Porcul călător

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Farmecul discret al Iașilor jpeg

„Miroase a sarmale peste Munţii Carpaţi“ – spunea poetul. Asta era demult. Acum miroase a şorici şi slană peste oricare vamă. Porcul, animalul nostru de suflet şi trup, migrează de ceva vreme, s-a instalat şi el în mobilitate – cum ar spune Dana Diminescu. Circulă sub formă de pachete pe toate rutele internaţionale de autocare, şi-a creat chiar o reţea de microbuze care pleacă regulat din fiecare al doilea sat al României spre oraşe din toate colţurile Europei, cu mesaje de acasă: „ţineţi aproape!“ – cum ar fi spus, altădată, Tucă.

Pachetele de la părinţi sînt un fenomen social delicios. Le întîlneşti la toţi studenţii plecaţi la studii în centrele universitare ale României, le întîlneşti şi printre cei care nu mai sînt de mult studenţi, care au deja propria lor casă, dar sînt tot departe de acasă. „Domn’ profesor, nu vreţi şi dumneavoastră o ţuică, o zacuscă sau o gîscă?“ – mă mai întreabă, uneori, cîte unul. „Iar mi-au trimis ai mei un pachet cu mîncare, nici nu mai ştiu ce să fac cu el.“ Schimbîndu-şi gusturile şi dieta, unii dintre ei au ajuns chiar să evite să mai treacă pe „acasă“ de frica sacoşelor cu care ştiu că se vor întoarce... acasă. Dar pachetele îi urmăresc peste tot şi, cu riscul saţietăţii, tot aduc bucurie pretutindeni. Iar în străinătate, acestea nu sînt primite niciodată cu rezerve: „da’ nişte varză/leuştean/ borş/ţuică/slană ca la noi nu-mi trimiţi şi mie, măi mamă? Că ăştia, aici, n-au aşa ceva...“

Sport naţional, pachetele îşi înteţesc ritmul cînd intră pe linia dreaptă a sărbătorilor. Dacă cei ai casei nu pot ajunge acasă, vine porcul la ei. Nimic nu e mai domestic şi mai afectuos decît porcul din bătătură. Peste mări şi ţări, el ţine legăturile familiei, păstrînd taina sfîntă a comensalităţii. În România reală, porcul este identitar, chiar dacă oaia mioriţă rămîne icoana României legale.

De la Marcel Mauss încoace, teoriile darului s-au împărţit în două: cele care văd în dar, în primul rînd, un mijloc, şi cele care consideră că darul este mai degrabă un scop în sine. Un mijloc de a obţine, transmite şi schimba ceva; un scop menit să păstreze/refacă/întărească relaţiile dintre cei care schimbă daruri. În cazul „pachetelor“, se poate vorbi şi de una, şi de alta. În timpul comunismului, acestea intrau în schimburile de subzistenţă ale gospodăriei difuze, despărţite de industrializare în cei care au rămas în sat şi cei care au plecat la lucru în oraş. Ultimii veneau cu uleiul şi cafeaua, primii ofereau brînza şi ouăle; şi unii, şi alţii se strîngeau în jurul porcului, de sărbători. Cu toţii păstrau astfel legăturile de familie dincolo de distanţele geografice şi de constrîngerile ideologice.

Lucruri similare se întîmplă şi în alte colţuri ale lumii. Este cazul, de pildă, al emigranţilor din Estremadura, care, o dată pe an, sărbătoresc fără excepţie o „zi a emigrantului“, întorcîndu-se în regiunea lor natală pentru a participa la faimoasa matanza extremena – un fel de Ignat ce constă în sacrificarea rituală a porcului, urmată de consumarea colectivă a acestuia en buena amistad. „Moment culminant şi festiv al anualei şi familialei producţii de autosubzistenţă pînă acum vreo 20 de ani, matanza s-a schimbat în mod radical. Ea nu mai este principala grijă – şi orgoliul – fiecărui şef de familie. (…) Lipsesc dimensiunea necesităţii, funcţionalitatea şi orgoliul de a fi satisfăcut nevoile unităţii domestice şşi se stingeţ în acelaşi timp competiţia dintre familiile satului («porcul meu a cîntărit mai mult decît al tău»). (…) Cu toate acestea, pentru părinţii şi bunicii emigraţi la Sevilla, matanza este importantă deoarece aceştia consideră că tinerii lor urmaşi, deveniţi citadini, în lipsa cunoaşterii vechilor practici, trebuie să participe măcar la această abundenţă festivă de provizii. Astfel, această sărbătoare, în acelaşi timp familială şi colectivă, cu adevărat nouă şi laică deoarece este separată de referinţa religioasă explicită, este gîndită de către emigranţii maturi în funcţie de ceea ce înţeleg ei să transmită: celebrarea hranei pămîntului, tierra, semnificativă simbolic.“ Matanza ia astfel forma unei „matanza didactica“, după cum se exprimă Catani, deplasînd modul cutumiar de celebrare şi consum a hranei, de către un grup, într-o punere în scenă festivă a grupului însuşi. Ca şi la noi, tăierea porcului nu prea mai este sacrificiu, ci a devenit consum, dar un consum ritualizat, care continuă să-şi îndeplinească menirea de comensalitate familială.

„Eşti ceea ce mănînci“ – se spune. „Noi sîntem orez“ – spun japonezii, dar şi alţi asiatici. Îmi aduc aminte de colegul meu indian pe care l-am surprins într-o noapte scotocind prin bucătăria mea: „Nu ai nişte orez?“ – m-a întrebat el, cu disperare în glas, cînd m-a văzut. După o săptămînă de alienare culinară, pur şi simplu nu mai putea.

„Noi sîntem porc“ – ar trebui să spunem noi, românii. Să mă ierte vegetarienii, dar asta e cultură, nu ideologie, nici psihologie. Şi asta e moştenirea noastră culturală a porcului. Nu neapărat sau nu doar ca alimentaţie, ci mai ales ca ritual familial şi comunitar, ca schimb ritualizat de daruri. Pe vremuri se chema pomana porcului – sau, mai frumos, „aburul lui Dumnezeu“; acum a devenit pachetul cu d’ale porcului de acasă. Într-un fel sau altul, porcul îi uneşte însă în continuare pe români: „ia la mama doi cîrnaţi şi să ne avem ca fraţi!...“  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Editura Cartier, 2013.  

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.