Suveranul

Publicat în Dilema Veche nr. 566 din 18-23 decembrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

– Nu ştiu cum să spun, are ceva de... de suveran, asta a fost impresia mea de prima dată cînd l-am văzut!

Stau afară la o ţigară, cu fotograful care s-a ocupat de imaginile cu Ivan Patzaichin pentru sărbătorirea care trebuie să înceapă înăuntru, la Teatrul Naţional; tocmai a împlinit 65 de ani şi nişte prieteni au vrut să-i facă o surpriză. Şi chiar i-au făcut! „După cum ştiţi, am fost singur la părinţi“ – va spune Patzaichin, la un moment dat. „Dar acum cinci ani, Dumnezeu mi-a dat un frate, un frate de suflet: pe Doru Frolu.“ Iar Doru a pus acum în scenă un spectacol de suflet (nu un show!), care i-a mers la suflet lui Ivan. Acest om care nu ştiu să-şi fi pierdut cumpătul vreodată în viaţă, a stat, la sfîrşitul serii, cîteva minute bune pe scenă, cu lacrimi discrete în ochi şi nevenindu-i să creadă că nu-şi mai găseşte vocea.

Dar, în cele de faţă, nu vreau să-i aduc şi eu un omagiu lui Ivan Patzaichin – dacă i-aş fi spus că intenţionez să scriu această pilulă, m-ar fi rugat, jenat, să nu o fac. Mă gîndeam însă că ne plîngem tot mai des, în ultima vreme, că avem nevoie de simboluri naţionale, de modele care să ne călăuzească prin mizeria vieţii cotidiene, dar nu mai există. Iată, există! Şi sînt mult mai mulţi decît credem noi, doar că avem nevoie de luminile rampei pentru a-i vedea. Iar atunci cînd îi punem pe scenă, o facem doar pentru a le căuta defecte: la noi, un mare român a fost totdeauna doar un român mort...

Ce avem deci de învăţat de la Ivan, aici şi acum?

În primul rînd, Ivan este un om cu rădăcini.

Rădăcini în Delta unde s-a născut, ceea ce înseamnă un om al naturii. Nu ecologia l-a făcut să descopere natura, ci relaţia sa firească cu natura l-a făcut să devină un ecologist autentic. Sună a propagandă ecologistă uşor bombastică, ştiu, dar asta e, natura este însăşi natura sa.

Rădăcini în neamul în care s-a născut, adică lipovean, purtîndu-şi identitatea cu firescul ecumenic al celor de neam vechi. Zîmbeşte deci de cîte ori i se atribuie toate clişeele neamului său: „Mergeam la pescuit cu Ivan“ – povestea unul –, „dar al naibii lipovean nu voia să se suie în barcă pînă nu-i dădeam o sticlă de vodcă. Îţi aduci aminte, Ivane, de cheful ăla, cînd ne-am făcut praf cu toţii?“ – îi dau tîrcoale alţii. „Nu“, zîmbeşte Ivan, care n-a pus picătură de alcool în gură în toată viaţa sa de sportiv, dar de, e lipovean... La olimpiada de la Moscova însă, cînd a fost invitat să spună şi el două cuvinte, a cerut un translator. „Bine, dar tu vorbeşti ruseşte!“ – s-au revoltat organizatorii. „Da, vorbesc ruseşte, dar sînt român!“ – le-a explicat Patzaichin.

Ca orice fiinţă cu rădăcini, prinde rădăcini oriunde găseşte un sol bun. A prins la Ploieşti, la soţia sa, unde a devenit un soi de ginere pe curte, spre mirarea unora şi bucuria altora. „Ştiţi“ – îmi explică un domn de lîngă mine, într-o pauză a spectacolului – „acum îl vedeţi printre lipovenii lui, dar majoritatea prietenilor săi sînt de la Ploieşti, de la Doamna, ca şi mine!“ Lipoveni, ploieşteni, ce contează...
De la Doamna însă da, asta contează, căci, ca orice om întreg, nici Ivan n-ar fi el însuşi fără dînsa. Cum să explici însă, fără să cazi în desuetudine, că asta se cheamă iubire? Drept care, nici Ivan nu vorbeşte despre iubirea sa, o trăieşte.

Rădăcinile i-au permis apoi să se înalţe şi să se răsfire, să iasă din lotca sa spre lumi aparent îndepărtate. Este Ivan iubitorul de teatru şi de muzică, Ivan care chiar patronează „pe bune“ şi spre surprinderea tuturor o colecţie de design vestimentar. Ivan care are mai mulţi prieteni printre artişti decît printre sportivi.

Dar mai presus de toate, rădăcinile i-au permis lui Ivan să rămînă drept toată viaţa sa. A cunoscut multe somităţi, dar, cînd i-au călcat pragul, le-a tratat ca o gazdă ospitalieră, ca pe oricine altcineva. Odată s-a stîrnit panica: „cîteva ore, România a fost neguvernată“ – au titrat ziarele a doua zi. Toată conducerea României, în frunte cu Iliescu şi Năstase, se oprise la un pahar de vin sub umbrarul lui Ivan, pe malul Snagovului; SPP-ul le pierduse urma. A fost curtat pentru diverse funcţii, mai mult decît o dată. Cînd a avut ezitări, a mers la părintele lui de căsătorie şi l-a întrebat: „Ce să fac, părinte?“ „Nu te bagi, Ivane, nu te bagi, politica nu e pentru tine“ – i-a răspuns acesta, de fiecare dată. „Bine, părinte, nu mă bag.“ Şi nu s-a băgat. Dar nici nu a acceptat să fie încălecat de putere, oricare ar fi fost aceasta, de la antreprenorii de peşte sau primarii cu care cooperează în diversele sale proiecte, şi pînă la preşedinţi de judeţ sau de ţară. A rămas printre oameni, egal printre egali. Altă formulare şchioapă, dar asta este, din nou: nu l-am auzit pe Ivan vreodată schimbînd tonul sau privirea dacă vorbea cu beţivul din vecini sau cu cine ştie ce VIP. Mai mult, vorbeşte la fel şi cu pelicanu’ Gogu, alt prieten constant al său.

Toate acestea au făcut din Ivan Patzaichin un suveran. Să deschidem DEX-ul şi să ne aducem aminte: figurativ, un suveran este „o persoană sau o colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale.“ Oare nu asta aşteptăm de la un model de viaţă într-o lume în care este tot mai greu să-ţi păstrezi busola şi să mergi pe o cale dreaptă? Ce altceva poţi să pretinzi de la un simbol naţional?

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013. 

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.