti. După 1812, cînd teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Imperiul Rus, denumirea de Basarabia s-a extins asupra întregii regiuni.
Vocea României
„Your Voice – Public consultations“. Altfel spus, pagina de consultări pe care Comisia Europeană o ţine în viaţă nonstop. Acolo găseşti cîte-n lună şi-n stele. Cu alte cuvinte, cetăţenii îşi pot exersa vocea, dacă au de oferit o părere calificată în legătură cu vreo intenţie legislativă iminentă.
Un sport la Răsărit
Poate că jucătorii nu sînt chiar aşa de buni. Poate că antrenorul sau tactica îi fac mai buni sau mai puţini buni. Poate că Steaua performantă era, de fapt, o echipă întinsă nefiresc către stele, şi doar atunci cînd astrele se aliniau.
Nu refuzaţi invitaţiile!
Minunate eseuri, prelegeri şi predici s-au alcătuit în timp după această parabolă, zisă „a cinei celei mari“. Simt nevoia să vă mărturisesc ce gînd m-a cuprins duminica trecută, cînd am auzit parabola ca pericopă a slujbei la biserica unde obişnuiesc, prea rar, să merg.
„Iubesc Bucureştiul mai mult decît ar trebui“ – dialog cu Edmond NICULUŞCĂ
Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate organizează tururi prin zonele istorice ale Capitalei, intitulate „Cu bastonul prin Bucureşti“. În fruntea lor (şi a organizaţiei) se află Edmond Niculuşcă. L-am invitat la o discuţie despre Bucureşti şi despre normalitate.
Citind „Pas cu pas“
Am fost curios şi i-am citit, cuvînt cu cuvînt, cartea Pas cu pas. E limpede că intenţia acestei cărţi a fost una de prezentare a candidatului la preşedinţie, pe care multă lume voia să-l cunoască mai bine şi pare a fi fost scrisă sub presiunea timpului, evident, fără pretenţii literare
„Mîrladul“ – o poveste de decembrie
Am citit zilele acestea un roman excepţional, asupra căruia sper să revin altădată, cu un comentariu mai aplicat. E vorba despre Marea petrecere de Petre Barbu, o radiografie a suferinţei în formă pură, a durerii autentice, copleşitoare, imposibil de anihilat.
Cum poate reforma Iohannis sistemul politic. Dacă poate
Preşedintele Klaus Iohannis nu va fi într-o situaţie uşoară la începutul mandatului său. Va avea de gestionat conflictul între două realităţi de sens contrar: aşteptările de la public vs limitele puterii unui preşedinte în sistem semiprezidenţial, ales la jumătatea mandatului Parlamentului în funcţie.
Iarăşi şi iarăşi despre „intelectuali“
Toto, prin clasa a treia, ne intimida pe toţi prin talentul lui literar: scria versuri de o neobişnuită maturitate şi nu ne îndoiam că eram colegi cu un viitor mare om de litere. Ulterior însă, traseul lui profesional a luat o cu totul altă direcţie: a terminat chimia la Politehnică, s-a specializat în biotehnologie, a lucrat în Statele Unite...
Luţă
Zilele trecute, o doamnă din publicitate m-a întrebat ce cred eu, „ca antropolog“, despre aceste animăluţe. Se referea la cele din publicitate. Eu însă am realizat că mica noastră grădină zoologică nu este un alint izolat şi că numai eu ştiu o sumedenie de persoane care se înconjoară de porcuşori, raţe, ursuleţi etc.
Ghici cine cum sună
Acţiunea verbului a suna poate fi calificată în diverse moduri; în sensurile concrete ale cuvîntului, care admit drept subiecte sursa unui sunet sau emisia sonoră însăşi, ceva sună bine sau rău, cristalin sau dogit etc. Sunetul poate fi caracterizat printr-o comparaţie (sună ca un muget) sau poate oferi un indiciu important (sună a gol).