Iarăşi şi iarăşi despre „intelectuali“

Publicat în Dilema Veche nr. 565 din 11-17 decembrie 2014
Avanpremieră jpeg

Domnul Ştefan Brăgărea, colegul meu de curs primar (căruia colegii îi spuneau „Toto“), mă citeşte (ceea ce mă onorează) şi din cînd în cînd îmi scrie pentru a amenda unele texte ale mele cu care se află în disjuncţie (vezi scrisoarea reprodusă în numărul de faţă). Toto, prin clasa a treia, ne intimida pe toţi prin talentul lui literar: scria versuri de o neobişnuită maturitate şi nu ne îndoiam că eram colegi cu un viitor mare om de litere. Ulterior însă, traseul lui profesional a luat o cu totul altă direcţie: a terminat chimia la Politehnică, s-a specializat în biotehnologie, a lucrat în Statele Unite şi în Franţa, pe scurt – a făcut o frumoasă carieră ştiinţifică. În domeniul lui este, cum se spune, „cineva“! Am toate motivele să fiu mîndru de vecinătatea biografiilor noastre şi să-l regăsesc printre cei care mă citesc, declarîndu-se „aproape întotdeauna de acord“ cu mine. Probabil însă că „preistoria“ lui literară subzistă psihanalizabil în frămîntările (nostalgiile?) lui lăuntrice. Şi asta se vede în reacţia iritată pe care o are, ori de cîte ori i se pare că îi exclud din categoria „intelectualilor“ pe truditorii care nu se ilustrează în domeniul „culturii umaniste“. „Nu“ – zice Toto – „nu e corect să dezvolţi ca intelectual umanist un complex de superioritate faţă de profesioniştii ştiinţelor naturii, ai disciplinelor aplicate, ai tehnologiilor de vîrf. Şi ei sînt tot intelectuali!“

În ce mă priveşte, am mai curînd, de cînd mă ştiu, un complex de inferioritate faţă de cei cu minţi antrenate în „laboratoarele“ ştiinţelor zise „exacte“. Am regretat mereu că „n-am cap“ de matematician, de fizician, de chimist. Şi resimt această insuficienţă ca pe o lacună culturală. Am asistat, în cîteva rînduri, la dezbateri „ezoterice“ între Părintele Andrei Scrima („expert“, între altele, în astrofizică) şi Horia Patapievici (de formaţie fizician). Departe de mine gîndul că termenul „cultură“ înseamnă strict cărţi, muzee, metafizică şi concerte. Am cunoscut o mulţime de „umanişti“ plafonaţi, limitaţi la mici dexterităţi de nişă, după cum am cunoscut o sumedenie de medici, ingineri sau fizicieni cu un apetit de lectură şi o deschidere „culturală“ impresionante. Mi se pare subînţeles că Ptolemeu, Arhimede, Euclid, Newton, Copernic, Lomonosov, Einstein şi mulţi, mulţi alţii de aceeaşi speţă fac parte din istoria culturii. N-ar fi existat catedrale fără inginerie, nici tipărituri fără tiparniţe performante… Prin urmare, dragă Toto, m-ai fotografiat greşit. Şi te previn prieteneşte că rişti să devii victima unui nemeritat complex de inferioritate. Dă-mi voie să fac mici comentarii la scrisoarea ta, spre limpezirea lucrurilor.

1. Textul la care te referi („Cărbune, oţel, cultură“, apărut de curînd în Dilema veche) nu are nici o legătură cu distincţia dintre „cultura umanistă“ şi „intelectualitatea tehnică“. Tema era insuficienta preocupare a Uniunii Europene pentru politicile culturale în genere. Vorbeam despre începuturile Uniunii (legate de problemele oţelului şi cărbunelui) şi observam melancolic o anumită indiferenţă (inclusiv financiară) faţă de ceea ce e dincolo de economie, finanţe, administraţie etc. Nu pledam pentru excluderea „oţelului şi cărbunelui“, ci pentru adăugarea unei dimensiuni culturale a construcţiei comunitare. Dacă reciteşti articolul, vei vedea că pur şi simplu ţi-ai „inventat“ adversarul. Iar cînd spuneam că subvenţionarea culturii e „mai ieftină“ decît a unor domenii legate de tehnologiile avansate, nu voiam decît să aduc un argument „cantitativ“ pentru încurajarea investiţiilor. Atît şi nimic mai mult.

