Un cenaclu universitar

Publicat în Dilema Veche nr. 568 din 31 decembrie 2014 - 7 ianuarie 2015
Alte confuzii jpeg

Nu m-au entuziasmat niciodată cenaclurile literare, deşi, trebuie să admit, în adolescenţa mea (derulată în anii ’80), ele constituiau un forum de exprimare important pentru cei (tineri, mai ales) bîntuiţi, justificat sau nu, de himerele gloriei artistice. Se înţelege însă că lumea cenaclieră era, volens-nolens, foarte eterogenă şi, în ultimă instanţă, neatractivă pentru un intelectual aflat chiar şi într-o fază de formare. Mulţi ipochimeni veneau la cenacluri din alte motive decît cele estetice. Junele creatoare sperau să-şi găsească acolo viitorii soţi, pe cînd băieţii nu urmăreau decît să flirteze cu poetese mai mult sau mai puţin inocente. Nu lipseau grafomanii maturi, bucuroşi că astfel se puteau simţi scriitori. Autorii, să zicem, cu un oarecare grad de consacrare, se arătau şi ei, din cînd în cînd, doar pentru a o face pe interesanţii în faţa novicilor derutaţi. Scriitura autentică se zărea rar în contextul respectiv şi, de obicei, abia respira sub presiunea celorlalte manifestări ale cenaclului. Mai preocupat de o asemenea dinamică literară am devenit în anul I de facultate, aflînd despre existenţa unui cerc de creaţie a studenţilor filologi. Mă gîndeam că mediul universitar triase deja multitudinea de veleitari ai textului şi un astfel de grup ar fi trebuit să funcţioneze, inevitabil, după rigori academice. M-am prezentat, aşadar, într-o seară ploioasă de octombrie, la o şedinţă a cenaclului tinerelor condeie de la Litere, şedinţă popularizată, prin anunţuri scrise de mînă, pe la afişierele Universităţii. Lume multă, adunată la Catedra de literatură română. Coordonatori păreau să fie doi lectori din departamentul menţionat. Lîngă ei stătea însă şi un bătrîn profesor, auster şi impozant, care venise, după toate semnele, în postură de invitat special.

Peste numai un semestru, urma să mă reîntîlnesc cu venerabilul domn, în calitatea sa de şef al disciplinei Teoria literaturii. La prima prelegere, ne-a vorbit despre „componentele“ unei librării (identificată drept „locul unde se comercializează cărţi“): librarul, raftul, depozitul, casa de marcat, volumul (format, desigur, din „coperţi“, „file“, „litere“, „spaţii tipografice“, „rînduri“, „pagini“, „text“ etc.) şi raionul. Definiţia ultimului m-a marcat în mod fundamental: „Raionul este un sector din librărie, specializat pe o temă editorială. Exemple – carte beletristică şi carte ştiinţifică. Dacă mergem la raionul de carte beletristică, vom găsi secţiuni supraspecializate, precum cele de proză, poezie, critică şi istorie literară. La subsecţiunea proză, diversificarea se poate amplifica prin categoriile roman şi nuvele. La cartea ştiinţifică, vedem cartea medicală ori numeroase publicaţii inginereşti, de fizică, matematică şi chimie.“ În seara cenaclului, m-am familiarizat, avant la lettre, cu un automatism verbal al profesorului, ce avea să ne exaspereze pe toţi, ulterior, la cursuri şi seminarii. Pe parcursul dialogului cu cineva, el întreba invariabil: „Mai ai fraţi, mai ai surori?“ Indiferent de răspuns, frecvent, înainte ca acesta să şi fie formulat clar, bătrînul concluziona sonor şi, totodată, absent: „Booon!“ După săptămîni de pisălogeală interogativă despre fraţi şi surori, un coleg mai curajos, pus, pentru a suta oară, în poziţia de a răspunde, a comentat teatral: „Să vă spun drept, domn’ profesor, nu prea ştiu dacă mai am şi, dacă da, cîţi am! Taică-meu a fost ochi alunecoşi, inimă zburdalnică...“ Am hohotit dezlănţuiţi, dar, spre surprinderea noastră, matusalemicul teoretician a şuierat „Booon!“, în stilul său obişnuit.

La cenaclul cu pricina, amănuntele de mai sus nu-mi deveniseră cunoscute încă şi, de aceea, mă incita întrebarea cu fraţi şi surori, repetată constant de bravul teoretician. Începusem să suspectez că familiile cu mulţi copii ar putea ascunde cine ştie ce secret al geniului literar. Presupunerea îmi fusese totuşi tulburată de replicile obraznice ale membrilor cercului. Unul îi striga violent profesorului că mai are cincisprezece fraţi şi douăzeci de surori, altul (la fel de vocal) că îl aşteaptă în cămin nouăzeci şi şase de gemeni, studenţi filologi la rîndul lor, iar o domnişoară suavă jura, cu patos, că jucătorii din echipa de fotbal Avîntul Broşteni – titulari şi rezerve – sînt toţi frăţiorii ei. Deasupra ţipetelor studenţilor plutea sentinţa, cînd baritonală, cînd piţigăiată, a invitatului special: „Booon!“. În încăpere, persista un miros greu de usturoi, care, într-un tîrziu, a fost lămurit de către unul dintre lectorii îndrumători. La Casa Universitarilor, se comercializaseră, cu vreo două ore mai devreme, cîrnaţi proaspeţi. Cumpărase şi el un kilogram şi, întrucît nu mai reuşise să dea pe acasă, atîrnase sacoşa cu apetisantele merinde la fereastră. Disconfortul olfactiv se rezolvă însă de la sine în momentul în care o puternică mireasmă de horincă invadă întreaga incintă, detronînd „aerele“ de superioritate ale bieţilor cîrnaţi. Lichidul mărgelat provenea de la o participantă la agapa literară, moroşancă de felul ei. După mai multe înghiţituri din sticla mobilă, atmosfera se realaxă complet. O folkistă zdrăngănea la chitară melodii de-ale lui Nicu Alifantis, iar doi tineri înflăcăraţi nu reuşeau să se pună de acord dacă Marin Sorescu era sau nu „un papagal“. Profesorul bodogănea ceva despre carte ca „produs al materialismului dialectic“. Am ieşit obosit şi buimac, jurîndu-mi să nu mai merg niciodată la vreun cenaclu. Dacă nu mă înşel, am pecetluit legămîntul şi cu un „Booon!“ prelung şi tensionat.

Astăzi, sînt obligat să observ, cu oarece surprindere, că aceasta rămîne una dintre promisiunile pe care le-am respectat cu sfinţenie de-a lungul vieţii mele de pînă acum.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii