Ingineri, arhitecţi, dileme

Publicat în Dilema Veche nr. 568 din 31 decembrie 2014 - 7 ianuarie 2015
Avanpremieră jpeg

E evident şi, în definitiv, normal că nu putem mulţumi pe toată lumea. În ce mă priveşte, am o veche experienţă a amplasamentului deficitar, de natură să irite cînd la dreapta, cînd la stînga. Cînd m-am implicat politic, am fost admonestat de „trădare intelectuală“: m-am băgat unde nu-mi fierbe oala, în loc să-mi văd de cărţi şi muzee. Cînd nu m-am implicat, am fost certat pentru absenteism: unde e spiritul meu civic, cui îi slujeşte aroganţa „turnului de fildeş“? Dacă sînt „dilematic“, mi se reproşează lipsa opiniei ferme, tendinţa vinovată de „a o scălda“. Dacă am o opinie şi o formulez limpede, mi se reproşează că mă abat de la „spiritul dilematic“ şi afişez, dezamăgitor, „certitudini atotştiutoare“. Fostul meu coleg de şcoală Ştefan Brăgărea crede că îi dispreţuiesc pe ingineri, că le refuz pe nedrept un loc binemeritat în teritoriul culturii umaniste. Acum (vezi scrisoarea din numărul de faţă), domnul profesor Mihail Caffé, o figură venerabilă a arhitecturii autohtone, mă ceartă că îi tratez pe arhitecţi drept simpli „ingineri“, cînd ei sînt, de fapt, mult mai mult decît atît. Situaţia are hazul ei: eu îi spun dlui Brăgărea că am toată preţuirea pentru ingineri, de vreme ce fără aptitudini inginereşti n-am fi avut catedrale. Dl Caffé se supără că văd în construcţia catedralelor pură inginerie (cu subînţelesul că ingineria e ceva de ordin subaltern). De aici încolo, ar trebui să-i las pe cei doi Toto să se ciondănească între ei…

Nu ţin neapărat să am dreptate în tot ce pun pe hîrtie. Dacă am vreo pretenţie e mai curînd aceea de a fi citit cu oarecare acurateţe. Cînd, de pildă, dl Caffé vede în comentariile mele la o scrisoare a dlui Brăgărea (vezi Dilema veche, nr. 565, 11-17 decembrie a.c.) o barbară „ciomăgeală“, cînd Domnia Sa îmi percepe textul ca pe o „năpustire“ sîngeroasă, am motive să mă îndoiesc de calmul cu care s-a apropiat de articolul meu. În schimb, găsesc destul de „ofensivă“ verva cu care dl Caffé mă califică în fel şi chip: am „puseuri pontificatoare“, mă cred, ca tot românul, competent în orice (ca cizmarul care îndrăzneşte să ridice nasul deasupra calapodului său), sînt lipsit de o esenţială calitate interioară (în ciuda unor „talente“ colaterale), mă las manipulat de cine ştie ce arhitect „teoretician“  (şi probabil cam anticomunist), care îmi şopteşte la ureche ce trebuie să cred şi să spun, sînt dezamăgitor, întristător, excesiv (şi neavizat) în părerile mele, provoc „disconfort digestiv“. Dacă toate astea seamănă a „elegant duel de floretă“, atunci hărţuiala de gherilă e, şi ea, o diafană coregrafie. (Observ, în treacăt, că nu mi-am permis, în replica mea la Toto Brăgărea, nici un epitet agresiv, nici o „caracterizare“ ofensatoare.)

Dar să trecem, telegrafic, la un răspuns direct, la obiect:

Stimate domnule profesor,

1. E păcat să încercaţi camuflarea unei erori semantice comune („fortuit“ cu sens de „forţat“), pretinzînd că am putea admite sensul „limitat arbitrar“. Nu e de nivelul dvs.

2. Cuvîntul grecesc téchne nu are o referinţă strict „tehnică“. El însemna mai ales „meşteşug“, dar şi „artă“. Aşa că nu era subterana inavuabilă („bucătăria“ unei construcţii), ci chiar performanţa ei propriu-zisă.  

3. Sigur că „omul sfinţeşte locul“. Dar asta nu înseamnă că trebuie provocat mereu să se lupte „mîntuitor“ cu spaţiul pe care îl locuieşte. Poţi fi creator şi în puşcărie (există multe cazuri), dar ar fi cinic să pretindem că puşcăria e o „casă“ plauzibilă. Nu fac analogii abuzive între „blocurile“ socialiste şi închisori, dar nu găsesc legitimă nici apropierea „discretă“ pe care o faceţi între clădirile lui Horia Creangă sau Marcel Iancu, şi aliniamentele urbane de pe Calea Moşilor sau din Balta Albă. Nu cred că se pot face comparaţii oneste între „apartamentele burgheze“ din interbelic şi apartamentele din Berceni.

4. Nu „anatemizez“ blocul, dar am dreptul să prefer alt mod de a locui, fără să merit neapărat dezamăgirea dvs. (Băşcălia cu „locuirea pe verticală“, pe care eu o prefer, cînd ea e „întrupată“ tocmai de „bloc“, nu e, iarăşi, de nivelul dvs. Ştiţi la fel de bine ca mine că blocul e o suprapunere de locuinţe pe orizontală: „căşi peste căşi şi deasupra alte căşi“ – spuneau primii vizitatori autohtoni ai peisajului nostru urban).

5. „Nu se putea face mai bine“ – sună verdictul dvs. pentru a justifica eşecul arhitecturii urbane socialiste. N-aş zice. Blocurile noi din Berlinul de Est (nu mai vorbesc de cele din Nantes, sau din Stockholm) arată altfel. Asupra lor aş avea ezitări să arunc anatema…

6. Nu mi se pare normal ca arhitecţii care au produs Casa Poporului, cartierul Titan, bulevardul Victoriei Socialismului ş.a.m.d. să-şi caute argumente perfect liniştitoare în stilul „art déco“ din interbelic, în precarităţile contextuale ale regimului totalitar, sau în ideologia „cartierului de blocuri“ inevitabil şi salutar.

7. Nu. Nu mi-aş dori deloc să stau în vila Savoye de la Poissy, chiar dacă astfel v-aş deveni mai simpatic.

8. Da. Cred, în continuare, că felul în care locuim ne modifică (pînă la îndobitocire, în cazul celor mai slabi de înger). Şi că ideea „maşinii de locuit“ e, fie şi prin simpla ei formulare, o idee neinspirată.  

9. Nu sînt atît de troglodit, încît să refuz lui Le Corbusier orice merit. Vă invit, de altfel, la Colegiul „Noua Europă“ din strada Plantelor: veţi avea ocazia să contemplaţi cîteva excelente lucrări de grafică semnate de arhitectul dvs. preferat, mai bune, din punctul meu de vedere, decît arhitectura sa… 

Cu preţuire cordială,

Andrei Pleşu 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.