2. Dragă Toto, a fi „om de cultură“ nu e o calificare dependentă de profesiunea pe care o ai. Dar bănuiesc că şi tu faci o oarecare deosebire între chimia practicată, eventual cu pasiune, de amatori şi cea de care se ocupă cercetătorul specializat. Am cunoscut inşi care se amuză cu lecturi de astronomie, sau care (cum făcea Constantin Noica) îşi încep ziua terapeutic, rezolvînd o ecuaţie. Asta nu-i face însă astronomi sau matematicieni. E foarte frumos cînd un umanist trage cu ochiul spre ştiinţe sau cînd un om de ştiinţă se apropie de cultură. Nu e vorba aici de „superiorităţi“ şi „inferiorităţi“. E vorba de acumulări solide, de evacuarea diletantismului (şi de o parte, şi de cealaltă), de profesionalism. Problema e că „umaniştii“ nu prea au înclinaţia să se creadă calificaţi în ştiinţele exacte, în vreme ce performerii ştiinţelor exacte îşi arogă mult mai des competenţe „culturale“. Iartă-mă că-ţi spun, e şi cazul tău. „Cultura“ nu e doar „activitate cerebrală susţinută“. Definiţiile pe care le propui (Nehru etc.) sînt şi ele destul de aproximative. Cultura înseamnă, la primul nivel, să controlezi în mod avizat conceptele cu care lucrezi (să nu zici, de pildă, „fortuit“ cînd vrei să spui „forţat“, să ştii, cu alte cuvinte, că „fortuit“ înseamnă „întîmplător“). La un nivel mai înalt, cultura exclude „exasperarea“ pe care o resimţi cînd auzi că Grigorescu e „cel mai mare pictor român“, deşi tu îl preferi pe Aman. Dacă avem de a face cu o simplă chestie de gust, OK, e dreptul tău să preferi ce vrei. Dar „exasperare“? În numele a ce? N-ar fi mai bine să te consulţi şi cu un om de meserie, care să-ţi explice de ce Aman e important şi bun, dar Grigorescu e „mare“? Ai afla diferenţa dintre academism (cu accente de premodernitate) şi barbizonism (cu deschideri preimpresioniste), dintre un foarte respectabil ctitor de instituţii şi o întrupare spectaculoasă a sincroniei stilistice cu arta momentului său. Nu e, desigur, nimic în neregulă să-ţi placă Aman. În neregulă e să te înfurie judecata experţilor. Să te superi că „ăştia care se dau intelectuali“, aşa-zişii „umanişti“, fandosiţii care habar n-au de chimie vor să-ţi impună informaţia lor. Ştii tu mai bine! A se slăbi! Asta mă face să risc şi eu o definiţie a culturii: degustare calmă a valorilor, simţ de orientare intelectuală, cordialitate. Cultura nu e un spaţiu de bătaie. E un spaţiu al întîlnirii, al prieteniei. Spaţiul în care, cred, ne aflăm amîndoi de o viaţă. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Alice Huang la o cină găzduită de Jensen Huang  Sursa TVBS  jpg
500.000 de dolari pentru o întâlnire. Cum își aleg miliardarii americani partenerii și de ce apelează la detectivi particulari
Directorii executivi ai marilor companii americane apelează tot mai des la pețitori de lux, detectivi particulari și consultanți în securitate pentru a-și proteja viața personală de supraveghere, șantaj și eventuale operațiuni de spionaj industrial.
aerisire istock jpg
Aerisești greșit iarna? Obiceiul aparent banal care îți poate crește factura la încălzire. Cum trebuie deschise, de fapt, ferestrele
Aerisitul locuinței în sezonul rece poate părea o activitate banală, însă modul în care deschizi ferestrele are un impact important atât asupra confortului termic, cât și asupra consumului de energie.
waterloo teeth dentures 1024x732 jpg
„Dinții de Waterloo”, afacerea macabră care le-a oferit zâmbete bogaților Europei. Cum au ajuns soldații lui Napoleon să fie sursă de proteze dentare
Acum aproape două secole, în Europa a înflorit una dintre cele mai macabre afaceri din istoria Europei. În urma acesteia, mii de oameni au ajuns să poarte proteze cu dinți de la oameni omorâți pe câmpul de luptă. Doar invenția dinților de porțelan a stopat această practică șocantă.
01 ROMANIA POLONIA, LIGA NATIUNILOR (14 11 2026) (3) jpg
România a aflat cu cine ar putea juca „barajul de menținere” în Divizia B a Ligii Națiunilor
Naționala de fotbal are nevoie de un succes în Bosnia-Herțegovina pentru a avea șanse să termine pe locul 3 în grupa din Liga Națiunilor la fotbal. Dacă va ocupa locul 4, România poate întâlni în „barajul de menținere / promovare” Belarus, Cipru, Feroe sau Estonia.
arme nucleare centrala nucleara gemini ai jpg
Ce ar însemna pentru România construirea propriei bombe nucleare. Avertismentul unui expert în securitate
Un fost consilier prezidențial propune ca România să-și facă propriul program nuclear militar, însă un expert din Germania explică de ce o astfel de mișcare ne-ar costa enorm.
canalul suez foto facebook
17 noiembrie, ziua care a schimbat istoria: de la inaugurarea Canalului Suez la Revoluția de Catifea
Data de 17 noiembrie este marcată de evenimente care au schimbat cursul istoriei, de la inaugurarea Canalului Suez, în 1869, până la începutul Revoluției de Catifea, în 1989.
Jeffrey Epstein camkera unde a murit jpg
Un expert criminalist lansează o ipoteză surprinzătoare în cazul Jeffrey Epstein: „Rănile nu sunt compatibile cu o sinucidere”
Cazul morții lui Jeffrey Epstein revine în atenția publică după ce un expert criminalist a prezentat o nouă analiză a raportului de autopsie, susținând că leziunile descoperite pe corpul finanțistului american ar putea indica o strangulare criminală, nu o sinucidere.
partie de schi bucuresti png
Primarul care a construit o pârtie de schi în București, pe locul unei foste gropi de gunoi
Puțini bucureșteni știu că, timp de aproape trei decenii, Capitala a avut o pârtie de schi cu nocturnă, cabană în care se vindeau țuică fiartă și ceai și chiar o trambulină de sărituri din lemn. Și mai puțini știu că această „stațiune” a fost amenajată pe locul unei gropi de gunoi.
lidl jpg
Lidl, asaltat de cereri de angajare înainte să deschidă primul magazin într-o țară din Europa. 18.000 de oameni au aplicat
Gigantul german Lidl se pregătește să intre pe piața din Bosnia și Herțegovina, iar prezența acestui magazin în țara balcanică a stârnit un interes imens în rândul publicului. În ciuda faptului că încă nu a fost deschis niciun magazin, aproape 20.000 de oameni au aplicat pentru posturi.