Fiscul şi moartea unui automobil

Publicat în Dilema Veche nr. 567 din 24-30 decembrie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Ca mai toţi cetăţenii din ţara asta, am avut şi eu o aventură abracadabrantă cu pomenita instituţie. Odată, demult, am avut un Opel Ascona, la mîna a treia, strîmb pe dedesubt de la un accident făcut de un proprietar anterior. Era prima mea maşină, dar asta n-are nici o importanţă. În 1997 am vîndut-o. I-am dat-o unui băiat care se ocupa de asemenea intermedieri. În vreo zece zile a găsit pe cineva care a cumpărat-o. Eu nici nu l-am cunoscut pe cumpărător. De la intermediar am primit un act de mînă, cum se făcea pe atunci, în care scria că eu i-am vîndut maşina lui „Rangă Ion, domiciliat pe strada Spartachiadei...“, în sectorul 6. Am semnat şi eu actul, am luat un exemplar şi, cu banii, i-am dat cartea de identitate a maşinii, am făcut copii şi tot ce mai era necesar. Omul mi-a spus că trebuie să iau o dovadă de radiere de la Poliţie (atunci era pe Udrişte), cu care să-mi închid rolul la serviciul local de impozite. Multe hîrtii şi multe drumuri, chiar şi cînd vînzarea se face prin intermediar. Aşa era pe atunci şi aşa e şi acum.

Între timp, mi-am cumpărat o altă maşină. Peste cîţiva ani, am primit însă o înştiinţare că nu mi-am plătit impozitul pentru vechiul Opel Ascona. Nedumerit, m-am dus să clarific problema. Le-am explicat funcţionarilor că nu mai am acea maşină. Era deja prin 2001. Am luat o nouă dovadă de la Poliţie şi le-am prezentat-o. Mi-au spus că vor regla situaţia.

Dar după alţi cîţiva ani, cînd am vrut să înregistrez o nouă maşină, am avut surpriza să descopăr că Opel-ul era încă în scripte. Stătea acolo, pitit la dosar. Şi iarăşi aveam bani de dat. Nu puteam să fac actele noii maşini dacă nu eram la zi cu plăţile. Mi s-a spus că, oricum, chiar dacă reclam, pînă se lămuresc lucrurile, tot trebuie să plătesc. Am dat banii ca să nu mai pierd timpul. Reclamaţie n-am făcut, e vina mea, dar deja eram obosit de toată povestea. Ştiam că trebuie să fac ceva, dar nici nu mai ştiam exact ce, aşa că am tot amînat rezolvarea. Nu mă mai simţeam în stare să mă cert cu funcţionarii.  

Prin 2009, cînd am mers din nou acolo, Opel-ul era bine mersi. Dar n-am mai fost surprins, doar ştiam. Şi înţelesesem prea bine că de moarte şi de impozite nu poţi scăpa. Am explicat din nou toată povestea. Trecuseră deja 12 ani de cînd îl vîndusem. M-au plimbat pe la mai multe etaje, birouri şi ghişee. Castelul lui Kafka. Şi-au exprimat înţelegerea, dar m-au pus din nou să plătesc toate restanţele. Prieteneşte, mi-au spus şi că n-o să primesc banii din urmă, probabil, niciodată. „Cum să fac totuşi să nu mai plătesc în viitor?“ i-am întrebat exasperat. Pentru asta – mi-a spus o doamnă binevoitoare – trebuia să le aduc de la Poliţie o adeverinţă. Dar mai adusesem, nu una, mai multe. Nu aveam de gînd să iau din nou birocraţia de la Udrişte în piept. Mi s-a părut mai sănătos să ignor problema pînă cînd vor veni cu portăreii la uşă. În momentul ăla, mi-am zis, o să merg cu ei pînă în pînzele albe, pînă la proces.

Ei bine, zilele trecute a venit momentul ăla. Am primit prin poştă tot felul de somaţii, titluri executorii şi ameninţări cu blocarea contului. Aveam de plătit, pe lîngă impozitele şi penalităţile adunate cu anii pe maşina fantomă, şi nişte amenzi de circulaţie pe care, de fapt, le achitasem, la vremea lor. Noroc că păstrasem chitanţele. De data asta m-am dus hotărît să fac scandal. Birourile erau schimbate. Se foloseau bonuri automate de ordine, existau persoane care te consiliau încă de la coadă, explicînd oamenilor ce acte le trebuie pentru fiecare problemă. Cu amenzile s-a rezolvat imediat. Le-au anulat. Despre impozite însă, după alte multe discuţii, reieşea din nou că aş fi bun de plată. Şi iarăşi mi s-a spus să aduc adeverinţă de la Poliţie şi, mai mult, să încerc să obţin dovezi de la proprietarii ulteriori ai maşinii, că şi-au plătit impozitele la zi.

Mai îndîrjit ca niciodată, am mers din nou la Poliţie, de data asta la noul sediu din Pipera, că între timp ţara şi instituţiile ei s-au schimbat. Acolo mi s-a dat o nouă copie a certificatului de radiere şi o adeverinţă oficială în care se povestea istoria maşinii, aşa cum figura în evidenţele Poliţiei. Numele noilor proprietari nu mi le-au dat însă, pe motiv că erau date personale. Dar eu ştiam de Rangă de pe Spartachiadei, cel care figura în actul de vînzare. Mă întrebam dacă omul o mai fi existînd, dacă maşina o mai merge...  

După adevărate investigaţii „jurnalistice“, i-am găsit numărul de telefon. S-a mirat grozav de povestea mea. La rîndul lui, vînduse maşina de multă vreme unui tip pe nume Hîrleţ, de pe strada Odgonului, din acelaşi cartier. Mi-a spus că, pînă la un moment dat, tot vedea maşina prin zonă. Dar nu mai ştia cum să dea de Hîrleţ.  

În cele din urmă, am găsit şi numărul lui. L-am sunat. Avea o voce iscoditoare. Dar mi-a recunoscut numele din cartea de identitate a maşinii. Dăduse automobilul la fier vechi, de vreo şase ani. M-am întîlnit cu el. Un tip de vreo 55 de ani, cu ochelari, chelie şi coadă la spate. Mi-a făcut copii după toate actele pe care le avea, chitanţe pentru impozite, acte de vînzare-cumpărare, act de radiere, cartea maşinii. Eu i-am dat o sticlă de vin pentru deranj. Am înjurat amîndoi de primărie şi de autorităţi. Mi-a spus că, din experienţa lui, ai sau n-ai dreptate, în asemenea locuri trebuie să mergi de fiecare dată cu gura mare. Mi-a povestit şi despre ultimii ani de viaţă şi despre decesul fostei noastre maşini. A ajuns la fiare vechi pe propriile roţi, cu propriul motor. Ce maşiiiină! Mi-a mărturisit că la adîncile ei bătrîneţi, începuse totuşi să aibă un mare defect: „Trăgea cam multă benzină, domnule, cît ai zice peşte, te trezeai cu rezervorul gol.“

În sfîrşit, înarmat cu toate acele acte, m-am întors la serviciul de taxe şi impozite, precum contele de Monte Cristo. Am mers fix la aceeaşi funcţionară. S-a mirat de mulţimea hîrtiilor şi dovezilor pe care i le-am pus pe masă. Mi-a spus că, de fapt, n-ar fi fost nevoie decît de actul de la Poliţie. Ca să vezi... A trebuit să meargă totuşi la un şef, ca să-i dea aprobarea să mă scoată din evidenţă. Mi-a dat un act la mînă cum că automobilul a fost radiat. M-a sfătuit să-l păstrez bine, că cine ştie, la anul...  

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.